Homosexualitatea: normalitate sau anormalitate?

Homosexualitatea constă în dorinţă erotică pentru un individ de acelaşi sex, dorinţă care merge de la o prietenie foarte erotizată, până la practici sexuale între cei doi parteneri, în care unul joacă rolul sexului opus. La bărbaţi poartă numele de pederastie, iar la femei, de lesbianism.
Clasificarea etiologică a homo-sexualităţii arată că acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecinţă a unuia sau mai multor factori posibili, putând fi secundară unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, demenţa); datorată unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburări ale identităţii de gen (transsexualismul).
O altă serie de cauze sunt cele derivate din context, existând homosexualitate de sorginte conjuncturală (lagăre, cămine, cazărmi), educaţională (structura deviată a comportamentului sexual în copilărie), datorată unor abuzuri: toxicomanie, beţii, orgii.

(Dr. Rodica Năstase. Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric, Fuga din Sodoma şi Gomora, Editura Agapis 2000).
După cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.
În acelaşi studiu doctor Rodica Năstase citează o cercetare publicată în American Journal Psychiatry nr.1, 1995 care a ajuns la următoarele concluzii: din 17.000 de persoane excluse din armata SUA în perioada 1980-1990 din cauza homosexualităţi, 78 % erau bărbaţi, cei mai mulţi albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburări psihice care îi făceau să aibă un comportament instabil; moralitate îndoielnică pentru ceilalţi militari; nivel de securitate foarte scăzut putând fi uşor manevraţi prin şantaje sau putând fi uşor seduşi de alţii.
Autorii au cercetat arhivele militare şi dosarele din instanţele de judecată şi au constatat că motivul excluderii din armată a homosexualilor nu a fost tulburările psihice, ci posibilitatea ca aceşti oameni să poată fi folosiţi în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor.
Doctor Rodica Năstase concluzionează că homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinică dovedeşte, de altfel, că există foarte mulţi homosexuali care au renunţat la comportamentul lor, ceea ce susţine opinia autoarei.
S-a constatat, de asemenea, pe baze medicale valide în orice sistem, religie, că este un comportament cu riscuri marcante.
Homosexualii sunt afectaţi de o gamă largă de boli, mult mai frecvent decât restul populaţiei: la bărbaţii homosexuali există o incidenţă mult mai mare a SIDA, sifilisului, hepatitei B, gonoreei, carcinoamele anusului şi orofaringelui.

(Harison, Principiile medicinei interne, Teora, 1998, p. 10).

Adolescenţii homosexuali au un risc mai mare de suicid (Idem, p. 32). 78% dintre homosexuali au boli cu transmitere sexuală iar 83% din totalul cazurilor de SIDA (statistica anului 1992) au fost printre bărbaţii homo-bisexuali.
Departamentul pentru Educaţie Massachuttes a efectuat un studiu printre studenţi, pe un lot mare (3267 cazuri), rezultatele cercetării demonstrând că bărbaţii adolescenţi activi bisexuali prezintă cel mai înalt risc de SIDA ( American Journal of Public Health 92(2): 203-10, 2002 Feb.).
Universitatea din California a efectuat un studiu prin care demonstrează că homosexualitatea este o cale riscantă. Cancerul anal este mult mai frecvent la bărbaţii homosexuali şi bisexuali decât cancerul cervical la femei. Comportamentul homosexual este, adesea, asociat cu alte tipuri de comportament de risc. Un studiu făcut în cadrul CASPAR Alcohol and Drug Education Program,USA, demonstrează folosirea cu precădere de către homosexuali a drogurilor tari.

Într-un studiu al Departamentului de Psihologie al Universităţii California – Los Angeles se demonstrează că femeile lesbiene şi bisexuale au dovedit cel mai înalt risc în comportamentul lor sexual şi cea mai scăzută rată a prevenţiei.
Stilul de viaţă specific homosexualilor are consecinţe profunde, care se reflectă şi în scăderea speranţei de viaţă. S-a calculat că durata medie a vieţii unui bărbat (alb) căsătorit este de 75 de ani, iar pentru o femeie (albă) căsătorită de 79 de ani, în timp ce durata medie de viaţă a unui homosexual este de 42 de ani, durata medie de viaţă a unei lesbiene de 45 de ani (Dr. E. N. Felds, Este normală homosexualitatea!, Truth Tract, nr.6/1994).

Iată, aşadar, că se pot evoca probe ştiinţifice în sprijinul alternativei conform căreia homo-sexualitatea nu este un comportament natural, în condiţiile în care opinia teologiei morale ni se pare insuficientă.