Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Archive for June, 2008

Acest articol de Brian Clowes, PhD il gasiti la adresa:

http://www.darulvietii.cnet.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=180

sau puteti accesa direct acest link din Blogroll.

“Cine sunt eu să mă amestec în viaţa ta? Ni­meni. Şi totuşi sunt un suflet. Pe care îl doare tare fap­tul că, deşi pământul este plin de oameni, to­tuşi mulţi se simt singuri. Ştii, măcar cu un lucru mi‑aş dori să rămâi din scrisoarea mea. Că dacă pe un străin ca­re nu te cunoaşte, care nu ştie fru­mu­seţea care se as­­cunde în sufletul tău, care nu ştie ce comori se as­­cund în spatele carapacei în ca­re te ascunzi, îl doare că suferi şi ar vrea să îţi fie alături, deşi fizic aceasta este imposibil, atunci cu atât mai mult Dum­nezeu vrea să îţi fie aproape. Dum­nezeu ne scrie de când ne‑am născut că ne iu­beşte, numai că uneori nu avem ochi să citim cu­vintele Sale.”

Acesta este un fragment din “Scrisoare către cel care suferă”, de DANION VASILE.

<< 1 Iunie- Ziua Copilului născut şi nenăscut

(textul scrisorii de mai jos a fost trimis la 37 de medici de specialitate din judet)

Doamnã doctor, domnule doctor,

Vã rugãm ca în aceastã zi frumoasã, de 1 Iunie, cunoscutã în toatã lumea ca o zi dedicatã copilului, sã nu faceţi vreun avort.

Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca sã-şi dea seama cã un copil din burta mamei este un copil care trãieşte, simte, se bucurã şi va deveni matur ca noi.Tehnologia modernã are posibilitatea sã arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucurã de viaţã un copil în burta mamei sale. El se bucurã într-un mod cu totul asemãnãtor ca noi, cei nãscuţi.
Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilã, cã, de la concepţie, un copil are toatã zestrea geneticã ce-i permite sã aibã o evoluţie fireascã de la concepţie, pânã la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar cãpãta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevãruri.
Desigur, cã, dacã avem un dram de credinţã, toate aceste date vin sã ne confirme sentimentul cu care ne-am nãscut, acela cã un om este om de la concepţie, din burta mamei.
Omul este un dar fãcut peste puterile noastre, fãcut de Dumnezeu nouã, dar pe care trebuie sã-l preţuim cu toatã iubirea de care dã dovadã sufletul nostru.
În România, mai ales dupã 1990, a fost vãrsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) aratã cã mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţã copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile aratã cã femeile au 3-4 avorturi în toatã perioada fertilã.
Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mãrturisirea, în primul rând, îl poate ajuta sã scape de povara din suflet.
Este momentul ca şi dvs. sã daţi o mânã de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnãtate pentru informarea celorlalţi, în legãturã cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este sã mãrturisiţi public şi sã nu mai faceţi avorturi. Ştim cã vã cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru cã veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol.
Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacã veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.
Noi, prin aceastã scrisoare, nu facem decât sã vã rugãm ca, cel puţin în aceastã zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui sã ne gândim atât la copiii nãscuţi, cât şi la cei nenãscuţi cu aceeaşi mãsurã a dragostei noastre, sã nu faceţi avorturi.

Sã vã ajute Dumnezeu!

Cu încredere,
Larisa Iftime,

Asociaţia Provita Media, Bucureşti >>

De pe site-ul ProVita Media: www.provita.ro.

<< “Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut” (Matei 25, 40)

Il simt uneori pe Dumnezeu asemenea unui micut cersetor neajutorat… Oare n-a spus Hristos ca Se identifica cu acestia mai mici ai Lui? El e mereu in cautarea noastra, iar noi suntem intr-o permanenta fuga de El. Ii vad Preacuratul Chip in chipul copilasului cersetor ce-si face veacul pe langa Colegiul unde predau… Cum vede un om mai bine imbracat alearga dupa el si nu-l slabeste pana nu primeste un banut. Uneori i se spune transant: “n-am bani”, sau “n-am schimbat”, dar tot insista doar, doar vei gasi o moneda ratacita prin buzunar. El nu te crede rau sau nemilostiv, el crede in tine, crede ca-i vei da ceva. El stie ca esti bun. Si ti se rupe inima pentru micul cersetor si pentru Dumnezeul nostru…
Dumnezeu vorbeste neincetat inimii noastre. Si parca spune: “tu ai uitat ca Eu din iubire am murit pentru tine… dar, hai te rog, primeste-ma si pe Mine in viata ta, da-mi voie sa-Mi plec capul pe inima ta…”. Zilnic Dumnezeu cerseste iubirea noastra, asa cum micutii cersetori ne cer un banut. Si nu Se supara pe noi daca nu-L primim azi; incearca si in urmatoarea zi… De ce o fi El atat de insistent? Pentru ca stie ca nicaieri nu va gasi omul odihna decat in unirea cu El. Dumnezeu are o comoara fara pret, neasemuita, si vrea s-o dea celor ce se opresc din drum, ce-si intorc privirile spre El si vor sa petreaca cu El… Aceasta comoara este Raiul. Si micul cersetor are ceva extraordinar sa ne ofere… paradoxal, tot Raiul, caci eu ii intind lui o doar paine, iar el o marturie catre Tatal Ceresc. El imi da sansa mantuirii, el s-a saturat cu painea data, iar eu pot castiga Raiul cu ea. Ce schimb!!!… Nu pare a fi echitabil, dar este intrucatva, pentru ca nu dai doar painea, dai si dragoste si prin dragoste cobori Cerul tot in inima ta. Nu painea data te mantuieste, ci dragostea fata de cel in nevoi… “Darul nu dupa marime, ci dupa dragoste se pretuieste”, spune un proverb.

Se castiga simplu Raiul? Am intrebat si eu in dreapta si-n stanga… unii m-au speriat, altii mi-au dat speranta prin cuvantul lor.
Si cand Il auzim pe Domnul strigandu-ne si inima noastra raspunde, omul se tanguieste pentru toate clipele pe care le-a petrecut fara El. Asa se intampla si cu crestinii milostivi care atunci cand dau o paine micului cersetor spun poate in sinea lor: “Multumesc, micutule, pentru ca te-ai milostivit de mine si ai primit painica mea…Tu stii ce drag imi esti…”.
Azi este si ziua lui[155], nu numai a copiilor generatiei McDonald’s! Daca l-am uitat, sa ne amintim macar acum de el. Pruncul Hristos ne asteapta…
Daca ne cautam reciproc, cum sa nu ne gasim? Daca alergam unul in intampinarea altuia, cum sa nu se bucure inimile noastre? Iar daca e iubire intre noi, cum sa ne despartim?

[155] Articolul a aparut in preajma zilei de 1 iunie. >>

Fragment din cartea “Hristos si tinerii” de Laurentiu Dumitru.