Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Archive for July 13th, 2008

<< Educatia copiilor incepe din ceasul zamislirii. Embrionul aude si simte in pantecele maicii lui. Da, aude si vede cu ochii mamei. Percepe miscarile si simtamintele ei, desi mintea lui inca nu s-a dezvoltat. Se intuneca chipul mamei, se intuneca si el. Se enerveaza mama, se enerveaza si el. Tot ceea ce simte mama- tristete, durere, teama, neliniste- traieste si el. Daca mama nu doreste embrionul, daca nu-l iubeste, el simte si se raneste sufletelul lui, iar aceste rani il insotesc toata viata. La fel se intampla cu simtamintele sfinte ale mamei: cand are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic si acestuia, precum se intampla cu copiii nascuti.

De aceea trebuie ca mama sa se roage mult in perioada sarcinii si sa iubeasca embrionul, sa mangaie pantecele, sa citeasca psalmi, sa cante tropare, sa traiasca o viata sfanta. Acest lucru este aducator de folos si pentru ea, dar este si o jertfa de dragul embrionului, ca sa devina copilul ei sfant, sa dobandeasca de la inceput trasaturi sfinte. Ati vazut ce lucru delicat este pentru o femeie sa poarte in pantece un copil? Cata raspundere si cata cinste!

Parintele Porfirie >>

Material tot din brosura “Jertfa pentru viata”, unde mai gasiti:

“Nu-mi puteti ucide copilul!” si

“Indemn la pocainta”.

<< Va trimit prezenta avand ca motivatie recenta depunere la Senat a proiectului de lege privind libertatea avorturilor. Daca o considerati demna de publicat, puneti-o in coloanele ziarului dumneavoastra.

Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poarta un nume rar si neobisnuit pentru un laic, ca de pilda Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevarat). Cu cateva saptamani mai inainte, fiind de fata si parintii lui si alte persoane, l-am intrebat din curiozitate cum de s-a intamplat sa-si ia un astfel de nume. Tatal lui, taran simplu si cu putina carte, s-a grabit sa-mi explice faptul, cu o minunata sinceritate.  Transcriu aproape cuvant cu cuvant povestirea sa fara nici un comentariu:

” Atunci cand femeia mea a ramas insarcinata cu Amfilohie, adica acum 33 de ani, incepuse ca moda avorturilor sa se transmita si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gandit sa nu-l mai tinem pe acesta. Am mers in oras (nota: a se intelege capitala judetului) si am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si dupa aceea mi-a spus: ‘Bre, Costica (nota: si acest nume este fictiv), daca vrei sa ai numai trei copii, caci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Daca il omoram pe acesta o bagam in primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine sa-l omoram mai degrab pe unul din cei trei copii pe care ii ai, de preferinta pe cel ami mic, si sa-l lasam pe acesta sa se nasca? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie’. (Nota: pericolul clevetirii pentru ucidere se poate preintampina usor, deoarece exista multe moduri de a prezenta uciderea pruncului ca accident). Cand am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam ca mi-a cazut un traznet in cap. Atunci am realizat ce voiam sa fac.

-Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Iti multumesc. Vom tine copilul.

– Si-l voi boteza eu, a raspuns medicul.

Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatalui sau, pe care s-a intamplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai gandim la avort! Astfel au venit in lume inca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat in cel mai bun mod. Cand au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa devenim crestini buni…”.

Arhim. Epifanie Teodoropulos >>

Fragment tot din brosura “Jertfa pentru viata”.

<< Acum doi ani am asistat la un “eveniment special”. Datorita meseriei mele si tot pentru a face teste de calitatea, temperatura si presiunea aerului, am fost trimis in blocul operator al spitalului pentru care lucram. Fara sa vreau, am asistat la un “avort filmat din interior”. Cu o camera video minuscula, in varful unui fir, am putut vedea pe un ecran mare ce se intampla “inauntru”. Am putut vedea cum fatul se misca si se zbatea din toate puterile ca sa nu-l scoata. Se vedeau foarfecele si carligele care tot incercau sa-l apuce, iar el nu voia sa se lase prins. I se putea vedea pe ecran toate detaliile corpului: mainile, picioarele, capul, toate madularele. In cele din urma, doctorul a reusit sa-l si scoata si, in mana lui, fatul inca mai misca. A mai miscat cateva secunde, dupa care a incetat. La nici doua secunde, doctorul a adaugat: “E mort”, dandu-l infirmierei sa-l arunce la galeata de gunoi.

Un martor ocular >>

Fragment din cartea “Jertfa pentru viata”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2004.