<< Educatia copiilor incepe din ceasul zamislirii. Embrionul aude si simte in pantecele maicii lui. Da, aude si vede cu ochii mamei. Percepe miscarile si simtamintele ei, desi mintea lui inca nu s-a dezvoltat. Se intuneca chipul mamei, se intuneca si el. Se enerveaza mama, se enerveaza si el. Tot ceea ce simte mama- tristete, durere, teama, neliniste- traieste si el. Daca mama nu doreste embrionul, daca nu-l iubeste, el simte si se raneste sufletelul lui, iar aceste rani il insotesc toata viata. La fel se intampla cu simtamintele sfinte ale mamei: cand are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic si acestuia, precum se intampla cu copiii nascuti.

De aceea trebuie ca mama sa se roage mult in perioada sarcinii si sa iubeasca embrionul, sa mangaie pantecele, sa citeasca psalmi, sa cante tropare, sa traiasca o viata sfanta. Acest lucru este aducator de folos si pentru ea, dar este si o jertfa de dragul embrionului, ca sa devina copilul ei sfant, sa dobandeasca de la inceput trasaturi sfinte. Ati vazut ce lucru delicat este pentru o femeie sa poarte in pantece un copil? Cata raspundere si cata cinste!

Parintele Porfirie >>

Material tot din brosura “Jertfa pentru viata”, unde mai gasiti:

“Nu-mi puteti ucide copilul!” si

“Indemn la pocainta”.