> Despre avorturi – Pr. Ilie Cleopa
>
http://www.youtube.com/watch?v=c3mDYUFKCa8&feature=related
>
> Oare mama sa mai fie
> Aceea ce-si omoara fiii?
> Care fiara vreodata
> Si-a omorât a sa fata?
>
> Nici o fiara, tu sa stii,
> Nu-si omoara ai sai fii,
> Numai mama cea crestina
> S-a facut ca o haina.
>
> Este mai rea ca o fiara,
> E de plâns si de ocara
> Ca ea îsi omoara fiii
> Si este vas al urgiei.
>
> A lui Dumnezeu urgie
> O va munci pe vecie
> Ca pe pruncii ei cei vii
> Ea i-a dat la casapii.
>
> Pe la doctori i-a ucis,
> Cu gheena ea s-a aprins
> Ca nevinovatii prunci
> I-a supus la grele munci
>
> Spre a fi taiati bucati
> Si aruncati prin galeti.
> Vai si-amar de-acele mame
> Ce si-au mâncat a lor carne.
>
> Nu carne de dobitoc
> Care se frige la foc,
> Ci carne de oameni vii,
> De nevinovati copii.
>
> Sa stiti voi, mame nebune,
> Ca altfel nu va pot spune,
> Care-avorturi ati comis,
> De doua ori ati ucis.
>
> Nevinovatilor prunci
> Le-ati dat îndoite munci;
> Trupul lor nevinovat
> În cutit l-ati aruncat.
>
> Sufletul lor chinuit
> De lumina l-ati lipsit,
> Ca botez n-au apucat
> Si-n lumina n-au intrat.
>
> Iar în ziua de apoi
> Ei va vor pârâ pe voi,
> Ca de viata i-ati lipsit
> Si raiul n-au mostenit.
>
> Iar când voi o sa muriti
> Iadul o sa-l mosteniti.
> Plângeti acum cu amar
> Ca sa scapati de tartar.
>
> Cat mai este vreme-acum
> Mergeti la duhovnic bun,
> Cu lacrimi sa va caiti
> Si sa va marturisiti,
>
> C-ati ucis pe-ai vostri fii
> Si i-ati omorât de vii,
> Cu moartea cea mai amara
> Voi i-ati scos din viata afara.
>
> Pruncii cei nevinovati
> Stau în bezna aruncati,
> Caci mamica lor haina
> N-a vrut sa le dea lumina.
>
> Dumnezeu la început,
> Pe Eva când a facut,
> Cu un nume tainuit
> “Viata” pe ea a numit.
>
> Si i-a spus copii sa nasca,
> Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
> În dureri sa nasca fii,
> Spre-a fi mama celor vii.
>
> Iar voi, mamelor nebune,
> Moarte semanati în lume,
> Din a dracilor povata
> Omorâti si nu dati viata.
>
> Diavolul usor va-nseala
> Si va prinde cu momeala,
> Caci acela la-nceput
> Omorâtor s-a facut.
>
> Iara voi lui ati urmat,
> Savârsind mare pacat,
> Omorând pruncii de vii,
> Ducându-i la casapii.
>
> N-ati fost voi izvor de viata,
> Ci spre moarte-ati fost povata.
> N-ati voit sa nasteti prunci
> Si veti primi grele munci.
>
> De aceea voi sa stiti:
> Nu puteti femei sa fiti,
> Nu sunteti femei de seama,
> De nu vreti sa fiti si mama.
>
> Ori paziti voi fecioria
> Si lasati casatoria,
> Spre a fi femei alese
> Si a Domnului mirese.
>
> De nu-ti place fecioria,
> Sa iubesti casatoria,
> Sa duci sarcina de mama,
> Sa fii femeie de seama.
>
> Sa nu te faci roaba placerii
> Si unealta desfrânarii,
> Ci a nasterii durere
> Sa o primesti cu placere.
>
> Ca pedeapsa vei avea
> Si de iad nu vei scapa
> Porunca de n-o pazesti
> Si de nasteri te feresti.
>
> A te mântui doresti,
> Durerea sa o primesti.
> Durerea-ti aduce tie
> Cereasca împaratie.
>
> De-ai ucis baiat sau fata
> Ce ar fi trait odata
> Poate ar fi fost un om vestit
> Ce pe multi ar fi izbavit.
>
> Poate-un împarat sau domn
> Sau vreun sfânt sau mare om,
> Care, de s-ar fi rugat,
> Suflete ar fi salvat,
>
> Pe multi ar fi mântuit,
> Chiar din focul cel cumplit,
> Pe multi ar fi ajutat
> Sa aiba sufletul curat,
>
> Iar de-ar fi fost el un sfânt
> Si om tare la cuvânt,
> Prin ale sale cuvinte
> Pe multi lumina la minte,
>
> Spre-a întoarce la lumina
> Si la vesnica odihna,
> Si a le fi spre lamurire
> Spre vesnica fericire.
>
> Mama, mama blestemata,
> Ai gândit tu vreodata,
> Când îti ucideai copiii,
> Ca acestia au sa-nvie
>
> În ziua cea de apoi,
> Când vom învia si noi,
> Si-au sa-ti ceara socoteala
> Pentru moartea lor amara?
>
> Pentru ca tu i-ai ucis
> Si-n întuneric i-ai trimis.
> Atunci ei te vor mustra
> Si-asa te vor întreba:
>
> “Cum ai îndraznit tu, mama,
> Mama cu inima de-arama,
> Ca sa ne ucizi pe noi
> Si sa ne dai la gunoi?
>
> N-ai gândit tu oare-atunci
> Ca în iad sunt grele munci
> Pentru cei rau ucigasi
> Care ucid copilasi?
>
> N-ai crezut ca vede Domnul
> Tot ceea ce face omul?”
> Vei da seama ce-ai facut
> Si câti copii ai crescut.
>
> Ai ales numai placerea
> Si ai ocolit durerea,
> Dar la judecata atunci
> O sa ai amare munci.
>
> Si pentru a ta placere
> Tu vei merge în durere
> Si-a lui Dumnezeu mânie
> Te va duce la pieire,
>
> În iad te vei osândi,
> Munca o vei dobândi,
> De nu te vei pocai
> Si nu te vei spovedi.

>