“Cu un ban daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire“. (Sfantul Ioan Gura de Aur/Hrisostom)
<<Dati fara sa asteptati restituirea. A oferi cuiva un imprumut cu intentia de a-l face “uitat” poate fi o modalitate delicata de a-i face bine, de a-l ajuta. >>
“(…) Da un lucru de nimic si castiga Imparatia cerului. Milostenia se cade sa o facem si la buni si la rai. Bunatatea nu cauta niciodata vrednicia, ci lipsa”.
“Dupa trei semne se cunoaste omul cel milostiv: dupa mana, dupa fata si dupa ochi. Dupa mana, cand o are intinsa.
Dupa fata, cand o are vesela.
Si dupa ochi, cand ii inalta catre cer. Si acesta este chipul celui milostiv”.
<< Si privind cu luare-aminte, a vazut pe cei bogati aruncandu-si darurile in cutia milelor. Si a vazut-o si pe o vaduva saraca aruncand acolo doi banuti; si a zis: “Adevar va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti. Fiindca toti acestia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta insa, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei”. >>
Din Sfanta Scriptura, Luca 21, 1-4
sau Marcu 12, 41-44.
Se cuvine, dar, celui ce vrea sa faca milostenie sa nu caute a deosebi pe cel bun, de cel rau, pe cel drept sau pe cel nedrept, dupa trebuintele lor trupesti, ci, tuturor, la fel, sa le imparta cele de trebuinta. Si, daca tu te-ai saturat de multe bucate, hraneste, macar cu paine, si pe cel flamand. Sau de ai baut prea mult, da, si celui insetat, un pahar. Sau, daca te-ai incalzit prea mult, in haine scumpe si moi, apoi, imbraca si cel gol, ce tremura de frig, macar cu o haina mai proasta. Daca locuiesti in case frumoase si inalte, cheama-l si pe strainul, care se zbuciuma pe ulita, in casa ta. Ori, de te-ai veselit cu cineva, veseleste, cu a ta veselie, si pe cel necajit. Sau, de te-ai bucurat de ceva, bucura si pe cel intristat. Sau, de ai fost cinstit, ca un bogat, cinsteste si tu, pe cel sarac. Sa fie casa ta odihna slujitorilor Domnului, adica preotilor, si la toata tagma bisericeasca. Sa fii odihna, ca IOV, ochi al orbilor, picior schiopilor, celor goi, haina, acoperamant celor fara acoperamant. Picioarele tale sa umble, adeseori, la temnite, la bolnavi, la manastiri, la casele de batrani, de orfani, ca sa auzi pe Domnul, zicandu-ti: “Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua, de la inceputul lumii”. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
(Titlul este: Intru aceasta zi, cuvant despre milostenie si despre smerenie.
Din Proloagele pe luna iulie, pagina 27).