Gasiti mai jos o categorie de articole de pe blog dedicate acestui vaccin foarte daunator:
http://www.provitatargujiu.ro/archives/category/gardasil-silgard-cervarix
Gasiti mai jos o categorie de articole de pe blog dedicate acestui vaccin foarte daunator:
http://www.provitatargujiu.ro/archives/category/gardasil-silgard-cervarix
Vreti sa stam de vorba?
Ne puteti scrie la provitatj@gmail.com.
Provita Gorj
Deoarece incepe luna asta o noua campanie de informare si ulterior vaccinare a fetelor (de data asta din clasele a sasea si a saptea), noi ne dorim ca parintii sa stie adevarul despre vaccinurile astea si SA REFUZE vaccinarea sau sa accepte, in deplina cunostinta de cauza, asumandu-si riscurile asociate vaccinarii.
Mai multe despre Gardasil pe: http://silgard.wordpress.com/
Sau cautati pe un motor de cautare informatii despre acest vaccin.
ProVita Gorj
Gasiti aici mai multe informatii despre acest vaccin.
Si o voce avizata – Dr. Rares Simu (medic specialist in imunologie clinica si alergologie):
Despre legatura dintre avort, folosirea contraceptivelor si cancerul la san puteti citi (in engleza) si viziona doua clipuri la adresa:
http://www.abortionbreastcancer.com/start/
Provita Gorj.
Azi (26 septembrie-ziua mondiala a contraceptiei-n.n.) este o zi trista, nu pentru ca afara ploua, ci pentru ca azi e ziua mondiala a prunc-uciderii, adica a “contra-ceptiei”, gresit numite asa, caci e ABORTIVA.
Sa promovezi metodele contraceptive este egal cu a promova metode de a ucide copilasii in pantecele maicii lor. CUM ASA? Veti vedea!
Pentru cei care inca nu cunosc aceste lucruri si promoveaza contraceptia de orice fel, nu am de zis decat atat: nu indemnati la crima, nu fiti complici la uciderea unor fiinte nevinovate, lipsite de aparare!; cercetati, intrebati, documentati-va si veti vedea singuri ceea ce va spun eu acum: contraceptia e de prea multe ori ABORTIVA, adica nu impiedica zamislirea, ci omoara pruncul, il avorteaza la scurt timp dupa ce viata lui a inceput. Daca nu cunoasteti bine ceea ce e de fapt contraceptia, nu dati celor cunoscuti sfaturi: ele sunt adesea ucigase, daca la indemnul dvs. fatul unei cunostinte a fost avortat prin metode contraceptive dupa ce a fost zamislit!
Pruncul are suflet din secunda conceptiei si luarea ulterioara a vietii lui e o crima abominabila. Dar vedeti singuri in cele ce urmeaza mai jos. DE CE exista o asemenea zi nu inteleg, caci noi ar trebui sa serbam viata, nu moartea, cu atat mai putin moartea cea mai oribila din cate pot fi: sa fii ucis cu brutalitate in cel mai sigur loc de pe pamant, unde Dumnezeu a socotit potrivit sa-ti petreci primele 9 luni de viata-pantecele mamei.
De ce oare cei care promoveaza “anticonceptionalele” uita sau neaga cu rea-credinta sau din nestiinta sau premeditat sau din orice alte motive ceea ce atat stiinta, cat si credinta ortodoxa si nu numai, adeveresc: VIATA INCEPE IN MOMENTUL CONCEPTIEI?!
PENTRU CEI CARE NU STIU INCA ASTA, LE ADRESEZ CU CALDURA INDEMNUL SA CITEASCA CELE CE URMEAZA:
Ştiaţi că …
Ele sunt cunoscute ca o combinaţie de hormoni artificiali care au rolul de a împiedica ovulaţia (eliberarea ovulului).
Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, de multe ori, ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Prin hormonii artificiali, pilula Anti Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:
asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor;
asupra ţesutului mucoasei uterine, care se subţiază, având loc atrofierea glandelor, reducându-se astfel resursele de hrană (glycogen) pentru copil (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu). Astfel, fetiţa sau băieţelul conceput moare de foame, în timp ce mama sa poate că râde, mănâncă, se plimbă, sau participă la Sfânta Liturghie.
asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).
Având în vedere faptul că fecundarea are loc aproximativ cu două săptămâni înaintea menstruaţiei aşteptate şi că pilulele omoară copilul chiar în aceste două săptămâni, menstruaţia totuşi va avea loc şi femeia nici nu va ştii că a fost însărcinată.
Dintre efectele secundare ale anticoncepţionalelor asupra organelor şi sistemelor enumerăm:
-aparatul cardiovascular: boala trombo-embolică venoasă şi arterială, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială;
-metabolismul: creşterea colesterolului, diabet zaharat;
-sistemul endocrin: anovulaţie, pubertate precoce, multiparitate, tulburări de ciclu menstrual;
-sistemul nervos central: cefalee, migrenă;
-pielea: eczeme, urticarie, acnee, herpes;
-organele de simţ: tromboza şi hemoragii venoase retiniene;
-sistemul imunitar: scăderea apărării organismului faţă de infecţii;
-sistem hepato-biliar: litiază biliară, agravarea hepatitelor acute existente etc;
-aparatul urinar: favorizează infecţiile uterine;
-aparat genital: scăderea fluxului menstrual, creşterea numărului de avorturi spontane, scăderea contracţiilor tubare care duc la propagarea infecţiilor genitale;
-cancer: de sân, de col uterin, de ficat, de piele etc.
În Occident, se vorbeşte tot mai mult de efectele negative şi dezastruoase ale pilulei contraceptive. Există cazuri în care adolescente, după doar câteva luni de administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze şi paralizii.
După testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, în ciuda folosirii spiralei, fecundaţia se petrece de câteva ori pe an. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, fixarea fătului este împiedicată şi acesta moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.
Astfel, steriletul ucide pruncul, cel mai adesea înainte de menstruaţia aşteptată când femeia care fusese însărcinată poate crede că de fapt n-a fost.
Dintre efectele secundare ale steriletului menţionăm:
-infecţia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
-perforaţia uterină, sângerări, sarcina extrauterină (una din cele mai mari pericole pentru viaţa mamei);
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a fost retras de pe piaţă în SUA.
Când se folosesc Depo-Provera, implanturi sau diferite mijloace de după relaţiile sexuale, fecundarea are de asemenea loc şi aceste mijloace în mod automat ucid pruncii.
Argumentele amintite mai sus arată, aşadar, că există diferite mijloace incorect numite „anticoncepţionale”. Chiar dacă sunt folosite, fecundarea poate avea loc, iar pruncii sunt omorâţi în primele zile ale vieţii lor.
Prin intermediul acestor metode sunt ucişi aproximativ acelaşi număr de copii ca şi prin metodele chirurgicale.
S-a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulelor şi al steriletului, ştiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui adevăr ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea lor.
Eficienţa prezervativului: care să fie oare adevărul?
S-a stabilit posibilitatea infectării cu HIV şi prin folosirea prezervativelor.
S-a constatat că prezervativul are microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).
Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu HIV infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul.
Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece nu prezintă de la început simptome. După infectarea cu virusul HIV, durează 2-6 luni pană apar anticorpii, omul fiind din acest moment seropozitiv, dar nu are incă boala definitivă – SIDA. De la infectie si pana la apariţia bolii SIDA dureaza luni de zile (la sugari) sau ani de zile la adult (până la 10-15 ani). Dar nu este o regulă!
La fel cu virusul HIV, şi virusul uman papiloma (HPV) se transmite pe cale sexuală. Infecţia cu HPV este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri ale virusului papiloma (patru) generează 70% din cazurile de cancer cervical.
Cancerul cervical este pe locul doi în ceea ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer.
(Consultanţi ştiinţifici: dr. med. Rudolf Ehmann – Elveţia, dr. med. Antun Lisec – Croaţia)
♦♦♦
Să înţelegem că o viaţă curată până la căsătorie şi fidelitatea conjugală este cea mai sigură şi bună metodă de a evita orice fel de suferinţă trupească şi sufletească. Desigur este nevoie de mult curaj, de credinţă, dar nu este imposibil. Sunt atâtea exemple, atâţia tineri care ajung curaţi în faţa Altarului.
♦♦♦
Trebuie să înţelegem că nu avem dreptul să luăm viaţa unui copil indiferent dacă este născut sau încă este în pântecele mamei sale. Omul este o fiinţă vie, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale.
Sfântul Vasile cel Mare avertizează: „Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigaşi şi ei precum şi cele ce primesc otrăvuri ucigătoare de embrioni”.
Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne înfrumuseţează şi ne îmbogăţesc viaţa. Să fim gata să ne jertfim pentru a ne învrednici de această bucurie.
Orice copil care se naşte este o reuşită a vieţii, o intenţie divină împlinită, o garanţie de încredere şi optimism, este o ascensiune, o pace pentru conştiinţe, un „AMIN!” plin de emoţie creatoare, pe care mama şi soţul ei îl rostesc voinţei lui Dumnezeu!
ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ PROVITA – Filiala Gorj (0727.781691)
E-mail: provitatj@gmail.com.
Website: www.provitacraiova.ro.
www.ProVitaTarguJiu.ro - situl nostru.
Articol aparut in “Orthodoxos Typos” (”Presa Ortodoxa”, Grecia), 18.04.1986.
Cu cativa ani în urma am parcurs cartea lui Hans Killian “In spatele nostru sta Dumnezeu” (Editura “Kadmos”, Atena, 1960). Ultimul capitol, intitulat “Mostenire”, m-a cutremurat.
Acum câteva zile am relatat întâmplarea descrisa în carte într-o noua discutie despre avorturi (spun noua discutie, deoarece a existat o continuare a ei prezentata de “Presa Ortodoxa”; vezi nr. 692/4.4.1986) . Nu gasesc cuvinte sa descriu impresiile ce le-a pricinuit. Deoarece o mare parte a cititorilor “Presei ortodoxe” n-au bagat-o în seama, consider oportun sa o repet:
Pe scriitorul cartii, renumitul medic chirurg, l-a vizitat o tânara doamna ca sa-i solicite ajutorul medical. Era sotie de medic, avea doi copii, de cinci si trei ani, si era însarcinata în luna a patra. Sotul ei fusese mobilizat si se afla pe Frontul de Rasarit. Doamna avea dureri la sânul stâng si sub bratul stâng depistase o mica umflatura tare. Medicul, dupa ce a ascultat-o, a început s-o examineze. Dar este mai bine sa lasam cartea sa continue:
“…Am palpat si am simtit un ganglion foarte tare, dar degenerat; de altfel putea simti oricine un întreg lant de astfel de ganglioni. Fara sa arat nici o expresie de surpriza, am palpat întreg sânul stâng, ce era înconjurat de o retea venoasa subtire de culoare neagra… M-a cuprins teama. Dupa ce am examinat, ca sa compar si sa controlez, precum fac totdeauna – si sânul ei cel drept, am depistat îngrozit ca si la acesta se puteau simti umflaturi tari. La un anume loc pielea se vedea primejdios de trasa. Si sub bratul drept se puteau simti, sub piele/ ganglioni mici si tari, si doua umflaturi mai mari lânga vasele de sânge ce duc la mâna. Era îngrozitor! Un cancer în crestere rapida la amândoi sânii…
In timp ce bolnava se îmbraca, cugetam în sinea mea, cum oare as putea sa-i spun crudul adevar în modul cel mai potrivit…
Dupa ce bolnava s-a îmbracat si s-a asezat pe scaun, i-am spus imediat:
- Doamna, faptul ca lucrurile sunt foarte serioase îl cunoasteti si dumneavoastra. Ca ne aflam în fata unor hotarâri dificile, nu pot si nici nu trebuie sa va ascund.
Nu s-a pierdut, nici n-a început sa plânga:
- Trebuie sa vorbesc imediat cu sotul dumneavoastra. Trebuie sa-l chemam imediat de pe front. De aceasta data însa ochii ei au lacrimat.
- Nu stiu unde este barbatul meu. De câteva luni nu avem nici o veste de la el.
Faptul acesta a îngreunat si mai mult situatia, pentru ca acum saraca femeie trebuia sa ia singura hotarârea, o hotarâre ce va însemna moartea sau viata copilului ce-l purta sub inima sa. Trebuia sa-i explic ca este nevoie sa ia o hotarâre si de aceea am continuat pe un ton aspru:
-Sunteti grav bolnava, doamna, si va aflati fara îndoiala în mare pericol. Schimbarile aparute la pieptul dumneavoastra depind în mod sigur de sarcina. Ganglionii dumneavoastra se afla în neregularitate si au degenerat prin influenta unor hormoni produsi din cauza sarcinii. Trebuie sa întelegeti va rog, ca din pricina aceasta trebuie sa va propun întreruperea sarcinii. Asa cum se prezinta situatia dumneavoastra, nu va pot lasa copilul. Trebuie sa încercam sa depistam cauzele acestor umflaturi de la sâni si, pe cât ne sta în putinta, sa oprim cresterea lor. Dar asta nu se poate face atunci când în corpul dumneavoastra circula cantitati mari de hormoni datorita starii de graviditate, care, desigur, sunt folositori pentru copil, însa pentru dumneavoastra constituie un pericol aproape mortal. De aceea trebuie sa se întrerupa sarcina. Dupa parerea mea, nu avem alternativa.
M-a privit înspaimântata si, dupa ce si-a miscat capul în semn de dezaprobare, mi-a explicat cu o voce calma:
- Nu! niciodata! Copilul nu-mi apartine numai mie, ci si barbatului meu niciodata nu-mi voi da consimtamântul ca sa-mi fie luat. Imi este cu desavârsire indiferent ceea ce s-ar putea întâmpla cu mine. Este o mostenire pentru barbatul meu; de la lucrul acesta nu pot da înapoi. Stiu ca viata mea se primejduieste. Si, ca s-o spunem deschis: Stiu ca sunt pierduta. Asta o simt si numai pentru asta va rog: tineti-ma în viata pâna ce va veni copilul. Va implor pentru asta.
Am tacut mult timp, biruit de cuvintele ei.
Dupa aceea am mai încercat o data s-o fac sa-si schimbe parerea. Accentuându-mi cuvintele, i-am spus:
- Nu trebuie sa vorbiti asa. Va aflati în mare pericol asta este sigur, dar înca nu sunteti pierduta. Nimeni nu ar putea argumenta un astfel de lucru. Avem chiar o posibilitate. Poate as putea s-o formulez astfel: Ar fi cu putinta sa va salvam, daca am micsora lucrarea hormonilor sarcinii printr-o întrerupere urgenta a ei, sau prin oprirea lor, dupa care sa operam. Insa este sigur ca mergeti spre catastrofa daca nu se face lucrul acesta, chiar daca v-as scoate din radacina amândoi sânii…
Când am terminat m-a privit direct în fata si mi-a raspuns aproape cu dusmanie:
- Lucrul acesta nu-l vreau. Nu-mi puteti lua copilul. NU MI-L PUTETI OMORÎ!
Niciodata, în numerosii mei ani de chirurgie, n-am întâlnit ceva asemanator. Miscat, am luat-o de mâna.
- Bine, ati biruit! Se va împlini dorinta dvs. Va rog sa va aranjati toate acasa, pe cât de repede puteti, si imediat dupa aceea veniti la clinica. Nu putem pierde timp.
Doua zile mai târziu se afla în clinica noastra într-un salon linistit. La prima mea vizita am aflat-o linistita, manifestând o pasivitate aproape vesela. Din pacate era de datoria mea sa-i fac noi comunicari triste. I-am spus ca nu îmi puteam asuma riscul sa îi scot amândoi sânii deodata. A doua zi, la ora 7, trebuia sa operam o parte si daca mergea bine, dupa 2-5 saptamâni trebuia sa operam, cât se poate de adânc, si cealalta parte…
Organismul tinerei femei era, pentru moment, înca în stare buna. Umflaturile, ce se mareau asa de repede, cu toate ca pricinuisera o vlaguire, nu influentasera înca în mod dramatic starea ei generala.
Am discutat amanuntit despre operatie cu seful meu si mi-am ales ajutorii cei mai buni… Toate aceste masuri, spre a ajuta cât mai mult la protejarea mamei si a embrionului. .. Când am intrat sterilizat în sala de operatie, toate erau gata. Locul care trebuia operat era descoperit. L-am examinat înca o data, mi-am luat manusile de cauciuc, le-am tras pe mâini si am început.
Am taiat direct, cu atentie, de jur-împrejur întreg sânul stâng, împreuna cu pielea ce ne trebuia mai târziu. Am prins imediat cu pensete venele, din care curgea sânge. Am mers mai adânc, am lasat neatinsa întreaga glanda a sânului lipita de muschii cei mari ai pieptului si le-am desprins pe toate împreuna de pe peretele toracic…
Dupa aceea a început partea a doua: Curatirea totala a ganglionilor de la subsuori si încheieturi. A fost o mun ca obositoare, deoarece întreaga zona se umpluse cu mici umflaturi canceroase. Toate tesuturile atacate s-au separat si mi-am întregit treaba mea ajungând pâna la buzele muschilor ce închid înspre înapoi adâncitura subsuorii. Aici exista totdeauna ganglioni periculosi si acestia trebuiau negresit indepartati. ..
Toata ziua dintâi am tinut-o sub observatie continua pe tânara femeie. Eu însumi mergeam foarte des la patul ei ca sa ma conving ca nu i s-a întâmplat nimic copilului. Din fericire, primele patru zile au trecut si copilul era în stare buna. Astfel, pentru moment, acest pericol fusese limitat…
In salon simteam ca plutea o întrebare nepusa. Si într-adevar, într-o zi, zâmbind nevinovat femeia mi-a pus urmatoarea întrebare:
- Domnule profesor, cam cât voi mai trai oare?
Am înteles imediat. Voia sa afle daca i-a ramas înca destula vreme sa aduca copilul pe lume. N-am putut si n-am vrut s-o mângâi într-un mod ieftin. De aceea i-am spus numai atât:
- Nu ma mai întrebati despre asta, iubita doamna.
O data cu trecerea timpului am observat cu teama ca slabea continuu…
Subiectul discutiei noastre era aproape întotdeauna în jurul copilului ce îl astepta si, când încercam sa schimb vorba spre altele, ea îl readucea din nou cu insistenta la acelasi punct, în jurul caruia, precum se vede, se învârteau mereu toate gândurile ei. Cu o vie emotie, observam continuu ca era atasata de ideea ca, pe acest copil ca marturie a dragostei ei, sa-l lase barbatului ei spre a-l afla atunci când acela se va întoarce de pe front.
Nu puteam s-o las sa îsi dea seama ca nu eram în stare sa iau parte la nadejdea ei. In taina, cautasem sa aflu unde se afla barbatul ei si, de la Cartierul General, am aflat confidential ca întreaga grupare în care se afla si el se pierduse pe Frontul din Rasarit.
Intr-o zi i-am spus ca în ziua urmatoare voiam sa-i fac a doua operatie. A dat numai din cap.
Aceasta a doua operatie a fost mult mai pretentioasa si mai periculoasa decât prima, deoarece starea generala i se inrautatise. ..
Am lucrat repede si cu atentie, pe cât am putut mai bine. Cu cea mai mare grija am oprit hemoragiile, ca sa protejez circulatia sângelui. Ne aflam în luna a sasea si, prin urmare, copilul n-ar fi putut trai daca s-ar fi pricinuit o nastere prematura. Dar, în ciuda marii noastre concentrari, de data aceasta a trebuit mult mai mult timp ca sa elimin sânul si sa curat subsuoara si ganglionii de la încheietura. Tesuturile devenisera un cocolos si mereu atingeam în adânc noi mase canceroase.
Am terminat, am cusut rana mare si am aranjat instalatia de drenare. Am terminat fara a se ivi complicatii, dar ma îndoiam ca vom avea o vindecare completa, deoarece numarul de globule albe din sânge era scazut, în pofida tuturor efortunlor noastre. Am ramas asadar cu prins de o mâhnire profunda atunci când au scos-o pe bolnava din sala de operatie. Faptul era înfricosator si simtamântul ca, în cele din urma, toate vor fi zadarnice, ne îngreuia pe toti.
Pe mine ma chinuia înca o grija cu desavârsire dife rita, pe care o ascundeam cu precautie de femeie: ca faptura aceea mica ar putea muri în ea. De aceea, ime diat dupa operatie, am mers sus, în camera ei, si am ascultat inima copilului. Bataile erau slabe, dar totusi se simteau. Si au ramas asa si în urmatoarele zile. Intr-o dimineata m-a înstiintat, radiind de bucurie: copilul se miscase în pântecele ei. Simtise clar loviturile pricinuite de micile lui picioruse…
Ne apropiam de luna a saptea. Incepuse ultima lupta cu timpul. I-am propus sa faca niste iradieri, ca sa neu tralizam niste celule maligne ce ramasesera. Deoarece am prevazut ca s-ar putea teme sa nu vatame copilul am încredintat-o, fara ca ea sa ma întrebe, ca am putea izola copilul de influenta razelor. Dar nu a fost de acord si mi-a spus:
- Pentru care motiv sa le facem? Stiu unde ma aflu.
Din zi în zi se vedea mai obosita… Rana nu se închidea. Locul care ramasese deschis nu se vindeca. Puterile renascute ale organismului ei ajunsesera la sfârsit…
A trecut si luna a saptea. Astfel ca într-o zi am mers la ea si i-am spus:
- Daca copilul vine acum, va putea ramâne în viata!
Niciodata nu voi uita manifestarile care au urmat acestei vesti. Lacrimi de bucurie au stralucit în ochii ei si fata-i palida si slabita se vedea a se lumina dinlauntru cu o stralucire de fericire.
Pentru putine zile s-a îmbunatatit si starea ei. A prins putina culoare, dar dupa aceea, extenuarea trupeasca a progresat în mod nemilos.
In luna a opta i-am propus sa i se provoace o nastere prematura. Ar fi mers la clinica ginecologica si ar fi adus copilul pe lume. Insa a refuzat. Voia sa mearga acasa. Astfel a venit ziua când a parasit clinica noastra. Sora ei s-a prezentat ca sa o ia…
Le-am însotit pe amândoua pâna la masina. Pentru o clipa am mai ramas singur cu bolnava mea si am simtit ca se lupta cu ea însasi dar la sfârsit i-a scapat de pe buze întrebarea de care ma temeam:
- Cât mai am înca de trait?
Am evitat sa raspund, miscând tacut din cap. Nu voiam ca în ultima clipa sa-i spun minciuni.
- Instiinteaza- ma când se va naste copilul, am rugat-o.
Iar ea mi-a fagaduit.
Am asteptat sa-mi trimita vre-o carte postala, dar am ramas uimit când, într-o zi, am primit o scrisoare scrisa de ea însasi:
“Iubite domnule profesor, – îmi scria – deoarece ati luat parte cu atâta caldura la lupta mea, veti fi si singurul care veti afla de la mine însumi vestea cea mare. Sunt foarte slabita si trebuie sa-mi economisesc puterile ce mi-au ramas. Deci: Acum zece zile a venit copilul pe lume. Un baietel. Un copilas mititel…
Inima îmi este atât de plina de recunostinta, încât îmi este cu neputinta sa exprim prin cuvinte simtamintele mele. Recunostinta fata de Dumnezeu si recunostinta fata de dvs., iubite domnule profesor.
Ultimele saptamâni au fost destul de grele si uneori ma gândeam ca nu voi putea rezista pâna în sfârsit. Ma rugam într-un mod cu desavârsire copilaresc care, poate, pe un teolog l-ar fi putut face sa râda dispretuitor: Daca Tu esti acolo sus, si daca Tu esti Dragoste, atunci daruieste-mi acest copil! Asa îi spuneam si El, în nemarginita Sa milostivire, a auzit rugaciunea mea, care era ca o silire.
Faptul acesta pentru mine înseamna nespus de mult. Este cea mai mare mângâiere a mea pe ultima parte a drumului care se mai afla înaintea mea. Moartea vine… Sfârsitul se apropie… Nu vreau sa par mai buna decât sunt: si eu simt adeseori frica de moarte. Acea frica adân ca pe care faptura o simte înainte de a pleca din aceasta viata, si aceasta o patimesc mai ales în timpul noptilor, când stau singura cu ochii deschisi în întuneric. Dar atunci ma mângâi cu gândul la copil care pentru mine consti tuie dovada vie a dragostei lui Dumnezeu…
Ieri am fost nevoita sa-mi întrerup aici scrisoarea mea. A venit sora mea si m-a certat de-a binelea. Voia sa ma faca sa înteleg ca de dragul copilului am datoria sa ramân în viata. Acum, afara de faptul ca nu sta deloc în propriile mele puteri sa-mi prelungesc viata, consider ca o usurare acest punct de vedere: ca la urma urmelor, chiar si cei mai iubitori dintre parinti nu pot face decât putine lucruri pentru copiii lor. Soarta lor, precum si a noastra, se afla în mâinile lui Dumnezeu. In aceste puternice mâini parintesti încredintez acum cu desavârsire pe toti cei pe care îi las în urma mea…
M-am trudit sa fiu o mama buna pentru copiii mei, care au fost pentru mine darul cel mai de pret. Vreme de zece ani întregi am fost legata de barbatul meu cu o dragoste care n-a cunoscut niciodata nici cea mai mica umbra. Ca sa le lasi pe toate acestea nu este usor. As vrea însa, ca si alta data, sa va asigur – deoarece m-ati sprijinit în cele mai grele ceasuri ale mele – ca merg înainte cu siguranta ca le voi regasi acolo pe toate învaluite în stralucire si eliberate de nimicnicia pamânteasca. Adio pentru totdeauna!
P.S. Când vreodata se va întoarce barbatul meu, dati-i va rog, scrisoarea aceasta”.
Dupa 14 zile am primit o hârtie care îmi vestea moartea ei. Scrisoarea n-am putut-o da, deoarece barbatul ei nu s-a mai întors niciodata de pe Frontul de Rasarit”.
Arhim. Epifanie Teodoropulos
Articol aparut in “Orthodoxos Typos” (”Presa Ortodoxa”, Grecia), 18.04.1986.
Reproducere din brosura “Jertfa pentru viata”, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2004.
Material aparut si pe grupul Yahoo! Provita ca reproducere dupa site-ul www.sfaturi-ortodoxe.ro.
ASOCIATIA CRESTIN-ORTODOXA PRO-VITA
Sãnãtatea ta este importantã pentru Tine si pentru cei dragi
***
Ai grijã de tine!
Afla mai multe despre efectele adverse ale mijloacelor contraceptive
Ce nu se spune despre pilulele anticonceptionale?
În occident, se vorbeste tot mai mult despre efectele negative, dezastruoase ale pilulei contraceptive. Existã cazuri în care adolescente, dupã doar câteva luni de
administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze si paralizii.
***
Orice femeie care ia pilula contraceptivã zilnicã, timp de ani de zile, va avea un stoc de hormoni în ficat care produce boli cronice:
* Cancer – de sân, de col, de piele, de ficat.
* Boli cardiovasculare: cardiopatie ischemica, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic;
* Hipercolesterolemie, diabet zaharat;
* Depresie nervoasa;
* Sterilitate, tulburari hormonale ;
(Consultanti stiintifici: dr. C. Todea-Gross – Oradea,
dr. med. Rudolf Ehmann – Elvetia, dr. med. Antun Lisec -
Croatia)
Trebuie stiut cã nu fiecare act intim din perioada fertilã a femeii duce la zãmislirea
de prunci. Dumnezeu ne dã exact numãrul de prunci de care avem nevoie.
Cresterea copiilor este dificilã, atât pentru pãrintii sãraci, cât si pentru cei bogati.
Dar este singura cale de a fi împreunã creatori cu Cel ce ne-a dat Viatã tuturor.
Societatea modernã a generat “sindromul” fricii de a da viatã, manifestat
prin folosirea metodelor anticonceptionale, a metodelor anti-viatã.
Sã nu uitãm, însã, cã EVA înseamnã VIATÃ. Tu, cine esti?
Stiati cã …
- Steriletul are în primul rând efect abortiv?
În ciuda folosirii steriletului, conceptia are loc de câteva ori pe an. Prin producerea
intentionatã a unei congestii de iritatie în tesutul uterin, fixarea fãtului este
împiedicatã si acesta moare, de cele mai multe ori, dupã una sau douã sãptãmâni.
Steriletul ucide pruncul, cel mai adesea, înainte de menstruatia asteptatã, astfel încât
femeia nici nu stie cã a fost însãrcinatã.
Efecte secundare ale steriletului:
* infectia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
* perforatia uterinã, sângerãri, sarcina extrauterinã – una din cele mai mari
pericole pentru viata mamei.
***
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a
fost retras de pe piata în SUA.
Stiati cã …
- Pilulele anticonceptionale zilnice provoacã avort ?
Ele sunt cunoscute ca o combinatie de hormoni artificiali care au rolul de a
împiedica ovulatia (eliberarea ovulului). Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul
cã, de multe ori ovulatia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Ovulul poate fi fecundat dar nu se poate implanta pentru cã pilula contraceptivã
subtiaza mucoasa uterina. Astfel, fetita sau baietelul conceput moare.
Avortul hormonal are loc fara ca femeia sa fie constienta de ceea ce se întâmpla. Ea
are un ciclu menstrual mai abundent. Dar, de fapt, copilul a fost conceput si apoi avortat.
Statistic, o femeie care ia pilula timp de 2-3 ani de zile are între 2 si 10 avorturi
hormonale.
- Sindromul post-avort hormonal.
Desi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intra în
depresii nervoase cronice, cu aceleasi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.
Stiati cã …
Pilula de urgenta ( de a 2-a zi) :
- introduce în organism o cantitate de hormoni foarte mare (ca si cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticonceptionalã obisnuitã), ducând de multe ori la hemoragii.
Ea nu este contraceptiva, ci avorteaza copilul.
- Eficienta prezervativului este relativã?
S-a stabilit posibilitatea infectarii cu HIV si prin folosirea prezervativelor, deoarece acestea au microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).
***
Un raport ONU din 2003 mentioneazã cã rata de esec a prezervativului în protejarea SIDA este de 10%. Deci, în unul din zece cazuri, prezervativul nu protejezã impotriva SIDA.