Carte de Î.P.S. Andrei Andreicuţ, pe care o puteţi citi aici:
http://www.razboiulnevazut.org/carte/99/Dragoste-libertate-si-sex-responsabil
În noi este viaţa (La vie est en nous – Romanian language):
Film documentar realizat de tineri despre problemele tinerilor: dragoste şi sexualitate, viaţa intimă, contracepţie, avort, maternitate etc.
Filmul descrie viaţa înainte de naştere şi prezintă mărturii ale femeilor şi bărbaţilor, medicilor, preoţilor etc.
Versiunea dublată în limba română. Încărcat de Provita Bucureşti
“Asa stand lucrurile, cum am mentionat, va trebui sa fii foarte atent pana unde mergi in relatia cu prietenul tau, cu prietena ta. N-ai dreptul sa-i furi ceea ce are mai de pret: puritatea. Si daca apare o sarcina nedorita vei recurge la ucidere?
Dumnezeu te-a facut complet liber. Tu decizi cu cine, si cum iti petreci timpul. Tu iti faci programul de invatatura, de munca, de culcare si de sculare. Tu hotarasti daca mergi, sau nu, la biserica. Tu iti alegi cariera.
Chiar parintii si profesorii, pe masura ce te maturizezi, iti devin mai degraba prieteni decat supraveghetori si educatori. Daca copilaria incepe printr-o dependenta totala de parinti, ea se incheie la sfarsitul adolescentei printr-o mare libertate.
Aceasta libertate insa, atrage dupa ea o enorma responsabilitate. Poti iubi pe cine-ti spune inima. Dar nu poti face abstractie de consecinte. Cine nu este pregatit sa accepte toate responsabilitatile vietii, nu este capabil sa se foloseasca de libertate.
Daca in lumea noastra mor oameni tineri de SIDA, daca multe femei isi pierd viata provocandu-si avorturi in promiscuitate, daca multi copii sunt abandonati sau cresc prin asezaminte lipsite de caldura caminului parintesc, este pentru faptul ca libertatea este folosita iresponsabil. Este pentru faptul ca infierbantati de pofta, la un moment dat, tinerii se lasa in voia oarba a instinctului. Vin si clipe de remuscare. Sunt femei care nu mai au liniste sufleteasca din pricina copiilor avortati. Sunt cupluri care datorita depravarii din anii tineretii nu mai pot face copii. Sunt copii care cresc traumatizati sufleteste si-si blestema parintii ce i-au abandonat.
***
Si totusi, tanarul meu prieten, eu vreau sa cred ca tu esti facut din alta plamada. Vad si ziua fericita in care cu fiinta iubita te vei prezenta la cununie in fata sfantului altar. Mireasa se va simti ocrotita si in siguranta langa tine. Va plange de bucurie ca apartine unui barbat puternic si de onoare.
Vei avea multumirea ca prin felul tau manierat de a te purta si prin forta ta barbateasca ti-ai facut iubita fericita si te-ai facut fericit pe tine insuti. De acum incolo va fi o calatorie in doi. Ceea ce se castiga cu truda este durabil. Fericirea voastra va fi tot mai profunda, tot mai sfanta, pana cand intr-o zi se va contopi in marea nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu.
Familia voastra va fi locul in care se vor practica cele mai frumoase virtuti. Pe primul plan va sta dragostea jertfelnica, pentru ca numai unde stapaneste spiritul jertfei de sine este locul larg de vietuire pentru celalalt. Numai unde stapaneste iubirea jertfelnica pot aparea pruncii ca o incoronare a castitatii parintilor de dinainte de casatorie.
Si poate gandul iti zboara inapoi, la vremurile cand traiau bunicii vostri, si le vedeti casa plina de copii. Ii vedeti seara intorsi osteniti de la lucrul campului, sau de la fabrica, impartindu-le painea pruncilor, paine insotita de cuvant plin de iubire.
Oare toate cele spuse, nu te fac dornic sa ai o tinerete sfanta si o casatorie binecuvantata?”
Fragment din brosura “Dragoste, libertate si sex responsabil” de IPS Andrei Andreicut, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2001.
Din cuprins:
1. Primavara iubirii
2. Dragostea si credinta in Dumnezeu
3. Dragostea si casatoria
4. Dragostea si nasterea de prunci
5. Dragoste si responsabilitate (reprodus integral mai sus).
“Cine sunt eu să mă amestec în viaţa ta? Nimeni. Şi totuşi sunt un suflet. Pe care îl doare tare faptul că, deşi pământul este plin de oameni, totuşi mulţi se simt singuri. Ştii, măcar cu un lucru mi‑aş dori să rămâi din scrisoarea mea. Că dacă pe un străin care nu te cunoaşte, care nu ştie frumuseţea care se ascunde în sufletul tău, care nu ştie ce comori se ascund în spatele carapacei în care te ascunzi, îl doare că suferi şi ar vrea să îţi fie alături, deşi fizic aceasta este imposibil, atunci cu atât mai mult Dumnezeu vrea să îţi fie aproape. Dumnezeu ne scrie de când ne‑am născut că ne iubeşte, numai că uneori nu avem ochi să citim cuvintele Sale.”
Acesta este un fragment din “Scrisoare către cel care suferă”, de DANION VASILE.