Asociaţia ProVita filiala Gorj

http://tineriicrestinortodocsi.wordpress.com/2011/06/14/supraomul/

http://www.danionvasile.ro/capitol.php?cap=41

Numele meu este Vasile Laura Nicoleta, am 17 ani si locuiesc in com. Curcani, jud. Calarasi.

Sufar de scolioza dorsolombara dubla si Maladie Scheuermann.

Locuiesc impreuna cu tatal si cu bunica, mama mea a murit acum 7 ani.

Ne descurcam foarte greu, tatal meu e somer, bunica e batrana, nu prea mai poate sa aiba grija nici de ea, asa ca eu sunt nevoita sa fac toate treburile gospodaresti. Ma mai ajuta si tatal meu cand este acasa (mai lucreaza la negru, avand deja o varsta, nu il mai angajeaza nimeni) si mai am o sora de 24 de ani care este casatorita. Si ea ma mai ajuta cu bani si haine pentru ca, practic, ea m-a crescut de cand a murit mama.

Am depistat ca am aceasta boala la scurt timp dupa moartea mamei, problema era ca eu eram prea mica si nu constientizam lucrul acesta, care acum pot sa zic ca mi-a daunat.

Acum sunt nevoita sa ma duc zilnic (aproape) la Bucuresti la Spitalul Marie Curie (Curcani-Spital Marie Curie 240 km dus-intors) pentru recuperare care practic este ultima mea sansa, pana la 20 de ani; daca nu, ajung de nerecunoscut dupa aceasta varsta.

Important este ca se mai poate face ceva, de aceea fac apel la dumneavoastra si va cer ajutor din inima pentru ca nu am posibilitatea sa fac naveta de cel putin 3 ori pe saptamana la spital pentru recuperare si tratament.

Va multumesc!

Laura

Cei care pot ajuta in vreun fel, va rugam luati legatura cu:

Tudoran Alexandra-Alina, sora Laurei

Telefon: 0767.319.482.

com. Curcani, jud. Calarasi.

Familia POPESCU.

Memoriu,

Subsemnatul POPESCU SORIN, cu domiciliul in mun. Tg-Jiu, Aleea Teilor, bl. 12, et. 2, ap. 28, casatorit cu POPESCU (fosta FILAC) ELENA-GEORGIANA – e vorba de sora VASILICAI – n.n., din acelasi oras si avand aceeasi adresa, prin prezentul va aduc la cunostinta urmatoarele:

1. sufar de INSUFICIENTA RENALA CRONICA, in program de HEMODIALIZA, de la varsta de 16 ani, iar in prezent am 33 ani.

2. Sotia mea, Popescu Elena-Georgiana, in varsta de 22 ani este suferinda si ea de:

- lombago acuta

- aspecte de tip ulceros-stomacale

- mistogrinus orizontal – pierderea imaginii vizuale prin instabilitatea globului ocular.

Suntem casatoriti de 5 ani, si ne descurcam foarte greu deoarece pensia mea este foarte mica, iar salariul sotiei mele este minim pe economie, lucrand ca vanzatoare intr-un magazin din apropierea locuintei.

Mama mea, Popescu Nicolita, este casnica, iar tata este decedat.

Imi doresc foarte mult sa pot reusi sa-mi fac si eu un transplant renal, iar sotia mea sa-si rezolve problema de oftalmologie macar.

Mentionez ca locuim amandoi intr-o garsoniera confort 3 de 11 mp suprafata locuibila, total inadecvata situatiei noastre.

Mentionez in continuare ca programul meu de hemodializa este de 3 ori pe saptamana.

Ca hobby pentru timpul dintre sedintele de hemodializa, am dorinta de a canta, dar nici in aceasta directie nu am putut realiza nimic, din motive financiare, fiind necesara o investitie pentru instrumente – orga electronica.

Alaturat anexez in xerocopie scrisorile medicale, atat cele ale mele, cat si ale sotiei mele.

In speranta ca voi putea fi ajutat, cu ajutorul lui Dumnezeu.

20.07.2009 Popescu Sorin

Mentiunea noastra: Veniturile nete lunare: circa 13 milioane (cu ajutorul mamei lui Sorin).

Cheltuielile lunare: circa 15 milioane.

Cei care pot ajuta, iata datele necesare:

0723 010 324 – Filac Vasile – tatal Georgianei, socrul lui Sorin.

Cod IBAN: RO 60 RZBR 00000 6000 990 9027.

Titular cont: Popescu Sorin.

Deschis la Raiffeisen Bank, sucursala Gorj.

Iata actele doveditoare:

1. ale lui Sorin:

2. ale Georgianei:

Familia FILAC.

Memoriu,

Subsemnatul FILAC VASILE, cu domiciliul in mun. Tg-Jiu, bulevardul Ecaterina Teodoroiu, bl. 502, sc. 1, parter, ap. 11, casatorit cu dna FILAC (fosta OAIE) ELENA, cu acelasi domiciliu, parintii elevei FILAC VASILICA-CRISTIANA, prin prezentul va aducem la cunostinta urmatoarele:

- fetita noastra, eleva in clasa a VII-a la Sc. Gen. nr. 7 din Tg-Jiu, este o eleva foarte buna la invatatura, a incheiat anul cu media 9,90, dar are foarte grave probleme de sanatate:

– SCOLIOZA dorso-lombara, dextroconvexa, concentrata cu punct maxim T11-T12 de tip II, imobilizata in corset si kinetoterapie.

- probleme OFTALMOLOGICE la ambii ochi, necesitand purtarea de ochelari in permanenta.

Pe langa rezultatele deosebite la invatatura, are rezultate deosebite si in activitati extrascolare si scolare, obtinand rezultate deosebite la diferite concursuri.

De asemenea, este inscrisa la Palatul Elevilor, sectia Etnologie, iconografie pe lemn, cu rezultate foarte bune.

Sotia mea, Filac Elena, este casnica, deoarece este foarte bolnava, avand OSTEOPOROZA, ARTROZA si bolnava cu nervii.

Eu sunt in somaj cu indemnizatie de somaj de 528 lei.

Fata de cele mai sus mentionate, va rugam sa binevoiti a ne ajuta in sustinerea materiala a fetitei noastre, pentru a putea sa-i oferim conditii mai bune de trai.

Mentionez de asemenea ca locuim intr-o camera de camin de nefamilisti, avand caracterul de locuinta sociala.

20.07.2009 FILAC VASILE si ELENA

Mentiunea noastra: Veniturile lunare nete: circa 610 lei.

Cheltuielile lunare nete: circa 800 lei.

Pentru cei care pot ajuta in vreun fel, iata datele de contact si contul unde se pot face donatii:

1. Filac VASILE tel: 0723 010 324.

2. IBAN: RO 70 BRDE 200 SV 25 70 719 2000.

Numar Cont: 25 70 719 2000.

Titular: FILAC VASILE.

Deschis la BRD filiala Gorj.

DE ASEMENEA:

VASILICA a luat si premii in domeniul informaticii. Daca poate cineva dona, ar ajuta-o mult la scoala un CALCULATOR, fie el si second-hand.

Va multumim!

ECHIPA ProVita Gorj

Anexam actele doveditoare:

3. ale VASILICAI:

2. ale mamei (Elena):

1. ale tatalui (Vasile):

“Cine sunt eu să mă amestec în viaţa ta? Ni­meni. Şi totuşi sunt un suflet. Pe care îl doare tare fap­tul că, deşi pământul este plin de oameni, to­tuşi mulţi se simt singuri. Ştii, măcar cu un lucru mi‑aş dori să rămâi din scrisoarea mea. Că dacă pe un străin ca­re nu te cunoaşte, care nu ştie fru­mu­seţea care se as­­cunde în sufletul tău, care nu ştie ce comori se as­­cund în spatele carapacei în ca­re te ascunzi, îl doare că suferi şi ar vrea să îţi fie alături, deşi fizic aceasta este imposibil, atunci cu atât mai mult Dum­nezeu vrea să îţi fie aproape. Dum­nezeu ne scrie de când ne‑am născut că ne iu­beşte, numai că uneori nu avem ochi să citim cu­vintele Sale.”

Acesta este un fragment din “Scrisoare către cel care suferă”, de DANION VASILE.

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov se spune că, pe când era în viaţă, nu participa la cununia celor ce veneau să o facă în Mânăstirea Cernigovului. Şi aceasta, pentru că, fiind înzestrat cu darul înainte vederii, cunoştea dinainte când cei ce se cununau mai erau sau nu feciori.
Totuşi o dată a rămas şi s-a rugat mult pentru cei doi tineri, iar la sfârşit a spus că: ”această pereche într-adevăr a fost o pereche de feciori, fată şi băiat, pentru că am văzut Duhul Sfânt trecând de la unul la altul.”
Iată o mărturie din care se vede clar cât de importantă este pentru suflet starea de curăţie, trupească şi sufletească, a celor ce se căsătoresc şi cât de plăcută este înaintea lui Dumnezeu.
Întrebarea serioasă ce trebuie să şi-o pună tânărul sau tânăra este: până unde trebuie să meargă în relaţia de prietenie ce precede căsătoria? Până la relaţia trupească? Filmele erotice pe care le vede pe toate canalele, site-urile provocatoare de pe internet, revistele porno ce stau pe toate tarabele vor îndemna să se facă aceasta. Se aduc şi argumente ”medicale” şi ”ştiinţifice” care ar demonstra că abstinenţa până la căsătorie nu-i sănătoasă.
Poate fi cuprins şi de un complex de inferioritate. Colegii lui, prietenii lui, au făcut-o. De ce să nu o facă şi el?
Şi totuşi învăţătura cuminte a Bisericii îi spune să n-o facă. Va veni şi vremea sexului. Mai sunt şi tineri integri care nu o fac până la căsătorie. Dacă tânărul este cu adevărat curajos, poate spune şi nu. Mulţi adolescenţi îi respectă tocmai pe cei ce au curajul să fie ei înşişi, să nu le pese de ce le spun alţii, chiar cu riscul de a fi luaţi în batjocură.
Voim să facem referire acum la cei care se gândesc că, după o tinereţe zbuciumată şi pătimaşă, se vor aşeza la casele lor şi vor duce o viaţă creştină. Ei nu ţin cont de faptul că sufletul nostru e ca o ceară în care se imprimă toate faptele noastre, bune sau rele, că după ani de zile trăiţi în desfrâu, sufletul va fi bolnav şi că vindecarea se va obţine cu multă greutate.

Poate aţi auzit de deviza ”Make love, not sex!” Am văzut că în ultima vreme această deviză e slogan al unor tineri din Occident care, conştienţi de faptul că sexul a devenit miezul oricărei poveşti de iubire, protestează faţă de înţelegerea greşită a sexualităţii. Ei observă câtă publicitate se face pentru amorul în lift, pe plajă sau în alte locuri publice şi îşi dau seama că s-a ajuns la o pervertire totală a dragostei.
Ce este interesant la aceşti tineri protestatari? Că sunt conştienţi că exacerbarea sexualităţii la care s-a ajuns în ziua de astăzi nu a adus şi un plus de dragoste.
Totuşi, ei nu înţeleg că viaţa sexuală a tinerilor necăsătoriţi poartă pecetea păcatului, ci au înţeles doar că plăcerea sexuală nu poate fi centrul unei relaţii. Ei sunt susţinătorii unei sexualităţi copleşite de iubire. Numai că o astfel de poziţie este utopică. Spunem că nu noi stabilim ce e bine şi ce e rău. Că, dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci am fi de acord cu modul în care înţeleg ei deviza de mai sus.
Dar, pentru că Dumnezeu există, noi înţelegem deviza tocmai ca pe un imbold pentru căsătorie: cei care se iubesc să caute să primească binecuvântarea dumnezeiască pentru dragostea lor.
Aşa e în viaţă. Faptele noastre sunt judecate de Dumnezeu, nu de noi. Dar faptele noastre sunt paşaportul nostru spre Rai sau spre Iad.
Pentru că ne dăm seama că nu de ameninţări cu chinurile veşnice aveţi nevoie, vă repetăm că cei care au încercat să-şi întemeieze o familie fără să ţină cont de voia lui Dumnezeu au eşuat. Chiar aceste suferinţe şi singurătatea pe care le implică aceste eşecuri sunt o pregustare pământească a iadului.

(P.S. Andrei Andreicuţ – ”Mai putem trăi frumos?”; Danion Vasile – ”Cartea Nunţii”)

Am ucis un oraş ca Smeredvo

(interviu cutremurător cu medicul ginecolog Stoian Adaşevic)

De la domnul Antun Lisec, cunoscutul luptător pro-vita din Zagreb (Croaţia), primim un text cutremurător. Este vorba de un interviu luat doctorului Adaşevic din Belgrad (Serbia) şi publicat în revista „Argument” din 23 februarie 1996.
Interviul a apărut sub titlul: „În cabinetul meu am ucis un oraş ca Smeredvo, fără să ştiu ce fac”.
Iată o parte din acest interviu:
- Dr. Adaşevic, sunteţi un cunoscut specialist în obstetrică ginecologie din Belgrad, dar din 1988 nu mai faceţi avorturi. Ba chiar aţi devenit un mare adversar al lor. Pregătiţi întemeierea „Asociaţiei pentru protecţia vieţii umane şi a familiei”. Însă, vreme de 6 ani aţi efectuat aproximativ 60.000 de avorturi. Odată chiar aţi afirmat: „Am ucis un oraş ca Smeredvo”.
- Cred că oraşul Smeredvo are mai puţini cetăţeni, aproximativ 45.000. Am ucis fără să ştiu ce fac! Dar am înţeles că nu am dreptul să ucid, nici ca soldat, nici ca ginecolog, şi cu atât mai puţin ca „ucigaş plătit”, care aşteaptă după colţ. Am înţeles că este vorba de o fiinţă umană ca şi mine. După „legea creştină” n-am dreptul să ucid fiinţa umană, născută sau nenăscută. În viaţa umană există schimbări cantitative şi calitative. Una dintre schimbările calitative este începutul vieţii umane, prin unirea a două celule, masculină şi feminină într-o singură fiinţă.Când vedem aceasta, înţelegem că din momentul fertilizării, până la moarte, fiinţa umană este aceeaşi.
- Aţi încetat avorturile. Vreun fapt concret a avut influenţă asupra deciziilor dumneavoastră?
- S-a întâmplat când cineva dintre rudele mele a venit cu logodnica lui. Când am început să fac acest avort, la început am scos „mâna” care a căzut pe faţa de masă care era plină de tinctură de iod şi „mâna” a început să se mişte deoarece un nerv a căzut în tinctură şi astfel a dat comandă „mâinii” să se agite. Înainte de a-mi continua lucrul am găsit ceva pe dibuite şi mi-a trecut prin minte: „Nu mi-ar plăcea să fie un picior”. De fapt, era un „picior”. Mi-am concentrat toată atenţia să nu cadă în alcool. Dar în acel moment ceva s-a răsturnat şi câteva instrumente au căzut cu zgomot. Am tresărit şi am scăpat „piciorul” care a căzut pe masă şi nervul a atins alcoolul. Acum şi „piciorul” se mişca. Am continuat şi am prins din nou ceva. Era „inima” care zvâcnea.
Mi-aduc aminte că o soră m-a întrebat dacă mă simt rău. În faţa mea zăcea ”inima” care mişca. Vedeam mişcările „piciorului” şi „mâna” care se contractau. Numai cu vreo zece minute înainte, pe ecranul ecografului văzusem totul funcţionând… Din acel moment m-am cutremurat şi am înţeles că avortul este într-adevăr ucidere!!!

(traducere din lb. Engleză de pr. prof. Vasile Mihoc, Pro-Vita Sibiu)

Deşi mulţi dintre noi suntem aproape la fel de tineri ca şi voi, întâmplări bine rânduite au făcut ca influenţa unor oameni deosebiţi să-şi pună amprenta asupra vieţii noastre. Dragostea cu care ne-au vorbit şi ne-au îndrumat s-a transformat într-un izvor care ne îndeamnă să venim spre voi cu dorinţa ”de-a înmulţi talantul primit”.

Cu numai câţiva ani în urmă treceam prin criza specifică vârstei voastre. Există în viaţa tinerilor momente în care presiunea sexuală este dominantă şi chinuitoare. Nu este o soluţie să negăm acest fapt. Dar trebuie să avem mare grijă căci după cum spunea prof. V.V. Zenkovski: ”Sexualitatea poate deschide sufletului posibilitatea înfloririi şi a realizării tuturor puterilor lui sau poate deveni blestem, cauză a nenumăratelor boli sufleteşti şi trupeşti, izvor de tragedii în viaţă. Omul este liber să aleagă o cale sau alta.”

În această etapă a vieţii, pentru un tânăr sau o tânără, întâlnirea cu o persoană de sex opus îl fascinează. Dacă până aici s-a gândit numai la sine, acum descoperă o fiinţă care îi este nespus de dragă. O fiinţă al cărei farmec îl captiveză. O fiinţă care îi este mai scumpă chiar decât persoana sa. O fiinţă care ar dori să-i aparţină toată viaţa şi căreia doreşte să-i ofere proiectele sale, succesele sale, munca sa, iubirea sa. Când e lângă ea se simte bine. Când e departe îi simte lipsa. În faţa ochilor i se deschide o lume nouă: lumea iubirii.

Întrebarea serioasă ce trebuie să şi-o pună tânărul sau tânăra este: până unde trebuie să meargă în această relaţie? Până la relaţia trupească? Filmele erotice pe care le vede pe toate canalele, site-urile provocatore de pe internet, revistele porno ce stau pe toate tarabele vor îndemna să se facă aceasta. Se aduc şi argumente ”medicale” şi ”ştiinţifice” care ar demonstra că abstinenţa până la căsătorie nu-i sănătoasă.

(Pentru cei care cred acest mit, ca abstinenta dauneaza, va invit sa cititi aici despre asta: http://www.savatie.ro/intre-freud-hristos.php ).

Poate fi cuprins şi de un complex de inferioritate. Colegii lui, prietenii lui, au făcut-o. De ce să nu o facă şi el?
Şi totuşi învăţătura cuminte a Bisericii îi spune să n-o facă. Va veni şi vremea sexului. Mai sunt şi tineri integri care nu o fac până la căsătorie. Dacă tânărul este cu adevărat curajos, poate spune şi nu. Mulţi adolescenţi îi respectă tocmai pe cei ce au curajul să fie ei înşişi, să nu le pese de ce le spun alţii, chiar cu riscul de a fi luaţi peste picior.

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov (1868-1950) se spune că, pe când era în viaţă, nu participa la cununia celor ce veneau să o facă în Mânăstirea Cernigovului. De ce? Pentru că, fiind înzestrat cu darul înainte vederii, cunoştea dinainte că cei ce se cununau nu mai erau feciori.
Totuşi o dată a rămas şi s-a rugat mult pentru cei doi tineri, iar la sfârşit a spus că: ”această pereche într-adevăr a fost o pereche de feciori, fată şi băiat, pentru că am văzut Duhul Sfânt trecând de la unul la altul.”

Iată o mărturie din care se vede clar cât de importantă este pentru suflet starea de curăţie, trupească şi sufletească, a celor ce se căsătoresc şi cât de plăcută este înaintea lui Dumnezeu.

Sfatul nostru pentru tineri este să nu se angajeze în relaţii intime înainte de casătorie, pentru ca atunci, la vremea potrivită, să-i poată dărui partenerului de viaţă un trup integru, nepângărit, frumos şi sănătos. Iar jocurile sexuale, care pot duce la cădere, e bine să fie evitate pentru că emoţiile pot deveni atât de explozive şi pasiunea atât de puternică încât tinerii să fie la un pas de cădere.

Voim să facem referire acum la cei care se gândesc că, după o tinereţe zbuciumată şi pătimaşă, se vor aşeza la casele lor şi vor duce o viaţă creştină. Ei nu ţin cont de faptul că sufletul nostru e ca o ceară în care se imprimă toate faptele noastre, bune sau rele, că după ani de zile trăiţi în desfrâu, sufletul va fi bolnav şi că vindecarea se va obţine cu multă greutate.

Poate aţi auzit de deviza ‘‘Make love, not sex!” Am văzut că în ultima vreme această deviză e slogan al unor tineri din Occident care, conştienţi de faptul că sexul a devenit miezul oricărei poveşti de iubire, protestează faţă de înţelegerea greşită a sexualităţii. Ei observă câtă publicitate se face pentru amorul în lift, pe plajă sau în alte locuri publice şi îşi dau seama că s-a ajuns la o pervertire totală a dragostei.

Ce este interesant la aceşti tineri protestatari? Că sunt conştienţi că exacerbarea sexualităţii la care s-a ajuns în ziua de astăzi nu a adus şi un plus de dragoste.
Totuşi, ei nu înţeleg că viaţa sexuală a tinerilor necăsătoriţi poartă pecetea păcatului, ci au înţeles doar că plăcerea sexuală nu poate fi centrul unei relaţii. Ei sunt susţinătorii unei sexualităţi copleşite de iubire. Numai că o astfel de poziţie este utopică. Spunem că nu noi stabilim ce e bine şi ce e rău. Că, dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci am fi de acord cu modul în care înţeleg ei deviza de mai sus. Dar, pentru că Dumnezeu există, noi înţelegem deviza tocmai ca pe un imbold pentru căsătorie: cei care se iubesc să caute să primească binecuvântarea dumnezeiască pentru dragostea lor.

Aşa e în viaţă. Faptele noastre sunt judecate de Dumnezeu, nu de noi. Dar faptele noastre sunt paşaportul nostru spre Rai sau spre Iad. Pentru că ne dăm seama că nu de ameninţări cu chinurile veşnice aveţi nevoie, vă repetăm că cei care au încercat să-şi întemeieze o familie fără să ţină cont de voia lui Dumnezeu au eşuat. Chiar aceste suferinţe şi singurătatea pe care le implică aceste eşecuri sunt o pregustare pământească a iadului.

(P.S. Andrei Andreicuţ – ”Mai putem trăi frumos?”; Danion Vasile – ”Cartea Nunţii”)

Să ne iubim copiii, să conştientizăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă din momentul concepţiei.
Trebuie să înţelegem că nu avem dreptul să luăm viaţa unui copil indiferent dacă este născut sau încă este în pântecele mamei sale. Omul este o fiinţă vie, chiar din momentul conceperii sale.

Sfântul Vasile cel Mare avertizează: „Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigaşi şi ei precum şi cele ce primesc otrăvuri ucigătoare de embrioni”.

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne înfrumuseţează şi ne îmbogăţesc viaţa. Să fim gata să ne jertfim pentru a ne învrednici de această bucurie.

Orice copil care se naşte este o reuşită a vieţii, o intenţie divină împlinită, o garanţie de încredere şi optimism, este o ascensiune, o pace pentru conştiinţe, un „AMIN!” plin de emoţie creatoare, pe care mama şi soţul ei îl rostesc voinţei lui Dumnezeu!