Vezi continutul

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Arhiva

Categorie: Anticoncepționale

Doamna Aurora Liiceanu,

Am citit cu mult interes articolul dvs., „Necivilizatia dorintelor”, publicat in revista „Tabu” nr.28/2004, si m-am bucurat ca o asemenea revista, destinata in special femeilor de cariera, cum se spune, a pus in dezbatere un asemenea subiect sensibil, precum avortul. Nu vreau sa discut felul cum a fost exploatata jurnalistic o asemenea tema, care se sprijina pe o realitate dramatica. Este adevarat ca acest subiect a fost dezbatut periodic in societatea romaneasca, insa discutiile nu au depasit semnificatiile ce tin de moda si, mai ales, aspectele mai baltate si mai la vedere. Si la acest capitol, dezbaterile pe scena romaneasca sunt in defazaj cu cele de pe piata ideilor din SUA sau Canada. Realitatea avortului este una foarte sensibila, ce tine de resorturile psihice si morale cele mai intime. Cred ca aceasta tema n-a fost abordata cu toata sinceritatea la noi pentru ca aproape fiecare familie din Romania a fost si este afectata de acest fenomen. Oamenii, obisnuiti cu dublul limbaj sau, mai direct spus, cu minciuna, prefera mai degraba sa taca si sa-si alimenteze vina ascunsa, psihicul impovarat, acceptand manifestari disperate, in centrul carora se afla sustinerea avortului.

Ca ne aflam in contratimp cu ceea ce se discuta si se practica in SUA, se poate vedea chiar din ce se scrie in revista dvs., nr.28, la pag.27, nu fara ironie: „Acum nu mai este cool sa ai cat mai multe cuceriri la activ si sa te pozeze paparazzi prin toate localurile de noapte, ci din contra: orice vedeta care se respecta a ajuns acum sa faca parada din dorintele de casnicie de lunga durata, departe de aceasta lume nebuna”.

Personal, consider ca problema avortului trebuie tratata, in primul rand, ca pe o problema morala, una dintre multele din aceasta categorie, pentru care cei iesiti din imperiul minciunii – comunismul – nu „risca” o solutie mai grea. Daca privim lucrurile strict din punct de vedere politic, ar trebui sa ne amintim, totusi, ca avortul a fost legalizat, pentru prima data in lume, de o tara cu un regim politic care excludea credinta crestina, de Rusia Sovietica, in 1920. Abia dupa aceea ideea ca „femeia ar trebui sa fie sloboda”, idee care concura la erodarea statutului de om liber, aflat intr-o relatie fericita cu o instanta generatoare de valori, cu Dumnezeu, s-a extins si spre tarile occidentale, unde valul feminismului a revenit cu putere intr-un moment – anii ”50-”60 -, in care lumea occidentala simpatiza cu regimurile comuniste. Dar acest curent bezmetic s-a dezumflat tot mai mult, dupa caderea comunismului. Valul modei feministe, asociat sexualitatii deschise, este mai bine receptat acum, pe fondul unei majoritati cu un psihic vulnerabil si al unei imaturitati morale, fiind imbratisat, in restul lumii, tot mai mult de tarile abia scapate de sub comunism. Intr-un fel, aici, oamenii redescopera libertatea, iar subrezeniile morale, in asemenea momente, ies la iveala in chip monstruos. O asemenea aratare se dovedeste a fi si deschiderea pentru avort.

In perioada comunista, in Romania, Ceausescu devenise o exceptie chiar pentru lumea lagarului comunist si, asa cum spuneti, pe atunci, „foetusul se considera proprietate socialista”. Nu din considerente morale a adoptat Ceausescu aceasta politica. Strategii cu totul politicianiste, care aveau drept tendinta sa individualizeze Romania, chiar in raport cu celelalte tari foste comuniste, miscau regimul dictatorial de la Bucuresti. Conceptiile, cate or fi fost, erau dominate de argumentul „stiintific”, care nu intarea fibra morala a societatii, ci o destrama. Pe de alta parte, ramanand la nivelul politic de a interpreta lucrurile, restrictionarea avortului ramane o problema nediscutata firesc in Romania. Exista si astazi tari, care au un nivel de civilizatie la cel mai ridicat standard european (Irlanda, Polonia), unde avortul este interzis si nu se intampla deloc acele tragedii de care a avut parte Romania in epoca ceausista, tragedii care sunt aduse acum piezis in dezbatere de sustinatorii avortului. Cei care promoveaza asemenea viziuni sa priveasca cu atentie la Polonia, o tara foarte aproape de noi, unde interzicerea avortului a fost inteleasa ca o rezistenta la comunism. Acolo, numarul avorturilor a inceput sa scada inainte de adoptarea legii antiavort. In acelasi timp, pentru ca nu se mai fac atat de multe avorturi ca pe vremea comunista, statisticile arata ca in prezent femeile sunt mult mai sanatoase.

Dupa 1990, in Romania, avortul a capatat proportii nemaiintalnite in lume (aproape un milion de avorturi intr-un an, la o tara de 22 de milioane de oameni). In acelasi timp, avem tot mai multe femei cu probleme, ca urmare a „libertatilor” acceptate in ultimii 14 ani.

Cred ca avortul trebuie privit ca pe o problema morala, care tine si de insanatosirea psihicului oamenilor. Violenta salbatica, indreptata asupra copiilor si asupra altor fiinte vulnerabile, violenta la care suntem martori in fiecare seara la televizor, este aceeasi violenta indreptata asupra copiilor nenascuti. Abuzul asupra copiilor deja nascuti va continua atata timp cat violenta asupra copiilor din pantecele mamelor va fi tolerata, mai mult, legalizata sau considerata „un rau necesar” etc. Abuzul asupra femeilor va continua cel putin atata timp cat vor exista forme de violenta extrema, precum abuzul asupra copiilor nenascuti. Avortul a devenit o crima cotidiana, la care participa nu numai mama, ci intreaga familie, tata, ceilalti copii, bunicii. Dvs., ca psiholog, aveti toate instrumentele necesare ca sa deconspirati toate minciunile ce acopera o asemenea tragedie.

Se spune foarte des, este mai bine sa faci un avort decat sa aduci pe lume un copil care sa se chinuie. Sa ne intrebam, mai degraba, la fel de des, daca acei copii, pe care ii vedem astazi pe strazi, amarati, infometati, nu sunt mai fericiti decat noi, care avem un minim confort. Mai mult, trebuie sa ne intrebam, ce drepturi, ce puteri avem noi, cei care vrem sa decidem soarta unui om?

Aduceti in discutie in articolul dvs. amanunte din care reiese ca unele curente feministe ba au imbratisat, ba au respins ideea maternitatii, ajungandu-se pana acolo incat, spuneti dvs., s-au iscat „suspiciuni privind manipularea si interesele comerciale ale producatorilor de produse lactate”. (Nu cred ca mormonismul ar mai putea fi adus in discutie astazi, mai ales in Romania, tara cu 87% din populatie declarata ortodoxa, unde, oricum, efectele sale sunt irelevante). Cei care gandesc asa de ce nu manifesta suspiciuni fata de interesele comerciale ale medicilor, care practica avortul si, mai mult, fata de interesele companiilor producatoare de contraceptive, daca luam in calcul lauda excesiva a contraceptiei hormonale, luada prezenta in toata presa? Pilulele contraceptive sunt cele mai vandute produse pe piata medicamentelor.

Sustineti ca planificarea familiala ar fi „un mare castig al umanitatii”… Dar aceasta retorica, bazata pe conceptul „planificare familiala”, oculteaza, s-ar spune cu politete, crimele planificate. Avortul, se intelege, a devenit un atribut al lumii „civilizate”. Pilula, in majoritatea cazurilor, nu inseamna decat acelasi lucru la scara mai mica, un avort care „nu se vede”, nu se simte. Teritoriul investigatiilor dvs. tine tocmai de lumea celor care nu se vad. Cei care lauda excesiv pilulele hormonale, in scop publicitar, care spun ceva in genul „te fac si mai frumoasa”, de ce nu fac precizari minimale si despre consecintele negative ale acestora, in special, asupra organismului adolescentelor, organisme aflate in formare? Privind cat de cat atent, cel putin realitatea romaneasca, se poate spune ca pilula hormonala nu a rezolvat inca probema avorturilor. Mai mult, industria infloritoare a contraceptivelor va face sa creasca si mai mult drama avorturilor si a raspandirii bolilor cu transmitere sexuala. Cum? Contraceptia nu face decat sa intensifice sexualitatea. Prin urmare, cu cat mai multe contraceptive vor fi distribuite populatiei, cu atat mai multe „esecuri” ale acestora vor fi inregistrate. Deci, mai multe avorturi, mai multe boli cu transmitere sexuala. E de ordinul evidentei ca aparitia contraceptivelor, hormonale sau de bariera, nu a dus la scaderea bolilor cu transmitere sexuala sau scaderea numarului avorturilor. Datele statistice contrazic acest lucru. Mai mult, daca luam in calcul viteza cu care se raspandeste SIDA in Europa (unde 80% dintre noile cazuri sunt tineri sub 30 de ani, spre deosebire de Europa Occidentala si America, unde 30% dintre noile cazuri sunt tineri de aceasta varsta), ne intrebam, unde este acel „castig al umanitatii” de care vorbiti?

Vorbiti de „un anumit tip de amoralitate”, legat de nivelul scazut de instructie al femeii. Dar, inainte de a lua in discutie amoralitatea pe care o implica necunoasterea pe domenii specifice, sa pornim de la imoralitatea celor informati, care promoveaza ideea „libertatii femeii” in presa. „Necivilizatia dorintei”, de care vorbiti, e generata de modul cum este inteleasa libertatea, ca pe un „produs” numai al „drepturilor”, nu si al infranarii. Cand vorbim de „drepturi”, deschidem pana la refuz baierile sufletului, ale psihicului. La capitolul „drepturi”, in acest fel, intra si libertatea de a fi cruzi cu cei inocenti. Geneticienii vorbesc astazi ca, potrivit datelor lor, inca de la fecundare poate fi constituita imaginea unui om: culoarea ochilor, a parului, sexul etc. Descoperiri si mai recente ni-l arata pe bebelus in burta mamei, la numai 12 saptamani de la conceptie, in imagini cvadridimensionale, comportandu-se ca un om mare. Nu cumva „civilizatia dorintelor”, care duce si la avort, ar trebui sa insemne „infranarea dorintelor” si nu „dezlantuirea” lor, „dezlantuire” la care contraceptia contribuie cel mai mult?

Cand se analizeaza astazi avortul, ar trebui sa se vorbeasca si despre un mod sanatos, din punct de vedere moral si fizic, al omului de trai in aceasta lume. Unu, si nota cea mai tare, nu putem fi credinciosi numai pe jumatate, acceptand, in acelasi timp, si credinta crestina, si evolutia de la maimuta la om. Doi, vom fi impacati cu noi si cu ceilalti, daca nu le vom mai vorbi copiilor nostri despre „avantajele contraceptiei”, ci despre avantajele rezistentei morale si fizice, ale sportului (de ce nu?) si ale inceperii vietii sexuale, daca se poate, la casatorie.

Cu stima,
Larisa Iftime, august 2004

Scrisori si proteste © Asociatia Provita Media

http://www.provita.ro/detalii-scrisori-proteste.php?id=5

htbdraft

Aici puteți viziona filmul ,,Here’s the blood”.

Materialul nu ne aparține! Merită văzut!

Atenție! Material explicit, imagini șocante!

Călcîndu-mi pe inimă, pentru prima oară am intrat miercuri, 18 aprilie 2012, în formidabila, vizitabil-profitabila și înțeleg că foarte util-confortabila pentru clasa politică actuală „Casă a poporului“. S-a întîmplat cu prilejul dezbaterii pe tema proiectului legislativ pe care parlamentarul PD-L-ist Marius Dugulescu și alți 51 de semnatari l-au inițiat referitor la consilierea femeilor însărcinate care merg să avorteze. Nu e momentul unei digresiuni pe teme arhitectonic-urbanistice despre mega construcția ceaușistă atît de bine asimilată, observ, de confrații și urmașii săi politici (și asasini, totodată, după arhaicile ritualuri cercetate cu mult folos în antropologie și folcloristică de G. Frazer făcute publice în volumele sale purtînd titlul Creanga de aur).
Cu mijloacele rudimentare pe care, ca adjuvante ale memoriei, le am mereu la îndemînă (un pix și un petec de hîrtie), vreau să fac un comentariu despre acest eveniment mărunt în vasta agitație politică a vremurilor noastre vajnic tulburate hedonist, dar esențial, aș scrie, pentru evoluția spirituală a umanității.
Nicicînd nu am fost mai stînjenit, mai indignat chiar de studiat-îngustatul cîmp terminologic juridic în materie de viață. Uimirii unui domn, participant și cuvîntător la dezbatere, de a se fi utilizat în textul inițiativei legistalive lanțul sinonimic embrion-făt-nou născut-copil nenăscut, fără acoperire juridică – îl cred pe cuvînt! –, îi opun propria-mi uimire! O mai mare cecitate frizînd absurdul nici nu-mi pot imagina! Ruptura dintre om și Dumnezeu a cauzat destule grozăvii, dar cea mai strigătoare la cer e aceea a nu considera copilul zămislit din chiar clipa concepției drept ființă-unicat de sine stătătoare, după chipul Creatorului, cu un ADN propriu, cu amprente unice, așa cum o atestă și oamenii de știință, ci o „aglomerare de celule“ oarecare, un „produs de concepție“ ce poate fi extirpat ca o măsea, la primul imbold estetico-monden!
Profesorul universitar doctor Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din  România, prezent la eveniment, a spus cît se poate de clar: Ca medic și bioetician, în Comisia de Obstetrică și Ginecologie știu că s-au discutat drepturile pacienților la informare, conducînd la consimțămîntul informat. Medical, e perfect justificat avortul cu valențe terapeutice, doar atunci cînd viața femeii este în pericol… (Îmi permit să glosez că e discutabilă situația, ca și unanimele recomandări medicale de a nu se efectua mai mult de două operații cezariene asupra unei paciente. Presbitera parohului Nicolae, de la Letca Nouă, a născut prin această metodă patru copii, cu rugăciunile și postul de rigoare, după cum ne mărturisea cu glasul gîtuit de emoție însuși preotul, fost profesor de matematică, într-un cuvînt de învățătură ținut anume dinaintea celor care rămăsesem după miruitul acelora mai grăbiți dintre participanții la renumitele slujbe desfășurate în genunchi, vinerea, începînd de la orele 22 – mă refer anume la aceea din 30 martie 2012). Medicul mai afirma răspicat: Sarcina nu este o boală, iar nou-născutul nu este o potențialitate umană, așa cum s-a afirmat nu cu multă vreme în urmă. Există chiar o legislație de protecție a drepturilor embrionului. A consilia e un act medical, presupunînd deontologia, fără valențe terapeutice. S-a vorbit, la un moment dat, despre egalitatea de șanse, despre aspectele financiare: cine nu-și poate permite să plătească activitatea de consiliere cum mai poate beneficia de dreptul cu pricina etc. Dar cinci zile nu e un interval mare… Sexualitatea e corticalizată la om, există valori morale, valori axiologice, o responsabilitate față de sexualitate, față de sarcină…
Leonard Vancu, spre sfîrșitul precipitat de ora retragerii singurului parlamentar prezent în sală, a accentuat practica oneroasă a avortului, evocînd emoționant cazul unui copil născut și botezat de el (recomandarea medicului înainte de naștere fusese fără echivoc: fătul prezenta sindromul down! Trebuia deci avortat!!).
O doamnă cu vădită pregătire juridică a prezentat cîteva acte normative apărînd dreptul la viață al copilului nenăscut, evidențiind alunecările eufemistice, tendențioase actuale, menite adormirii vigilenței, anestezierii conștiințelor participante direct sau indirect la pruncucideri.
Dintr-o cu totul altă perspectivă, clar necreștină și înțepenită în logica juridic-ideologică modernistă, au venit „argumentele“ unor reprezentante feministe: Proiectul de lege trebuie retras, căci e un atentat asupra femeii și asupra familiei… Lipsa educației sexuale este pricina, soluția stînd în administrarea contraceptivelor… Consilierea nu poate fi obligatorie… Obligația de a fi consiliate femeile este o încălcare a drepturilor omului… Femeile au dreptul de a nu fi informate… (cu alte cuvinte, femeile au dreptul la ignoranță! Trăiască, așadar, ignoranța în secolul al XXI-lea!!). Din acceași direcție au venit însă și atenționări juste: Educația este realmente necesară… Consilierea ar trebui făcută nu numai femeilor, ci și bărbaților – parteneri/soți… (Eu aș adăuga nevoia de consiliere obligatorie și pentru familia femeii – părinți, rude etc. – și chiar a cercului prietenilor, cunoscuților care i-au sugerat ori    i-au impus o asemenea ieșire din „impas“ celei ajunse în situația de a solicita avortul!… E clar pentru mine că, în ultimă instanță, întregul conglomerat social în relație cu solicitanta unei intervenții de o asemenea natură ar trebui consiliat!… Parohul de care aparține familia în cauză ar putea fi cooptat, la rigoare, în toată această muncă enormă de lămurire, de educare sau de reeducare. Mai dur formulat, ar fi vorba și în acest aspect dureros al traiului nostru de nevoia de (re)încreștinare urgentă a societății românești).
S-a mai spus, în spirit occidental: Confuzia psihologului cu psihiatrul conduce la rețineri serioase din partea cetățenilor români de a apela la consilieri, cu specificul deontologic al acestei profesii… Nimic despre nevoia ca de aer de duhovnic din partea cuiva cu butonul microfonului la îndemînă!!…
Pornind de la o întrebare adresată participanților, la un moment dat, de către parlamentarul-moderator-inițiator al proiectului legislativ despre eventuala utilitate a unui set de pliante ori broșuri informative pe tema riscurilor avorturilor, s-a adus vorba despre inutilitatea acestui demers complementar, să zicem, consilierii propriu zise, invocîndu-se analfabetismul (!) multor femei care apelează astăzi la avort. Uimitor pentru mine a fost faptul că niciun participant n-a observat că tocmai această reală insuficientă educație și îndeosebi lipsa (parțială/totală) de informație din domeniul sanitar în România este argumentul forte al urgenței aprobării măcar a legii cu pricina! La acestea se adaugă și interesul pecuniar al ginecologilor care practică avortul, fundat pe bîlbîielile juridice din obstetrică-ginecologie.
Privitor la constatarea unei doamne psihoterapeut (pro avort!) care amintea o statistică la zi din județul Dolj vizînd zece cazuri de abandon în maternitate al nou-născuților în ultimul trimestru, abia în situații ca acestea, concrete, s-ar putea verifica așa-numitele „alternative“ (realmente arăt și în acest context că, făcînd corecția lexicală de rigoare, ar fi vorba despre soluții sau variante la avort!) propuse de legiuitor: adopția[1], plasamentul etc.
Concluzia mea este că am nimerit din nou într-o ambianță străină mie, căci s-au evitat nejustificat argumentele morale și mai ales cele conforme credinței creștine în toată această luptă pro viață și pro moarte. Astfel, nimeni n-a rostit creștinește, preluînd microfonul, în semn de salut, Hristos a înviat!, deși ne aflam la mijlocul Săptămînii luminate, de parcă dezbaterea s-ar fi desfășurat în ateismul oficial de-acum douăzeci și ceva de ani, caracteristic de altfel, zidurilor monstruosului edificiu! Ceva ostil, înverșunat, împietrit am putut simți în atmosfera încăperii, din primul pînă în ultimul minut al așa-zisei dezbateri publice, în pofida intervențiilor reprezentanților pro viață. Or, lipsind curajul afirmării directe, fără echivoc a adevărurilor de credință creștină, despre Dumnezeu cel creator, stăpînul absolut al vieții și al morții, punînd sub obroc Evanghelia, unde la unison cei chemați s-o scrie au menționat că Iisus e Calea, Adevărul și Viața, nu putem avea pretenția ca Dumnezeu să ne vină grabnic în ajutor!…
Mihai FLOAREA

[1] V. și „Evenimentul zilei“ de vineri, 06 Aprilie 2012: LEGEA ADOPŢIEI SE SCHIMBĂ DE MÂINE. Copiii vor fi repatizaţi de un soft care verifică compatibilitatea. Autoare: Cristiana Mazilu

,,Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania:

  • Aici problema tine de demnitatea fiintei umane. Astazi este ziua europeana privind apararea drepturilor pacientilor, iar printre cele 14 drepturi, dreptul cel mai important este dreptul la informare, deci consimtamantul informat cu privire la toate consecintele morale, fizice
  • Avortul este un act medical fara valente terapeutice; singurul moment cand are valente terapeutice este atunci cand sarcina pune in pericol viata femeii
  • Sarcina nu este o boala, de aceea pozitia noastra este aceea de echilibru; de aceea noi vedem acest proiect de lege nu ca pe unul care ar putea sa determine o scadere a numarului de avorturi, ci ca pe un proiect care reda demnitate fiintei
  • Se pune insa problema egalitatii de sanse, cine plateste aceasta consiliere? O persoana care nu poate sa plateasca consilierea nu va putea sa dispuna de dreptul la informare si va fi discriminata
  • Trebuie ca in lege sa se prevada accesul liber, nediscriminatoriu si egal pentru aceasta consiliere
  • Sexualitatea umana nu este o simpla reproducere, are valori morale, axiologice, e corticalizata, ceea ce diferentiaza specia umana de alte specii. Asta impune reguli morale si responsabilitatea fata de sarcina
  • A trata sarcina ca o aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane.”

Sursa:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/04/19/opozitie-vehementa-fata-de-proiectul-introducerii-consilierii-ante-avort/

http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortul/anticonceptionale-avort-4.htm

CUM SE OMOARA COPIII NENASCUTI SI CU CE CONSECINTE ASUPRA FEMEILOR? Reportaj fara anestezie despre avort: “E URGIE!”

Credinta si traditii nemtene – editia 20 nov. 2011
Despre asa-zisa „Educatia pentru sanatate” in scoli
Invitata: Irina Nastasiu
Realizator: Mihai-Silviu Chirila

Urmariti aici: http://www.youtube.com/watch?v=0eV8xycZ4tw

http://www.youtube.com/watch?v=Lo6M4NddxeI&feature=share

http://avortulsicontraceptia.ro/

http://www.strigatulmut.ro/pagina2/S%C4%83tul-deat%C3%A2ta-moarte.htm