Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Category: Fecundare in vitro

Sfaturi: 0768.35.76.75.

Recomandări:

1. Să cerem ajutorul Sfinților:

http://www.fundatiaarsenieboca.ro/Tineret-%C5%9Fi-educa%C5%A3ie/moaste-in-buc.html

2. Cunosc personal (B.R.B.) o familie ce a dobândit prunci (gemeni) în urma rugăciunii către Sf. Ioan Rusul și Sf. Ierarh Spiridon:

Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul – Giurgiu

http://www.sfantulioanrusul.ro/

Biserica Sfântul Spiridon Vechi

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-spiridon-vechi-87614.html

3. Sfaturi duhovnicești pentru familiile fără copii:

http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Sfaturi_duhovnicesti_pentru_familiile_fara_copii

4. “Copilul meu e de două ori minune”

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/22/copilul-meu-e-de-doua-ori-minune-cum-ne-a-ajutat-sfantul-simeon-de-la-hilandar-sa-dobandim-pe-simona-maria/

http://www.culturavietii.ro/2011/04/08/adevarul-amar-despre-fertilizarea-in-vitro/#.UZtqo9ifuSo

http://motivecontraivf.wordpress.com/

http://www.crestinortodox.ro/morala/medicina-pruncul-135131.html

http://www.youtube.com/watch?v=8SSwR6lN3zA&feature=related

http://www.ortodoxmedia.com/mp3/Pr_Ilie_Moldovan-Rolul_femeii_in%20lume_si_in_biserica.mp3

Sa nu uitam ca prin fertilizarea in vitro mor foarte multi embrioni pana cand unul dintre ei ajunge sa se implanteze. Pe langa aceasta, exista o sumedenie de alte probleme etice care decurg de aici. Cum ar fi, de exemplu, suferinta copilului nascut prin aceasta metoda, daca unul sau doi frati sau surori de ai lui au fost avortati, prin asa-zisa “reductie embrionara”. Exista studii de psihologie prenatala care arata ca acesti copii stiu ca ca au impartit uterul cu un frate sau o sora si au diverse probleme si suferinte psihice dupa aceea. Apoi, vine intrebarea lor, o intrebare existentiala, cine sunt eu?, sunt eu facut de Dumnezeu sau de medic? Exista chiar o carte cu acest nume, “Who am I?”, in care copii nascuti prin aceste metode, astazi adulti, vorbesc despre suferinta lor, despre faptul ca nu stiu cine le este mama adevarata sau, de cele mai multe ori, tatal adevarat. Nu stiu propriile lor radacini, or, aceste probleme duc, mai spre varsta de 40 de ani, asa, la adevarate drame existentiale. Toate procedurile acestea costa, incepand cu tratamentul de stimulare ovariana (care, iarasi, stiinta n-a cercetat toate implicatiile acestui tratament asupra organismului femeii si asupra sanatatii copiilor, pe care mama ii naste). Apoi, problemele se multiplica daca avem de-a face cu o mama-surogat si sperma provine de la o banca de sperma. De asemenea, alte probleme apar daca sperma este de la un alt tata, decat de la sotul femeii. Se stie ca o femeie are nevoie de aproximativ 6 luni ca organismul ei sa se obisnuiasca, din punct de vedere chimic, cu fluidele sotului ei. Daca i se implanteaza un embrion de la alt tata, organismul ei il poate respinge pentru ca nu-l recunoaste , si ea sa aiba nevoie de n tratamente de fertilitate pana cand ajunge sa se implanteze unul si multe-multe alte probleme.
Sigur, trebuie sa se gaseasca o solutie si pentru cuplurile fara copii, care sufera mult din cauza asta. Dar exista metode stiintifice naturale pentru asta. De ce statul nu le-ar promova pe acestea, cum se face deja de mult timp in Occident, cu mult succes? Sunt metode cum este Creighton, NaPro, Billings, care ajuta cuplurilor sa devina fertile pe cale naturala. Din pacate, statul provoaca aceasta infertilitate prin contraceptive hormonale si avort, ca apoi sa incerce sa o “dreaga”cu metode foarte costisitoare, cum sunt procedurile FIV.
Larisa Iftime

      Tehnicile moderne permit aflarea foarte multor informaţii despre viaţa copilului în uter. Pe această cale o femeie însărcinată poate fi pusă în gardă asupra eventualelor malformaţii ale fătului. Cel mai frecvent test de diagnostic este amniocenteza, care se realizează după a 16 – a săptămână de sarcină. Metoda constă în introducerea unui ac subţire prin peretele  abdominal, sub ghidaj ecografic, extragerea unei mici cantităţi de lichid din sacul amniotic din uter şi examinarea celulelor fătului recoltate.

O altă metodă este tehnica eşantioanelor cu vilozităţi corionice şi se realizează la a 11-a săptămână de sarcină. Ea constă în analizarea cromozomilor din celulele prelevate din placentă, prin biopsie.  Ceea ce trebuieşte scos în evidenţă este că motivul principal pentru care se recurge la diagnosticul prenatal nu este aflarea datelor necesare unei naşteri fără riscuri ci identificarea deficienţelor genetice.

Pericolul unor eventuale malformaţii îi determină pe părinţi să avorteze copilul.

Ceea ce nu se ştie foarte bine este că oricât de perfecţionate ar fi tehnicile de diagnostic, rezultatul nu este niciodată sigur, iar riscurile sunt multiple. În urma acestor intervenţii, care presupun pericolul înţepăturii cu acul în timpul puncţiei, mulţi copii au rămas mutilaţi. Studii recente arată că testele de diagnostic (chiar amniocenteza) au o anumită influenţă asupra dezvoltării membrelor copilului. Pot suferi, bineînţeles, infecţii cauzate de puncţie, şi femeile. . .În Marea Britanie, testele cu vilozităţi corionice produc o rată a pierderii de sarcină între 2-5%.
Deci, în primul rând,  trebuie  să  reţinem  căci  cu  toată  tehnica  înaltă, un
astfel de diagnostic este departe de certitudine  şi  de  multe ori copilul depistat cu handicap poate fi în realitate sănătos.

(”O viziune asupra vieţii” de L. Ciochină şi C. Iftime)

Nota: cartea aceasta o avem si in biblioteca noastra, cei interesati sa o citeasca ne pot suna la 0727.781691.

Fecundarea in vitro si diagnosticul prenatal
-adevăruri nespuse-

Este cea mai cunoscută metodă folosită în cazul infertilităţii din diverse cauze. Această metodă presupune fecundarea ovulului în afara organismului. Astfel, prin laparoscopie, se prelevează ovulul de la femeie. Sperma se obţine direct de la bărbat, fie, în  multe cazuri, de la băncile de spermă, unde materialul seminal este congelat. Pe un teren de cultură se provoacă fecundarea ovulului de către spermatozoizi. Zigotul uman va fi păstrat la germinat şi după 36-56 de ore poate fi transferat în uter cu şanse de supravieţuire.
Aplicarea acestor tehnici de fertilizare in vitro ridică o întreagă gamă de probleme, de la cele care ţin de ştiinţa biologică aplicată, până la cele de natură etică, sociologică sau de drept. Începând cu prelevarea ovulului matur şi până la naştere, o mare parte din embrionii creaţi în acest scop mor în diferite stadii ale evoluţiei lor. În perioada 1998-1999, în  Marea Britanie, peste 70.000 de embrioni umani au murit pe parcursul aplicării metodei de fertilizare in vitro (pe această cale s-au născut 8.300 de copii în aceeaşi perioadă).

În marea majoritate a cazurilor sunt creaţi mai mulţi embrioni în eprubetă, căci, ţinând cont de procentul redus de reuşită, nu se poate cunoaşte de la început numărul necesar. Mai mulţi embrioni sunt transferaţi în uterul mamei, în speranţa că cel puţin unul dintre ei se va implanta cu succes. Necesitatea transferului de embrioni multipli duce la apariţia sarcinilor multiple. Sarcinile multiple realizate prin această metodă artificială, implică şi reducţia embrionară. Asta înseamnă că mulţi embrioni sunt eliminaţi, ca să se îmbunătăţească şansele de supravieţuire ale unuia sau doi embrioni. Actul de eliminare din organism, în mod programat, a unor embrioni reprezintă un avort, un omor. Mulţi dintre embrionii ce nu sunt transferaţi în uterul mamei constituie rezerva unui viitor tratament sau a unor experimente. Se cunosc cazuri când embrionii, aflaţi în surplus, sunt utilizaţi pentru obţinerea de produse cosmetice. În Marea Britanie, în perioada 1991-1998, din cei 750.000 de embrioni, câţi au fost creaţi prin fertilizare artificială, 237.000 au fost distruşi, iar 48.000 au fost donaţi pentru cercetare.

Să adăugăm la acest tablou sumbru faptul că un procent covârşitor din cei păstraţi pentru fecundare in vitro au murit în diferite faze ale ale evoluţiei, până la naştere. Se cunoaşte că, în mod real, la nidare,  procentul de reuşită este de 1/10 sau 2/10.

Trebuie să subliniem faptul că viaţa umană începe din momentul conceperii. Aceşti copii micuţi, abia concepuţi, sunt ”cei mai mici” fraţi şi surori ai noştri. Şi în acest sens sunt spuse cuvintele Mântuitorului:
     ”Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, mie mi-aţi făcut.”