Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: adolescent

http://www.provita.ro/detalii-stire.php?id=1249

http://www.youtube.com/watch?v=Lo6M4NddxeI&feature=share

Ştiai?

Contraceptia si prezervativul împotriva ranirii nu s-au inventat

Astăzi toată lumea „bună” arată sexy şi face sex?
Crezi că asta-i haios? E trendy? Într-adevăr, mulţi măsoară respectul cu cantitatea şi frecvenţa sexului afişat sau practicat, dar nu fac altceva decât să se conformeze la o nouă religie şi să trăiască după reţetele filmelor şi revistelor. Afirmarea personalităţii înseamnă însă altceva şi mai ales auto-control. Controlează-ţi voinţa mai mult decât fiziologia.
Cât de mulţi adolescenţi care au făcut sex se mai află împreună?
Ce rău e în a face sex cu cineva pe care îl iubeşti atât de mult? Şi mai ales dacă eşti sigură că va ţine pentru totdeauna? Ei bine, cele mai multe relaţii dintre adolescenţi nu durează. Doar pentru că trupurile lor sunt apte pentru sex nu înseamnă că şi mintea şi inima lor este.
Sarcina şi bolile nu sunt singurele feluri în care sexul te poate răni.
Contraceptivele şi prezervativul eşuează mult mai des decât îţi închipui. De fapt, „sexul sigur” e un mit. Dar chiar dacă ai avea „noroc”, sexul fără iubire durabilă răneşte întotdeauna: după o scurtă plăcere – dacă e şi aceea – urmează nesiguranţa, mânia şi ura de sine pentru a te fi lăsat folosită. Doar virginitatea te face integră şi neposesibilă.

Poate îţi imaginai că era iubire, dar n-a fost decât sex.
Când faci sex cu cineva e foarte greu să spui ce anume iubeşti: persoana sau sexul. Pe calea asta nimic mai uşor să te afli într-o relaţie sau chiar căsătorie cu cine nu trebuia. A aştepta până la căsătorie te ajută să-ţi dai seama dacă e cu adevărat persoana potrivită.
Şi ce dacă? Sexul poate fi uneori doar o distracţie.
De ce să nu fie sexul serios doar uneori? Tocmai pentru că poate răni atât de uşor şi atât de profund. În sex eşti tu însăţi cu ce ai mai intim şi n-ai cum să te distrezi cu asta decât renunţând la stima faţă de tine.

A face sex nu te asigură că veţi rămâne împreună!
Mulţime de adolescenţi caută şi acceptă să facă sex pentru a „ţine” pe cineva. Şi apoi acela tot îi părăseşte. Dacă e obligatoriu să faci sex cu cineva pentru a-l păstra, chiar merită să-l păstrezi?
După sex cu cineva despărţirea e mult mai dureroasă?
Când te încrezi în cineva foarte mult şi acela te părăseşte te simţi abuzată şi folosită. De fapt, sex poţi să faci de multe ori, dar virginitatea o pierzi numai o dată. Dacă o dai cui nu trebuie, nu mai e nevoie de un copil sau o boală ca să te doboare. Aşa că, aşteaptă. O să fi surprinsă cât de bine îţi va fi.
Nu e virginitatea o renunţare?
Nu tocmai. Virginitatea nu e nici doar abţinere, nici doar amânare, ci un preludiu. Te poţi pregăti acum prin virginitate ca să te dărui mai târziu celui iubit deplin şi exclusiv.
Virginitatea nu e o aberaţie, ci alegerea de-a fi tu însăţi!

(După o idee a U. S. Department of Health and Human Services)

Homosexualitatea: normalitate sau anormalitate?

Homosexualitatea constă în dorinţă erotică pentru un individ de acelaşi sex, dorinţă care merge de la o prietenie foarte erotizată, până la practici sexuale între cei doi parteneri, în care unul joacă rolul sexului opus. La bărbaţi poartă numele de pederastie, iar la femei, de lesbianism.
Clasificarea etiologică a homo-sexualităţii arată că acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecinţă a unuia sau mai multor factori posibili, putând fi secundară unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, demenţa); datorată unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburări ale identităţii de gen (transsexualismul).
O altă serie de cauze sunt cele derivate din context, existând homosexualitate de sorginte conjuncturală (lagăre, cămine, cazărmi), educaţională (structura deviată a comportamentului sexual în copilărie), datorată unor abuzuri: toxicomanie, beţii, orgii.

(Dr. Rodica Năstase. Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric, Fuga din Sodoma şi Gomora, Editura Agapis 2000).
După cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.
În acelaşi studiu doctor Rodica Năstase citează o cercetare publicată în American Journal Psychiatry nr.1, 1995 care a ajuns la următoarele concluzii: din 17.000 de persoane excluse din armata SUA în perioada 1980-1990 din cauza homosexualităţi, 78 % erau bărbaţi, cei mai mulţi albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburări psihice care îi făceau să aibă un comportament instabil; moralitate îndoielnică pentru ceilalţi militari; nivel de securitate foarte scăzut putând fi uşor manevraţi prin şantaje sau putând fi uşor seduşi de alţii.
Autorii au cercetat arhivele militare şi dosarele din instanţele de judecată şi au constatat că motivul excluderii din armată a homosexualilor nu a fost tulburările psihice, ci posibilitatea ca aceşti oameni să poată fi folosiţi în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor.
Doctor Rodica Năstase concluzionează că homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinică dovedeşte, de altfel, că există foarte mulţi homosexuali care au renunţat la comportamentul lor, ceea ce susţine opinia autoarei.
S-a constatat, de asemenea, pe baze medicale valide în orice sistem, religie, că este un comportament cu riscuri marcante.
Homosexualii sunt afectaţi de o gamă largă de boli, mult mai frecvent decât restul populaţiei: la bărbaţii homosexuali există o incidenţă mult mai mare a SIDA, sifilisului, hepatitei B, gonoreei, carcinoamele anusului şi orofaringelui.

(Harison, Principiile medicinei interne, Teora, 1998, p. 10).

Adolescenţii homosexuali au un risc mai mare de suicid (Idem, p. 32). 78% dintre homosexuali au boli cu transmitere sexuală iar 83% din totalul cazurilor de SIDA (statistica anului 1992) au fost printre bărbaţii homo-bisexuali.
Departamentul pentru Educaţie Massachuttes a efectuat un studiu printre studenţi, pe un lot mare (3267 cazuri), rezultatele cercetării demonstrând că bărbaţii adolescenţi activi bisexuali prezintă cel mai înalt risc de SIDA ( American Journal of Public Health 92(2): 203-10, 2002 Feb.).
Universitatea din California a efectuat un studiu prin care demonstrează că homosexualitatea este o cale riscantă. Cancerul anal este mult mai frecvent la bărbaţii homosexuali şi bisexuali decât cancerul cervical la femei. Comportamentul homosexual este, adesea, asociat cu alte tipuri de comportament de risc. Un studiu făcut în cadrul CASPAR Alcohol and Drug Education Program,USA, demonstrează folosirea cu precădere de către homosexuali a drogurilor tari.

Într-un studiu al Departamentului de Psihologie al Universităţii California – Los Angeles se demonstrează că femeile lesbiene şi bisexuale au dovedit cel mai înalt risc în comportamentul lor sexual şi cea mai scăzută rată a prevenţiei.
Stilul de viaţă specific homosexualilor are consecinţe profunde, care se reflectă şi în scăderea speranţei de viaţă. S-a calculat că durata medie a vieţii unui bărbat (alb) căsătorit este de 75 de ani, iar pentru o femeie (albă) căsătorită de 79 de ani, în timp ce durata medie de viaţă a unui homosexual este de 42 de ani, durata medie de viaţă a unei lesbiene de 45 de ani (Dr. E. N. Felds, Este normală homosexualitatea!, Truth Tract, nr.6/1994).

Iată, aşadar, că se pot evoca probe ştiinţifice în sprijinul alternativei conform căreia homo-sexualitatea nu este un comportament natural, în condiţiile în care opinia teologiei morale ni se pare insuficientă.