Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: bine

 Se cuvine, dar, celui ce vrea sa faca milostenie sa nu caute a deosebi pe cel bun, de cel rau, pe cel drept sau pe cel nedrept, dupa trebuintele lor trupesti, ci, tuturor, la fel, sa le imparta cele de trebuinta. Si, daca tu te-ai saturat de multe bucate, hraneste, macar cu paine, si pe cel flamand. Sau de ai baut prea mult, da, si celui insetat, un pahar. Sau, daca te-ai incalzit prea mult, in haine scumpe si moi, apoi, imbraca si cel gol, ce tremura de frig, macar cu o haina mai proasta. Daca locuiesti in case frumoase si inalte, cheama-l si pe strainul, care se zbuciuma pe ulita, in casa ta. Ori, de te-ai veselit cu cineva, veseleste, cu a ta veselie, si pe cel necajit. Sau, de te-ai bucurat de ceva, bucura si pe cel intristat. Sau, de ai fost cinstit, ca un bogat, cinsteste si tu, pe cel sarac. Sa fie casa ta odihna slujitorilor Domnului, adica preotilor, si la toata tagma bisericeasca. Sa fii odihna, ca IOV, ochi al orbilor, picior schiopilor, celor goi, haina, acoperamant celor fara acoperamant. Picioarele tale sa umble, adeseori, la temnite, la bolnavi, la manastiri, la casele de batrani, de orfani, ca sa auzi pe Domnul, zicandu-ti: “Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua, de la inceputul lumii”. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(Titlul este: Intru aceasta zi, cuvant despre milostenie si despre smerenie.

Din Proloagele pe luna iulie, pagina 27).

“Principalul in viata este sa faci intotdeauna bine oamenilor. Daca nu poti sa faci pentru oameni un bine mare, straduieste-te sa faci macar unul mic.” (Sfantul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei)

Din cartea “Am iubit patimirea” de Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeei.

http://www.darulvietii.cnet.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=195

Nu recomandam asadar nimanui aceasta pilula!

Ne-a spus o dată cum a văzut pe Domnul Hristos în Gară la Ploieşti. Plângea Părintele când îşi amintea şi plângea şi lumea din sală. Spunea că l-a văzut pe Domnul Hristos plin de bube, amărât şi fără căciulă. S-a uitat la el şi s-a gândit să-i dea căciula lui de călugăr:

”M-am întors să i-o dau dar nu l-am mai văzut”.
Ne spunea cât de amărât a ajuns Domnul Hristos din cauza păcatelor noastre (atunci era şi comunismul în floare) şi ne sfătuia: ” Faceţi milostenie, daţi la săraci, daţi la neputincioşi, la orbi, la şchiopi. Cercetaţi bolnavii, daţi-le de mâncare, daţi-le apă… Dacă voi nu faceţi bine, cum de aşteptaţi binele!?
La ţiganii tineri să nu le daţi că e păcat.
Toţi tinerii pot munci”. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Din cele mai vechi timpuri, poporul român a moştenit şi a cultivat un respect deosebit faţă de familie, numită şi «Biserica de acasă», având convingerea că este instituită şi binecuvântată de Dumnezeu. Acest respect faţă de familie s-a concretizat în grija faţă de o viaţă curată şi echilibrată în orice împrejurări, ajutorarea reciprocă a soţilor şi a semenilor, naşterea de prunci.

Toate aceste valori au rămas peste veacuri trăsătura fundamentală a societăţii româneşti. Chiar în momentele de grea cumpănă, strămoşii noştri au ştiut să deosebească clar păcatul de virtute, firescul de nefiresc, normalul de anormal şi, cu înţelepciune, au lucrat pentru înlăturarea răului şi promovarea binelui.
Spre deosebire de felul în care este privită familia în societatea românească şi de modul creştinesc în care poporul nostru îşi trăieşte viaţa, în unele state din Europa şi America, în numele drepturilor şi libertăţilor omului, sunt lezate principii ale moralei creştine, legiferându-se ceea ce este împotriva firii, minimalizându-se astfel rolul şi rostul familiei în societate.