Vezi continutul

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Arhiva

Tag: da

Alaltăieri am trecut şi eu printr-un avort…
Sunt încă la liceu şi printr-o întâmplare am rămas însărcinată. Prietenul meu a fost lângă mine şi m-a susţinut. Am hotărât că e mai bine să fac avort, mama nu putea să afle, mai am şcoala de terminat, nu aş avea cu ce să cresc un copil…
Am găsit un doctor renumit care să îmi facă avortul. Săptămâna trecută m-am programat şi alaltăieri a avut loc crima… Înainte de avort doctorul mi-a făcut ecografie. Eram în 7 săptămâni, totuşi la ecograf s-a văzut un corp de bebeluş ghemuit. Doctorul a spus: ce copil frumos! Apoi ne-au dus undeva în subsol… mai era o femeie care a făcut avort. Ne-am îmbrăcat în cămăşi de noapte şi stăteam pe pat. Ea a intrat prima şi a ieşit după nici 20 minute. Mi-a spus zâmbind, sub efectul sedativului: nu-ţi fie frica, nu simţi nimic, nu doare!
Asistenta m-a condus în camera de măcelărit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am întins pe masă… am primit anestezie generală şi pe când a intrat doctorul, am adormit. În timpul avortului l-am visat pe copilaşul meu. Avea gene lungi cum are tatăl lui. Eram într-un câmp. M-a întrebat: De ce faci asta? I-am spus: Eu nu vreau să fac asta, iar el m-a întrebat: Atunci totuşi, de ce faci asta?
Nu ştiu cum am ajuns în cealaltă cameră în pat… nu ţin minte nimic… ştiu doar că m-am trezit şi mi-am dat seama că am dormit vreo 20 minute. Am ieşit afară cu ultimele puteri… totul se învârtea în jurul meu. Afară era prietenul meu cu încă un amic. Am realizat ce am făcut… primul meu gând a fost că sunt o criminală…
I-am cerut batiste şi am început să plâng. A apărut imediat asistenta şi a spus că atâta timp cât sunt acolo să nu plâng că fac imagine proastă clinicii…  M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a arătat că uterul meu este gol… păcat că nu există şi un monitor, care ar fi arătat că şi sufletul meu e gol…
M-am dus acasă şi am dormit vreo câteva ore, iar când m-am trezit eram udă, am transpirat…
Azi-noapte l-am visat din nou în acelaşi cadru. S-a uitat la mine şi a spus: Vezi, acum sunt mort. M-au omorât. I-am spus să mă ia cu el, dar a spus că nu poate să facă asta, nu i se dă voie… şi că nu pot pleca, voi avea parte de o întâmplare în curând… mai multe nu a putut să îmi spună…
Fetelor, doamnelor, vă spun, nu faceţi avort!
Poate credeţi că în viitor un alt copil va umple golul lăsat de acesta, dar vă spun… fiecare copil e unic în felul lui şi nici unul nu poate fi înlocuit de nimeni şi nimic…
  Ilona

Era luna februarie când am aflat că sunt însărcinată… eram încă la liceu ultimul an… I-am dat vestea prietenului mei speram că-mi va spune să îl păstrăm. Dar din păcate nu a spus aşa… mă obliga într-un fel să fac avort: că suntem prea tineri că nu avem ce să îi oferim şi alte chestii… într-un final am acceptat… în schimb nu după mult timp am avut o mică ceartă şi m-a lăsat singură… timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori mă rugam de ei… dar nimeni nu vroia… Într-un final am hotărât să merg la ecograf. Era aşa mic şi dulce… un ghemotoc de copilaş… Iar o asistentă lauda copilaşul că e perfect sănătos… că Doamne-ajută… o să am un copil minunat… neştiind ce vreau eu să fac.
Prietenul în care am avut încredere şi cu care am fost împreună un an şi ceva m-a lăsat singură. Deja simţeam cum mişcă propriul meu copilaş în mine… nu avea stare… L-am iubit mai mult ca orice…
Dar a venit ziua în care a aflat mama mea… M-a dus la spital şi m-au internat. După 2 zile mi-au dat ceva pastile (acele pastile întrerup sarcina până la 6 luni) eu aveam 4 luni jumătate. Mi-a dat prima tură de pastile. Nu simţisem nimic. După a doua tură am simţit cum mişca foarte tare copilaşul meu (se chinuia… era în ghearele morţii) iar dintr-o dată nu am mai simţit nimic… a murit copilaşul meu. A treia serie de pastile mi-au provocat contracţii, erau tot mai puternice… După câteva ore mi s-a rupt apa şi am născut… am născut copilul omorât de mine. Iar în loc să fie ca la o naştere… să-mi dea copilaşul în braţe să fiu bucuroasă, ei mi l-au luat…
Era mic încă… era mic de felul lui cam cât palma… dar era bine… era fetiţa mea, Alexandra… îngerul meu pe care nu îl pot uita şi nu îl voi uita niciodată!
După ce s-a întâmplat am avut vise în care plângea şi mă întreba de ce am lăsat-o? De ce nu am ţinut-o? Mi se sfâşie sufletul. Tot ce îmi doresc acum mi-aş da şi viaţa să o vad cum ar arăta… sau să o am iar în pântece…
Dacă o păstram acum avea 7 spre 8 luni…
NU VĂ UCIDEŢI COPILAŞUL AŞA CUM AM FĂCUT EU!

Acum mi-aş da viaţa să o văd doar o secundă!
 Loredana

Ma gaseam intr-o zi in sala de asteptare a unei sectii de ginecologie. Voiam sa dau domnului doctor un dvd cu materiale provita despre avort. Stand eu degeaba, asteptand sa intru sa vorbesc cu dumnealui, am inceput sa ma uit pe pereti.

Spre marea mea bucurie, vad ca pe peretele de rasarit, cred, se afla o icoana. Nu am recunoscut cine era, dar m-am bucurat. Mai incolo vad ca se afla pusa si Sfanta Cruce. Ce minunat!

Dar uitandu-ma imprejur, am vazut ca erau si doua sau mai multe reclame, postere care promovau folosirea anti-conceptionalelor. Erau prezentate atat de frumos, ca ajungeai sa te intrebi ca femeie, cum ai putea fara ele? Dar cata viclenie!

Va intreb oare: cate dintre dumneavoastra, doamnelor, stiti ca ele sunt de fapt contragestive si va omoara fatul la cateva ore sau zile de la formarea lui? Cat de mic ar fi, ramane o fiinta unica, irepetabila, nu il veti putea inlocui cu nimic, dupa ce il omorati!!! Oare o crima credeti ca vă va rezolva problemele? Dimpotriva! Le va inrautati.

Revenind la peretele respectiv si la ce era pe acolo, m-am intristat.

De atunci, o intrebare ma framanta. Nu i-am gasit inca raspuns.

Cum poate sa fie pe acelasi perete si VIATA si moartea?

Si Crucea lui Hristos, alaturi de o icoana Si reclama la „anti-conceptionale” ( impropriu numite asa ) ?

Si CRUCEA prin care ni s-a dat sansa la bucurie si fericire vesnica, la VIATA Si reclama care promoveaza intr-un mod perfid si josnic Moartea?

Nu va mai spun care era acolo si ceva de genul ca au gasit un dispozitiv care sa-ti aminteasca zilnic de pilula, nu cumva sa uiti!!!

Un fel de memento: Ai grija azi nu cumva sa uiti sa ucizi viata din tine, sa nu-i permiti sa se dezvolte! Sa nu uiti sa-ti lepezi pruncul ca pe o carpa murdara la gunoi!!!

Niciodata nu mi-au placut astfel de locuri, unde lipsesc bunii crestini ( bineinteles, nu pretutindeni ) : unde in loc sa se apere si sa se salveze vieti, ele se omoara!

Si tocmai o minunatie de baietel sau de fetita, care si-ar fi facut parintii foarte fericiti!

Stiti, in final, ce e avortul?

Spunea doamna doctor Christa de la Cluj: vin la medic doua fiinte sanatoase – mama si pruncul inca nenascut, dar tot prunc. Dupa aceea, unul pleaca bolnav – mama, caci dupa operatie pleaca ravasita, cu nervii zdruncinati, intr-o stare mai rea decat cand a venit sa faca avort. Cealalta fiinta moare – Pruncul!

Asta presupune un avort! Vin doi sanatosi: unul pleaca bolnav, celalalt MOARE!

Oare asa vrem sa fie?

Daca nu, hai sa facem ceva, sa NU ne mai omoram pruncii nenascuti! ( prin avort hormonal, mecanic sau chirurgical sau alte metode de a savarsi aceasta crima cu sange rece ).

SA SPUNEM NU AVORTULUI!

Si mai important SA SPUNEM DA VIETII!

Marturia unui tanar de 22 de ani.