Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: drept

Multe sunt învățurile care se pot desprinde din întâmplările de mai jos. Dar una poate, în mod special, să ne rămână în memorie: ce se întâmplă când cineva alege răul cu bună știință, în acest caz avortul. Atunci când o mamă, ori un tată, ori cineva implicat alege avortul, știind exact ce înseamnă, urmările vor fi deosebit de grele. Mama din întâmplarea de mai jos a ales avortul știind că ia viața propriilor copii și că face aceasta în ciuda dorinței disperate a partenerului ei de viață și în ciuda exprimării clare a voii lui Dumnezeu. Răul care pătrunde în sufletul sau este deosebit de mare, ducând adesea la boli psihice. Iar faptul că s-a despărțit de partenerul de viață este ceva regulat, în 80% dintre situațiile în care se face avort părinții copilului se despart în mai puțin de un an, indiferent dacă avortul a fost făcut tocmai pe motivul de a rămâne împreună.

Povestea dureroasă a unui tată… şi răspunsul dat de Planet Parenthood bărbaţilor aflaţi în situaţia lui

Inline image 1
articol semnat de Sarah Terzo, Life Action News, 6 iulie 2013

Nu cu mult timp în urmă, un bărbat (pe care o să-l numesc în continuare RDF) a postat pe Facebook o poveste extrem de dureroasă. Prietena lui era însărcinată cu gemeni. Era aproape în a douăzecea săptămână de sarcină când s-a dus la Planet Parenthood să discute despre avort. Îl las pe el să povestească cu propriile-i cuvinte:

Prietena mea s-a dus la Planet Parenthood deoarece zicea că e „prea tânără” (24 de ani) şi nu e pregătită să aibă copii. Nu „planificase” să devină mama. Da, ştiu. E ironic. O persoană care n-a planificat să devină părinte se duce la Planet Parenthood pentru ca bebeluşii să-i fie omorâţi în burtă şi apoi să-i fie extraşi din ea bucăţică cu bucăţică. Mie asta nu-mi prea sună a „planificare”…

Ajunsă acolo, a întâlnit un grup de protestatari cu broşuri şi prospecte… oferindu-i sfaturi şi ajutor… adică o alternativă la crimă. Dar ea a mers înainte printre imaginile cu bebeluşi tăiaţi şi a ignorat complet micul grup de protestatari pentru a-şi exprimă „drepturile sale legale” şi „drepturile sale de femeie”. Era o „femeie modernă” şi viaţa ei era despre ea însăşi, nu despre nişte „ouă fertilizate” stabilite incomod în interiorul ei.

Pentru ea, nu erau încă nişte bebeluşi. Nu avea înca 20 de săptămâni de sarcină…mai avea câteva zile. Mai avea câteva zile până să fie în săptămâna a douăzecea de sarcină. Şi totuşi, ecografia a aratat doi bebeluşi micuţi, cu degete şi mâini, cu picioare şi feţe… Şi bătăi de inimă… Doi copilaşi nevinovaţi protejaţi de mama lor, la adăpost în pântecele ei. Doi copilaşi care n-au simţit niciodată vreo lovitură sau durere, care nu cunoşteau nici marile rele dar nici marile minuni ale acestei lumi. Care erau nevinovaţi 100%. Şi trăiau… Aşteptând să se nască.

În noaptea de dinaintea avortului am discutat ce alternative aveam şi amândoi am plâns. Ea era creştină în sensul larg al cuvântului: credea în Dumnezeu în sens spiritual, dar nu credea în Dumnezeul din Biblie. Mi-am pus mâna peste mâna ei, apoi le-am pus pe amândouă pe pântecele ei şi m-am rugat: „Doamne Dumnezeule, Te rog să ne arăţi calea cea bună în aceste momente întunecate şi confuze. Te rog să ne pui pe direcţia pe care numai Tu o ştii că este cea bună… Doamne, Dumnezeul meu…” Şi în momentul acela am simţit cea mai puternică lovitură. Şi apoi încă una… Şi încă una. Amândoi am început să plângem. „Dumnezeu ne vorbeşte şi a răspuns la rugăciunea noastră”. Şi ea îmi zice: „Dar am făcut deja programarea la clinică”. Iar eu i-am răspuns „Programarea nu înseamnă nimic, nouă ne-a vorbit Dumnezeu!”. Am simţit asta şi ea a simţit. Pentru prima dată în viaţa ei, L-a simţit pe Dumnezeu care i-a vorbit.

În acea seară am vorbit până târziu despre viitor şi planuri de viitor. Şi ea îmi spunea: „Dar nu sunt pregătită să devin mama!” iar eu i-am răspuns că nimeni nu e niciodată pregătit. Îmi spunea: „Sunt speriată rău!” iar eu i-am răspuns că orice mamă e speriată. Chiar dacă la vremea respectivă nu era la facultate, visul prietenei mele era să facă studii superioare. Eu eram deja în facultate şi lucram la licenţa. Mi-a spus: „Aş vrea să termin o facultate şi să fac ceva cu viaţa mea”. I-am răspuns că o s-o ajut cu copiii şi că o să terminăm amândoi facultatea, într-un fel sau altul. „O să fie probabil mai dificil, poate va trebui să facem nişte sacrificii, dar o s-o scoatem noi la capăt până la urmă”. Apoi ea a sugerat că am putea face în aşa fel încât ea să se ducă la facultate iar eu să stau acasă să am grijă de copii. La vremea respectivă lucrăm pentru Lockheed Martin şi una din condiţiile pentru a rămâne angajat la ei era să fac o facultate şi să-mi iau licenţa. Deci, nu ne-am înţeles cine urma să facă primul facultatea.

Frica, anxietatea şi incertitudinile s-au transformat într-o mică ceartă, după care amândoi am plecat la culcare fără să ne vorbim. Ea a adormit cu faţa la un perete, iar eu la celălalt.

În dimineaţa următoare m-am trezit şi mă pregăteam să merg la serviciu. Credeam că totul o să fie ok şi că furtuna trecuse. Dar când prietena mea a coborât din dormitor, mi-a spus: „M-am hotărât să-l fac.” „Ce?!?”. „M-am hotărât: o să fac avortul” şi m-a rugat s-o duc cu maşina până la clinică.

Am încercat să discut cu ea dar nu a vrut să discute. Am refuzat s-o duc cu maşina până la clinică, dar a sunat un taxi. Mi-am zis că dacă o las să urce în taxi, sigur o facă avortul, aşa că am fost de acord să o conduc până la Planet Parenthood cu speranţa că o să putem discuta şi o s-o conving să renunţe la ideea asta până la urmă. Nu voia să audă nimic. Am încercat să-i vorbesc, a rămas mută, n-a scos o vorbă. Am continuat să conduc iar ea privea pe geam afară. Era încăpăţânată. Era o „femeie modernă”. Nu-i spune nimeni ei ce să facă!… Nici eu… Nici Dumnezeu…Nimeni.

Deci am ajuns la Planet Parenthood şi am parcat cât am putut de aproape de grupul de protestatari. A rămas imperturbabilă. Am mers cu ea chiar printre cei care protestau, am luat una din hârtiile pe care le distribuiau oamenii şi am încercat să i le dau. Era hotărâtă. I-am spus: „Uite, astea sunt degete, ăsta e un cap, sunt vii, bebeluşii noştri sunt vii”. A mărit pasul şi s-a prefăcut că nu m-a auzit. Am ajuns până la uşa securizată de la Planet Parenthood şi am sunat la uşă. O femeie ne-a deschis şi apoi a încuiat după noi. Am ajuns în holul clădirii şi i-am luat mâna prietenei mele zicându-i: „Nu face asta!” Şi-a retras mana şi mi-a spus: „Nu sunt pregătită să devin mama”. „Te rog, nu face asta, mai gândeşte-te!”. Femeia care ne-a deschis uşa ne-a spus că o să găsim clinica la etajul doi. „Te rog, o să vezi că o să putem trece prin situaţia asta dificilă, te rog, nu ne omori copiii”. Şi-a tras mâna, mi-a întors spatele şi s-a îndreptat către clinică.

Eram învins. Am ieşit din clinică şi am început să conduc pe străzi, cu o viteză mult mai mare decât maxima admisă. Am trecut de vreo câteva ori pe roşu. Eram aşa de speriat, furios, rănit şi complet pierdut iar toate emoţiile acestea au năvălit brusc în interiorul meu ca şi cum bariera care le oprea se rupsese dintr-o dată. Aş fi vrut să strig. Nu puteam să-mi apăr copiii în nici un fel, nu aveam nici o putere să-i protejez. Dar drepturile mele unde erau? Şi unde erau drepturile acestor doi copilaşi frumoşi? Şi de când naiba cuvântul „drepturi” e asociat cu „crimă”? Nimeni nu are dreptul să omoare! Toate gândurile acestea îmi inundau emoţiile ca un tren de marfă, iar fiecare vagon era un gând şi mergea cu 800km la oră prin capul meu. Şi apoi… ca o explozie… un accident oribil şi tragic… o explozie de gânduri, ţiuind îngrozitor…

Totul ţiuia incredibil în jurul meu… şi apoi linişte totală…

În momentul în care copiii mei au fost masacraţi, o undă de şoc mi-a trecut prin tot corpul. Şi totuşi nu eram la locul crimei… Am simţit-o. Am ştiut că ceva îngrozitor se petrecuse exact în acel moment. Prietena mea a simţit-o şi ea.

M-am întors imediat şi am condus cât de repede am putut înapoi la clinică. Mi-am lăsat maşina în mijlocul drumului, în fata clinicii, mai să dau peste protestatari. Am sunat la uşă, încă o dată şi încă o dată. Până la urmă aceeaşi femeie care ne primise iniţial mi-a deschis şi mi-a spus „E ilegal să-ţi laşi maşina aici, o să vină poliţia şi-o să ţi-o ridice!”. „N-au decât s-o ridice, vă rog frumos, deschideţi-mi, lăsaţi-mă să intru!”. Când a deschis uşa, m-am repezit pe scări până la clinică, am traversat holul şi am ajuns la ghişeu. Am întrebat unde era prietena mea… „E la reanimare”. Mi s-a rupt sufletul: „O pot vedea?”. „Un moment, să întreb” îmi răspunde asistenta. După câteva minute groaznic de lungi, asistenta revine şi mă conduce în sala de reanimare.

Prietena mea plângea. Îmi spune: „Am făcut o mare greşeală, i-am simţit când au murit. Mi-au scos afară şi sufletul, o dată cu bebeluşii noştri”. Am început să plâng şi eu, plângeam amândoi. Îmi spunea „O, Doamne, ce-am făcut? Mă simt oribil, golită… Mă simt secătuită… Ca o floare veştejită”. Plângeam amândoi. Am mai stat cu ea câteva minute dar aveam nevoie de aer şi am coborât să-mi mut maşina parcată ilegal, departe de oamenii de la intrare. Apoi m-am întors la clinică. Când au lăsat-o să plece, într-un final, am traversat din nou grupul de protestatari şi ea de-abia se mai putea ţine pe picioare. „De ce n-am ascultat? Oare ce-o fi fost în capul meu?” Şi a continuat aşa mult timp. Durerea era insuportabilă.

RDF continuă şi spune că prietena lui a căzut într-o gravă depresie, cu gânduri de sinucidere. Mergea dintr-un institut psihiatric în altul. „Această experienţă i-a distrus viaţa” spune el.

“Când drepturile tale legale îţi distrug viaţa, atunci trebuie să fie ceva în neregulă cu legile”

Şi concluzionează:

„E ceva foarte grav, un lucru cu consecinţe distrugătoare pentru mamă. Bebeluşii o simt, mama o simte şi ea, tatăl de asemenea. E o crimă!”

Din când în când, activiştii pro-viata pun accent pe stereotipul că bărbaţii le împing pe femei să avorteze, ca să se elibereze ei înşişi de responsabilitate. Campanii ca cea dusă de mişcarea „ProChoice” ar putea spune că mulţi bărbaţi au această atitudine. Statisticile grupului condus de doctorul David C. Reardon de la Institutul „The Elliot”, care studiază femei care au făcut avort, revelează într-un studiu că 64% din femeile care au avortat au făcut-o pentru că apropiaţii le-au împins la aceasta . Câteodată, chiar tatăl copiilor era cel care le obliga să avorteze.

Dar în timp ce activiştii pro-viata îşi concentrează atenţia pe bărbaţii care îşi conving partenerele să avorteze, în acelaşi timp îi neglijează şi pe cei care îşi doresc cu înfocare să-şi păstreze copiii. Aceştia din urmă pot implora sau îşi pot susţine poziţia oricât doresc, pot chiar să lupte pentru viaţa copiilor lor – dar în final n-au nici un cuvânt de spus.

Planet Parenthood, ca şi celelalte grupuri care militează pentru avort, s-a luptat întotdeauna împotriva oricărei influenţe pe care ar putea-o exercita taţii copiilor în această chestiune şi a fost încununat de succes. Femeile care avortează nici măcar nu sunt obligate să-l anunţe pe tatăl copiilor de ceea ce urmează să se întâmple. De fapt, o lege care ar fi obligat instituţiile să-i anunţe pe soţii femeilor căsătorite în momentul în care acestea se programau pentru avort a fost declarată neconstituţională de către Curtea Supremă, în cazul „Planet Parenthood contra Casey”. Un tată nu are dreptul să afle despre avortul partenerei lui, cu atât mai puţin să încerce să-l împiedice.

Louise Taylor, vicepreşedinta pe probleme medicale la Planet Parenthood, a rezumat astfel atitudinea companiei faţă de taţii copiilor avortaţi:

„Nu contează cât de mulţi bărbaţi strigă şi urlă ca nu sunt luaţi în seamă (în privinţa deciziei de a avorta). Există unele lucruri pe lumea asta pe care ei n-or să poată niciodată să le trăiască pe deplin. Ce pot să spun: ghinionul lor!”

Sursă: Life Action News

Traducerea: Nicoleta Petcu

Postarea originală aparține lui RD Floyd și a apărut pe FaceBook pe pagina grupului Abortion Alternatives: Help for you and yourbaby

provita@yahoogroups.com <provita@yahoogroups.com>;

,,Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania:

  • Aici problema tine de demnitatea fiintei umane. Astazi este ziua europeana privind apararea drepturilor pacientilor, iar printre cele 14 drepturi, dreptul cel mai important este dreptul la informare, deci consimtamantul informat cu privire la toate consecintele morale, fizice
  • Avortul este un act medical fara valente terapeutice; singurul moment cand are valente terapeutice este atunci cand sarcina pune in pericol viata femeii
  • Sarcina nu este o boala, de aceea pozitia noastra este aceea de echilibru; de aceea noi vedem acest proiect de lege nu ca pe unul care ar putea sa determine o scadere a numarului de avorturi, ci ca pe un proiect care reda demnitate fiintei
  • Se pune insa problema egalitatii de sanse, cine plateste aceasta consiliere? O persoana care nu poate sa plateasca consilierea nu va putea sa dispuna de dreptul la informare si va fi discriminata
  • Trebuie ca in lege sa se prevada accesul liber, nediscriminatoriu si egal pentru aceasta consiliere
  • Sexualitatea umana nu este o simpla reproducere, are valori morale, axiologice, e corticalizata, ceea ce diferentiaza specia umana de alte specii. Asta impune reguli morale si responsabilitatea fata de sarcina
  • A trata sarcina ca o aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane.”

Sursa:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/04/19/opozitie-vehementa-fata-de-proiectul-introducerii-consilierii-ante-avort/

Azi (26 septembrie-ziua mondiala a contraceptiei-n.n.) este o zi trista, nu pentru ca afara ploua, ci pentru ca azi e ziua mondiala a prunc-uciderii, adica a “contra-ceptiei”, gresit numite asa, caci e ABORTIVA.

Sa promovezi metodele contraceptive este egal cu a promova metode de a  ucide copilasii in pantecele maicii lor. CUM ASA? Veti vedea!

Pentru  cei care inca nu cunosc aceste lucruri si promoveaza contraceptia de orice fel,  nu am de zis decat atat: nu indemnati la crima, nu fiti complici la  uciderea unor fiinte nevinovate, lipsite de aparare!; cercetati, intrebati, documentati-va si veti vedea singuri ceea ce va spun eu acum: contraceptia e de prea multe ori ABORTIVA, adica nu impiedica zamislirea, ci omoara pruncul, il avorteaza la scurt timp dupa ce viata lui a inceput. Daca nu cunoasteti bine ceea ce e de fapt contraceptia, nu dati celor cunoscuti sfaturi: ele sunt adesea ucigase, daca la indemnul dvs. fatul unei cunostinte a fost avortat prin metode contraceptive dupa ce a fost zamislit!


Pruncul are suflet din secunda conceptiei
si luarea ulterioara a vietii lui e o crima abominabila. Dar vedeti singuri in cele ce urmeaza mai jos. DE CE exista o asemenea zi nu inteleg, caci noi ar trebui sa serbam viata, nu moartea, cu atat mai putin moartea cea mai oribila din cate pot fi: sa fii ucis cu brutalitate in cel mai sigur loc de pe pamant, unde Dumnezeu a socotit potrivit sa-ti petreci primele 9 luni de viata-pantecele mamei.

De ce oare cei care promoveaza “anticonceptionalele” uita sau neaga cu rea-credinta sau din nestiinta sau premeditat sau din orice alte motive ceea ce atat stiinta, cat si credinta ortodoxa si nu numai, adeveresc: VIATA INCEPE IN MOMENTUL CONCEPTIEI?!

PENTRU CEI CARE NU STIU INCA ASTA, LE ADRESEZ CU CALDURA INDEMNUL SA CITEASCA CELE CE URMEAZA:

Ştiaţi că …

  • Pilulele anticoncepţionale provoacă avort timpuriu?

Ele sunt cunoscute ca o combinaţie de hormoni artificiali care au rolul de a împiedica ovulaţia (eliberarea ovulului).

Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, de multe ori, ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.

Prin hormonii artificiali, pilula Anti Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:

  1. asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor;
  2. asupra ţesutului mucoasei uterine, care se subţiază, având loc atrofierea glandelor, reducându-se astfel resursele de hrană (glycogen) pentru copil (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu). Astfel, fetiţa sau băieţelul conceput moare de foame, în timp ce mama sa poate că râde, mănâncă, se plimbă, sau participă la Sfânta Liturghie.

  3. asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

Având în vedere faptul că fecundarea are loc aproximativ cu două săptămâni înaintea menstruaţiei aşteptate şi că pilulele omoară copilul chiar în aceste două săptămâni, menstruaţia totuşi va avea loc şi femeia nici nu va ştii că a fost însărcinată.

Dintre efectele secundare ale anticoncepţionalelor asupra organelor şi sistemelor enumerăm:

aparatul cardiovascular: boala trombo-embolică venoasă şi arterială, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială;

metabolismul: creşterea colesterolului, diabet zaharat;

sistemul endocrin: anovulaţie, pubertate precoce, multiparitate, tulburări de ciclu menstrual;

sistemul nervos central: cefalee, migrenă;

pielea: eczeme, urticarie, acnee, herpes;

organele de simţ: tromboza şi hemoragii venoase retiniene;

sistemul imunitar: scăderea apărării organismului faţă de infecţii;

sistem hepato-biliar: litiază biliară, agravarea hepatitelor acute existente etc;

aparatul urinar: favorizează infecţiile uterine;

aparat genital: scăderea fluxului menstrual, creşterea numărului de avorturi spontane, scăderea contracţiilor tubare care duc la propagarea infecţiilor genitale;

cancer: de sân, de col uterin, de ficat, de piele etc.

În Occident, se vorbeşte tot mai mult de efectele negative şi dezastruoase ale pilulei contraceptive. Există cazuri în care adolescente, după doar câteva luni de administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze şi paralizii.

  • Steriletul (spirala sau firul uterin) are în primul rând efect abortiv?

După testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, în ciuda folosirii spiralei, fecundaţia se petrece de câteva ori pe an. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, fixarea fătului este împiedicată şi acesta moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.

Astfel, steriletul ucide pruncul, cel mai adesea înainte de menstruaţia aşteptată când femeia care fusese însărcinată poate crede că de fapt n-a fost.

Dintre efectele secundare ale steriletului menţionăm:

-infecţia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;

-perforaţia uterină, sângerări, sarcina extrauterină (una din cele mai mari pericole pentru viaţa mamei);

Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a fost retras de pe piaţă în SUA.

Când se folosesc Depo-Provera, implanturi sau diferite mijloace de după relaţiile sexuale, fecundarea are de asemenea loc şi aceste mijloace în mod automat ucid pruncii.

Argumentele amintite mai sus arată, aşadar, că există diferite mijloace incorect numite „anticoncepţionale”. Chiar dacă sunt folosite, fecundarea poate avea loc, iar pruncii sunt omorâţi în primele zile ale vieţii lor.

Prin intermediul acestor metode sunt ucişi aproximativ acelaşi număr de copii ca şi prin metodele chirurgicale.

S-a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulelor şi al steriletului, ştiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui adevăr ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea lor.

  • Eficienţa prezervativului: care să fie oare adevărul?

S-a stabilit posibilitatea infectării cu HIV şi prin folosirea prezervativelor.

S-a constatat că prezervativul are microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu HIV infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul.

Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece nu prezintă de la început simptome. După infectarea cu virusul HIV, durează 2-6 luni pană apar anticorpii, omul fiind din acest moment seropozitiv, dar nu are incă boala definitivă – SIDA. De la infectie si pana la apariţia bolii SIDA dureaza luni de zile (la sugari) sau ani de zile la adult (până la 10-15 ani). Dar nu este o regulă!

La fel cu virusul HIV, şi virusul uman papiloma (HPV) se transmite pe cale sexuală. Infecţia cu HPV este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri ale virusului papiloma (patru) generează 70% din cazurile de cancer cervical.

Cancerul cervical este pe locul doi în ceea ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer.

(Consultanţi ştiinţifici: dr. med. Rudolf EhmannElveţia, dr. med. Antun Lisec – Croaţia)

♦♦♦

Să înţelegem că o viaţă curată până la căsătorie şi fidelitatea conjugală este cea mai sigură şi bună metodă de a evita orice fel de suferinţă trupească şi sufletească. Desigur este nevoie de mult curaj, de credinţă, dar nu este imposibil. Sunt atâtea exemple, atâţia tineri care ajung curaţi în faţa Altarului.

♦♦♦

Să ne iubim copiii, să conştientizăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă din momentul concepţiei.

Trebuie să înţelegem că nu avem dreptul să luăm viaţa unui copil indiferent dacă este născut sau încă este în pântecele mamei sale. Omul este o fiinţă vie, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale.

Sfântul Vasile cel Mare avertizează: „Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigaşi şi ei precum şi cele ce primesc otrăvuri ucigătoare de embrioni”.

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne înfrumuseţează şi ne îmbogăţesc viaţa. Să fim gata să ne jertfim pentru a ne învrednici de această bucurie.

Orice copil care se naşte este o reuşită a vieţii, o intenţie divină împlinită, o garanţie de încredere şi optimism, este o ascensiune, o pace pentru conştiinţe, un „AMIN!” plin de emoţie creatoare, pe care mama şi soţul ei îl rostesc voinţei lui Dumnezeu!

ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ PROVITA – Filiala Gorj (0727.781691)

E-mail: provitatj@gmail.com.

Website: www.provitacraiova.ro.

www.provitabucuresti.ro.

www.ProVitaTarguJiu.ro – situl nostru.

www.avort.ro.

www.vreausaaflu.ro.

Sursa: http://provitann.org/?page_id=19.

” Orice fiinţă umană înainte de a se naşte, indiferent dacă a fost zămislit în uterul sau în afara uterului mamei sale, are dreptul de a se naşte şi trăi.

1. O fiinţă umană este fiinţă umană începând cu concepţia sa.
2. Trăim acolo unde Dumnezeu a hotărât să ne naştem.
3. Copilul nenăscut are aceleaşi drepturi ca şi copilul care s-a născut.
4. A opri zămislirea este la fel de grav ca şi uciderea de prunci.
5. Este bine ceea ce este bine făcut.
6. Nicăieri nu este ca la mama acasă.
7. Orice copil nenăscut are dreptul la viaţa şi dezvoltarea intrauterină naturale şi la dreptul de a se naşte.
8. Începând cu Facerea lumii, Dumnezeu a înzestrat orice fiinţă umană cu demnitate proprie, şi aceasta încă din momentul concepţiei sale, indiferent dacă a fost zămislit în uterul sau în afara uterului mamei sale.
9. Orice copil nenăscut are drepturi, indiferent de rasă, culoarea pielii, sex, limbă, religie, opinii politice, punctele de vedere, mediul etnic sau social, bunurile materiale sau statutul social al părinţilor sau tutorilor săi.

Pentru protejarea copilului, trebuiesc luate măsuri eficiente împotriva oricăror măsuri ştiinţifice sau de altă natură care ar putea pune în pericol sănătatea, dezvoltarea şi binele copilului nenăscut.

Parintele Nicolae Tanase

Avem datoria de a asigura copilului nenăscut aceleaşi drepturi ca şi celorlate fiinţe umane, mai ales dreptul de a trăi şi de a fi ocrotit.

Avem datoria de a lupta pentru apărarea dreptului de viaţă a copilului nenăscut şi de a ne strădui să-l ajutăm să supravieţuiască şi să crească, după posibilităţile noastre.

Avem datoria de a lupta pentru încurajarea şi susţinerea oricărei legi care interzice agresiunile medicale sau nemedicale asupra fiinţei umane, înepând de la concepţia sa, cum sunt :
– clonajul
– transferarea pre-embrionului sau embrionului spre altceva decât o mamă umană
– alegerea sexului
– ectogeneza
– avortul voluntar
– utilizarea unui făt uman pentru transplante, în locul celor care au murit natural sau care au murit printr-un avort spontan
– orice altă intervenţie dăunătoare pre-embrionului, embrionului sau fătului uman.
Credem că un copil nenăscut care suferă de o boală congenitală sau de alt tip, nu trebuie să suporte inter-venţii care îi pot periclita dezvoltarea. Totuşi, avem datoria de a susţine orice cercetare ştiinţifică al cărei scop este binele copilului nenăscut şi aplicarea ei.

Am scris acest text potrivit următoarelor documente :

« Declaraţia drepturilor copilului nenăscut » propusă Congresului mondial pentru viaţă, la Oslo, între 10 şi 13 mai 1990

« Declaraţia Naţiunilor Unite »,

« Declaraţia drepturilor copilului nenăscut », Geneva, 1924,

« Convenţiile internaţionale ale drepturilor omului »,

« Declaraţia drepturilor copilului », 1959,

« Convenţia drepturilor copilului », 1988,

« Organizaţia medicală mondială » de Geneva, 1948,

Principiile şi legile asupra experienţelor pe fiinţele umane care au fost definite la Helsinki în 1964 şi 1975. “

http://www.frontpress.ro/?p=1210

1 IUNIE

Mar 16

1 IUNIE
Ziua Internaţională a copilului (nenăscut)
Cu mai mulţi ani în urmă, primele nouă luni ale vieţii umane – de la concepţie şi până la naştere – constituiau un mister.
Dar acum, prin intermediul descoperirilor tehnologice a devenit posibilă observarea pruncului aşa cum se dezvoltă el în pântecul mamei.

Astfel, au fost descoperite lucruri uimitoare şi anume:
inima copilului începe să bată între a 18-a şi a 25-a zi de la concepere.
– mişcările copilului încep la 6 săptămâni.
– între a 6-a şi a 7-a săptămâmă de la concepere , dacă se dă o uşoară lovitură în regiunea buzelor, copilul răspunde arcuindu-şi partea superioară a corpului într-o parte făcând şi o mişcare rapidă a braţelor înapoi.
– la 8 săptămâni, dacă i se gâdilă nasul, copilul se fereşte, aplecându-şi capul înapoi şi simte durerea: s-a înregistrat pe cameră video cum copilul se zbate de durere atunci când este înţepat cu un ac.
– tot la această vârstă(2 luni) bebeluşul se mişcă spontan – aceste mişcări sunt vizibile pe ecranul ecografului; el va începe să ducă mânuţele la gură, să-şi prindă picioruşele, să se răsucească.
– de la vârsta de 3 luni copilul va avea într-un mod frecvent perioade de activitate, urmate de perioade de odihnă.

♦♦♦

Trebuie subliniat faptul că viaţa umană începe din momentul conceperii, fapt nuanţat printr-o clipă a tradiţiei care ţine loc de poartă veşniciei: când cineva moare, pe cruce, se trece cu un an mai mult decât vârsta (acele nouă luni de viaţă din pântecele mamei).

Să ne iubim copiii, să conştientizăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă din momentul concepţiei.

Trebuie să înţelegem că nu avem dreptul să luăm viaţa unui copil indiferent dacă este născut sau încă este în pântecele mamei sale.

Omul este o fiinţă vie, chiar din momentul conceperii sale.

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne înfrumuseţează şi ne îmbogăţesc viaţa. Să fim gata să ne jertfim pentru a ne învrednici de această bucurie.

         Dintre toate minunile lumii, cea mai de preţ este, fără îndoială, cea a vieţii. Viaţa fascinează şi nimic nu poate fi asemuit cu venirea pe lume a unui nou copil. Primul scâncet, prima zbatere a mâinilor, chipul de bebeluş şi fericirea mamei înseamnă, la un loc, o minune unică.

Să ne iubim copiii, să conştientizăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă  din momentul concepţiei.
Trebuie să înţelegem că nu avem dreptul să luăm viaţa unui copil indiferent dacă este născut sau încă este în pântecele mamei sale.

Omul este o fiinţă vie, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale.

Indiferent de motive, AVORTUL NU ESTE O SOLUTIE care sa va rezolve problemele din clipa respectiva. Dimpotriva, va va face situatia dvs. si implicit viata mai grea, dupa ce s-a savarsit crima avortului.

Lasati copiii sa traiasca! Nu le rapiti abuziv dreptul la viata!