Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: Ginecolog

http://www.culturavietii.ro/2014/10/03/incurajari-medicii-de-la-maternitatea-cuza-voda-nu-mai-fac-avorturi-la-cerere/

http://stiripentruviata.ro/doua-avorturi-fortate-de-societate/

http://www.pentruviatacluj.ro/fitoterapie-afectiuni-ginecologice

htbdraft

Aici puteți viziona filmul ,,Here’s the blood”.

Materialul nu ne aparține! Merită văzut!

Atenție! Material explicit, imagini șocante!

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/11/gata-cu-minciunile-un-nou-videoclip.html

http://www.strigatulmut.ro/pagina2/S%C4%83tul-deat%C3%A2ta-moarte.htm

De 1 IUNIE, ne pregatim sa actionam pe doua planuri:

– medici ginecologi

– publicul larg.

Astazi punem coletele adresate unor medici ginecologi din Gorj si Timis la posta, ca sa ajunga din timp. Rugamintea noastra adresata lor este sa pretuiasca viata pruncilor nenascuti si sa NU FACA AVORTURI, macar de 1 IUNIE!

Cat despre publicul larg, vom distribui pliante oamenilor de 1 IUNIE, cel mai probabil in PARCUL CENTRAL TG-JIU. Cei care pot ajuta in orice fel la buna desfasurare a activitatilor noastre cu prilejul zilei de 1 IUNIE (ZIUA COPILULUI NENASCUT SAU NEZAMISLIT), ii rugam sa ne contacteze la: provitatj@gmail.com sau

0727781691/ 0768357675.

Echipa ProVita Gorj.

<< 1 Iunie- Ziua Copilului născut şi nenăscut

(textul scrisorii de mai jos a fost trimis la 37 de medici de specialitate din judet)

Doamnã doctor, domnule doctor,

Vã rugãm ca în aceastã zi frumoasã, de 1 Iunie, cunoscutã în toatã lumea ca o zi dedicatã copilului, sã nu faceţi vreun avort.

Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca sã-şi dea seama cã un copil din burta mamei este un copil care trãieşte, simte, se bucurã şi va deveni matur ca noi.Tehnologia modernã are posibilitatea sã arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucurã de viaţã un copil în burta mamei sale. El se bucurã într-un mod cu totul asemãnãtor ca noi, cei nãscuţi.
Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilã, cã, de la concepţie, un copil are toatã zestrea geneticã ce-i permite sã aibã o evoluţie fireascã de la concepţie, pânã la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar cãpãta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevãruri.
Desigur, cã, dacã avem un dram de credinţã, toate aceste date vin sã ne confirme sentimentul cu care ne-am nãscut, acela cã un om este om de la concepţie, din burta mamei.
Omul este un dar fãcut peste puterile noastre, fãcut de Dumnezeu nouã, dar pe care trebuie sã-l preţuim cu toatã iubirea de care dã dovadã sufletul nostru.
În România, mai ales dupã 1990, a fost vãrsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) aratã cã mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţã copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile aratã cã femeile au 3-4 avorturi în toatã perioada fertilã.
Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mãrturisirea, în primul rând, îl poate ajuta sã scape de povara din suflet.
Este momentul ca şi dvs. sã daţi o mânã de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnãtate pentru informarea celorlalţi, în legãturã cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este sã mãrturisiţi public şi sã nu mai faceţi avorturi. Ştim cã vã cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru cã veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol.
Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacã veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.
Noi, prin aceastã scrisoare, nu facem decât sã vã rugãm ca, cel puţin în aceastã zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui sã ne gândim atât la copiii nãscuţi, cât şi la cei nenãscuţi cu aceeaşi mãsurã a dragostei noastre, sã nu faceţi avorturi.

Sã vã ajute Dumnezeu!

Cu încredere,
Larisa Iftime,

Asociaţia Provita Media, Bucureşti >>

De pe site-ul ProVita Media: www.provita.ro.

„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plateşte în viată”
ALEXE I.,medic specialist chirurg
obstetrică si ginecologie – Bucureşti

    „Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi  belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin… Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…

Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul. Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram!

Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime.

Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcatui…”.

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea…

Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor!

Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplateşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?!

Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.”

(revista Formula As nr 641: 8-15 Noiembrie 2004)

Avort sau „Te iubesc mămicuţa mea scumpă… ” ?

Aveam 24 de ani… abia mă măritasem de 3 luni şi îl cunoşteam de numai 4 luni… eram încă studentă… cum să fac copil când încă nu îmi cunoşteam bine soţul, nu mă realizasem profesional?…
Am plecat plângând de la doctor. Teama mea devenise realitate: eram însărcinată.

Mergeam pe stradă şi plângeam… nu îmi doream încă copil, nu mai fusesem niciodată însărcinată… era mult prea devreme, nu îmi trăisem încă tinereţea, luna de miere… Dar mai presus de toate răsunau din memorie plânsetele mamei mele când mă ruga să nu fac niciodată avort căci voi rămâne marcată pe viaţă… orice s-ar întâmpla, daca Bunul Dumnezeu a îngăduit să mai vină pe lume un sufleţel, nu îl va lăsa niciodată de izbelişte: „Să nu faci niciodată greşeala mea”  îmi răsunau în minte rugăminţile mamei mele …
Am ajuns acasă şi i-am dat soţului vestea. Concluzia: avortul. Că suntem încă prea tineri, nici nu ne cunoaştem prea bine, poate nu ne vom înţelege şi copilul va rămâne fără familie… etc …
Au urmat nopţi de plânsete şi frământări, vedeam mereu inimioara de pe ecranul ecografului care bătea în mine… Cu ce drept să o opresc eu să mai bată??? E copilul meu, e adevărata mea jumătate… cum să fac aşa ceva??? Fie ce-o fi… nu îl omor!!!
I-am spus soţului decizia mea. Au urmat o serie de stări tensionate, dar Dumnezeu m-a întărit şi am mers mai departe…
L-am adus pe lume pe băieţelul meu minunat, Alexandru. Are acum 4 ani şi jumătate şi încă un frăţior de 1 an şi jumătate, David – şi el un alt „neaşteptat”.
După ce s-a născut şi David, soţul meu ne-a părăsit… Nu ne mai înţelegeam, îmi reproşa că eu am făcut intenţionat aceşti copii…
Fetelor, acum am 29 de ani şi am 2 băieţei MINUNATI, oglinda ochilor mei şi toată fericirea mea.
Suntem foarte fericiţi toţi trei… Dumnezeu ne ajută în fiecare clipă … suntem cu toţii făpturile Lui şi trebuie numai să Îi acordăm toată încrederea ca să vedem imediat şi rezultatele.
Sunt sigură că soţul meu se va întoarce la copiii lui. Dumnezeu îl iubeşte şi pe el şi îl va lumina la un moment dat. Eu mă rog mereu pentru asta.
Vreau să vă împărtăşesc gândurile mele şi să vă rog să meditaţi şi să vă informaţi foarte bine înainte să faceţi un avort. Să întrebaţi ceea ce simt pe toate femeile din jur care au făcut avort, şi pe toate mămicile fericite care au scăpat de ispita ucigaşă.
Eram şi încă sunt tânără, doream să îmi trăiesc viaţa, să umblu prin discoteci etc… Au venit copiii şi mă gândeam că s-a sfârşit viaţa mea, că voi fi prizonieră în casă cu doi pui mici, că mi s-a terminat viata şi libertatea…
NIMIC MAI FALS!!! Aceşti pui mici crescuţi din noi sunt izvorul adevăratei noastre fericiri!!! Nu mă credeţi? Lăsaţi-i să trăiască şi o să vă convingeţi singure!!! Răspundeţi acestei provocări şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie.
Care „Te iubesc” credeţi că vă va încălzi cu adevărat inima? Cel spus în momente fierbinţi de cel care doreşte conştient sau inconştient să obţină „ceva” de la noi sau… cel spus de un sufleţel mic, sincer şi curat?
„Te iubesc mămicuţa mea scumpă. Eşti cea mai frumoasa mămică din lume”… mi se spune de câteva ori zilnic de puiul meu pe care acum 5 ani mă gândeam să îl avortez…
Am văzut de curând pe internet un film de 20 de minute cu un avort  filmat live. Intraţi pe pagina aceasta http://www.avort.ro/strigatul-mut.php şi uitaţi-vă la film. Eu am plâns şi m-am rugat să lumineze Dumnezeu minţile tuturor femeilor să nu facem sau să mai facem vreodată aşa ceva …
Acum am un pui mic, de 1 an şi jumătate în braţe care nu mă lasă să scriu… mă trage de par, mă pupă, bate cu pălmuţele în tastatură… miroase tot a lăptic şi spune mereu „mama” cu atâta dragoste şi cu cea mai fericită „mocuşoară” …
Alegeţi, dragile mele… ne vrem copiii strângându-ne în braţe sau măcelăriţi în bucăţi în aspiratoarele din cabinetele ginecologice…?
Eu sunt fericită … Fiţi şi voi alături de mine şi puii voştri minunaţi.
Cristina