larisa iftime - Asociaţia Provita filiala Gorj Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: larisa iftime

http://ziarullumina.ro/pro-vita/fragilitatea-interzisa-copiilor-cu-sindrom-down

http://www.provita.ro/detalii-editorial.php?id=18

Doamna Aurora Liiceanu,

Am citit cu mult interes articolul dvs., “Necivilizatia dorintelor”, publicat in revista “Tabu” nr.28/2004, si m-am bucurat ca o asemenea revista, destinata in special femeilor de cariera, cum se spune, a pus in dezbatere un asemenea subiect sensibil, precum avortul. Nu vreau sa discut felul cum a fost exploatata jurnalistic o asemenea tema, care se sprijina pe o realitate dramatica. Este adevarat ca acest subiect a fost dezbatut periodic in societatea romaneasca, insa discutiile nu au depasit semnificatiile ce tin de moda si, mai ales, aspectele mai baltate si mai la vedere. Si la acest capitol, dezbaterile pe scena romaneasca sunt in defazaj cu cele de pe piata ideilor din SUA sau Canada. Realitatea avortului este una foarte sensibila, ce tine de resorturile psihice si morale cele mai intime. Cred ca aceasta tema n-a fost abordata cu toata sinceritatea la noi pentru ca aproape fiecare familie din Romania a fost si este afectata de acest fenomen. Oamenii, obisnuiti cu dublul limbaj sau, mai direct spus, cu minciuna, prefera mai degraba sa taca si sa-si alimenteze vina ascunsa, psihicul impovarat, acceptand manifestari disperate, in centrul carora se afla sustinerea avortului.

Ca ne aflam in contratimp cu ceea ce se discuta si se practica in SUA, se poate vedea chiar din ce se scrie in revista dvs., nr.28, la pag.27, nu fara ironie: “Acum nu mai este cool sa ai cat mai multe cuceriri la activ si sa te pozeze paparazzi prin toate localurile de noapte, ci din contra: orice vedeta care se respecta a ajuns acum sa faca parada din dorintele de casnicie de lunga durata, departe de aceasta lume nebuna”.

Personal, consider ca problema avortului trebuie tratata, in primul rand, ca pe o problema morala, una dintre multele din aceasta categorie, pentru care cei iesiti din imperiul minciunii – comunismul – nu “risca” o solutie mai grea. Daca privim lucrurile strict din punct de vedere politic, ar trebui sa ne amintim, totusi, ca avortul a fost legalizat, pentru prima data in lume, de o tara cu un regim politic care excludea credinta crestina, de Rusia Sovietica, in 1920. Abia dupa aceea ideea ca “femeia ar trebui sa fie sloboda”, idee care concura la erodarea statutului de om liber, aflat intr-o relatie fericita cu o instanta generatoare de valori, cu Dumnezeu, s-a extins si spre tarile occidentale, unde valul feminismului a revenit cu putere intr-un moment – anii ”50-”60 -, in care lumea occidentala simpatiza cu regimurile comuniste. Dar acest curent bezmetic s-a dezumflat tot mai mult, dupa caderea comunismului. Valul modei feministe, asociat sexualitatii deschise, este mai bine receptat acum, pe fondul unei majoritati cu un psihic vulnerabil si al unei imaturitati morale, fiind imbratisat, in restul lumii, tot mai mult de tarile abia scapate de sub comunism. Intr-un fel, aici, oamenii redescopera libertatea, iar subrezeniile morale, in asemenea momente, ies la iveala in chip monstruos. O asemenea aratare se dovedeste a fi si deschiderea pentru avort.

In perioada comunista, in Romania, Ceausescu devenise o exceptie chiar pentru lumea lagarului comunist si, asa cum spuneti, pe atunci, “foetusul se considera proprietate socialista”. Nu din considerente morale a adoptat Ceausescu aceasta politica. Strategii cu totul politicianiste, care aveau drept tendinta sa individualizeze Romania, chiar in raport cu celelalte tari foste comuniste, miscau regimul dictatorial de la Bucuresti. Conceptiile, cate or fi fost, erau dominate de argumentul “stiintific”, care nu intarea fibra morala a societatii, ci o destrama. Pe de alta parte, ramanand la nivelul politic de a interpreta lucrurile, restrictionarea avortului ramane o problema nediscutata firesc in Romania. Exista si astazi tari, care au un nivel de civilizatie la cel mai ridicat standard european (Irlanda, Polonia), unde avortul este interzis si nu se intampla deloc acele tragedii de care a avut parte Romania in epoca ceausista, tragedii care sunt aduse acum piezis in dezbatere de sustinatorii avortului. Cei care promoveaza asemenea viziuni sa priveasca cu atentie la Polonia, o tara foarte aproape de noi, unde interzicerea avortului a fost inteleasa ca o rezistenta la comunism. Acolo, numarul avorturilor a inceput sa scada inainte de adoptarea legii antiavort. In acelasi timp, pentru ca nu se mai fac atat de multe avorturi ca pe vremea comunista, statisticile arata ca in prezent femeile sunt mult mai sanatoase.

Dupa 1990, in Romania, avortul a capatat proportii nemaiintalnite in lume (aproape un milion de avorturi intr-un an, la o tara de 22 de milioane de oameni). In acelasi timp, avem tot mai multe femei cu probleme, ca urmare a “libertatilor” acceptate in ultimii 14 ani.

Cred ca avortul trebuie privit ca pe o problema morala, care tine si de insanatosirea psihicului oamenilor. Violenta salbatica, indreptata asupra copiilor si asupra altor fiinte vulnerabile, violenta la care suntem martori in fiecare seara la televizor, este aceeasi violenta indreptata asupra copiilor nenascuti. Abuzul asupra copiilor deja nascuti va continua atata timp cat violenta asupra copiilor din pantecele mamelor va fi tolerata, mai mult, legalizata sau considerata “un rau necesar” etc. Abuzul asupra femeilor va continua cel putin atata timp cat vor exista forme de violenta extrema, precum abuzul asupra copiilor nenascuti. Avortul a devenit o crima cotidiana, la care participa nu numai mama, ci intreaga familie, tata, ceilalti copii, bunicii. Dvs., ca psiholog, aveti toate instrumentele necesare ca sa deconspirati toate minciunile ce acopera o asemenea tragedie.

Se spune foarte des, este mai bine sa faci un avort decat sa aduci pe lume un copil care sa se chinuie. Sa ne intrebam, mai degraba, la fel de des, daca acei copii, pe care ii vedem astazi pe strazi, amarati, infometati, nu sunt mai fericiti decat noi, care avem un minim confort. Mai mult, trebuie sa ne intrebam, ce drepturi, ce puteri avem noi, cei care vrem sa decidem soarta unui om?

Aduceti in discutie in articolul dvs. amanunte din care reiese ca unele curente feministe ba au imbratisat, ba au respins ideea maternitatii, ajungandu-se pana acolo incat, spuneti dvs., s-au iscat “suspiciuni privind manipularea si interesele comerciale ale producatorilor de produse lactate”. (Nu cred ca mormonismul ar mai putea fi adus in discutie astazi, mai ales in Romania, tara cu 87% din populatie declarata ortodoxa, unde, oricum, efectele sale sunt irelevante). Cei care gandesc asa de ce nu manifesta suspiciuni fata de interesele comerciale ale medicilor, care practica avortul si, mai mult, fata de interesele companiilor producatoare de contraceptive, daca luam in calcul lauda excesiva a contraceptiei hormonale, luada prezenta in toata presa? Pilulele contraceptive sunt cele mai vandute produse pe piata medicamentelor.

Sustineti ca planificarea familiala ar fi “un mare castig al umanitatii”… Dar aceasta retorica, bazata pe conceptul “planificare familiala”, oculteaza, s-ar spune cu politete, crimele planificate. Avortul, se intelege, a devenit un atribut al lumii “civilizate”. Pilula, in majoritatea cazurilor, nu inseamna decat acelasi lucru la scara mai mica, un avort care “nu se vede”, nu se simte. Teritoriul investigatiilor dvs. tine tocmai de lumea celor care nu se vad. Cei care lauda excesiv pilulele hormonale, in scop publicitar, care spun ceva in genul “te fac si mai frumoasa”, de ce nu fac precizari minimale si despre consecintele negative ale acestora, in special, asupra organismului adolescentelor, organisme aflate in formare? Privind cat de cat atent, cel putin realitatea romaneasca, se poate spune ca pilula hormonala nu a rezolvat inca probema avorturilor. Mai mult, industria infloritoare a contraceptivelor va face sa creasca si mai mult drama avorturilor si a raspandirii bolilor cu transmitere sexuala. Cum? Contraceptia nu face decat sa intensifice sexualitatea. Prin urmare, cu cat mai multe contraceptive vor fi distribuite populatiei, cu atat mai multe “esecuri” ale acestora vor fi inregistrate. Deci, mai multe avorturi, mai multe boli cu transmitere sexuala. E de ordinul evidentei ca aparitia contraceptivelor, hormonale sau de bariera, nu a dus la scaderea bolilor cu transmitere sexuala sau scaderea numarului avorturilor. Datele statistice contrazic acest lucru. Mai mult, daca luam in calcul viteza cu care se raspandeste SIDA in Europa (unde 80% dintre noile cazuri sunt tineri sub 30 de ani, spre deosebire de Europa Occidentala si America, unde 30% dintre noile cazuri sunt tineri de aceasta varsta), ne intrebam, unde este acel “castig al umanitatii” de care vorbiti?

Vorbiti de “un anumit tip de amoralitate”, legat de nivelul scazut de instructie al femeii. Dar, inainte de a lua in discutie amoralitatea pe care o implica necunoasterea pe domenii specifice, sa pornim de la imoralitatea celor informati, care promoveaza ideea “libertatii femeii” in presa. “Necivilizatia dorintei”, de care vorbiti, e generata de modul cum este inteleasa libertatea, ca pe un “produs” numai al “drepturilor”, nu si al infranarii. Cand vorbim de “drepturi”, deschidem pana la refuz baierile sufletului, ale psihicului. La capitolul “drepturi”, in acest fel, intra si libertatea de a fi cruzi cu cei inocenti. Geneticienii vorbesc astazi ca, potrivit datelor lor, inca de la fecundare poate fi constituita imaginea unui om: culoarea ochilor, a parului, sexul etc. Descoperiri si mai recente ni-l arata pe bebelus in burta mamei, la numai 12 saptamani de la conceptie, in imagini cvadridimensionale, comportandu-se ca un om mare. Nu cumva “civilizatia dorintelor”, care duce si la avort, ar trebui sa insemne “infranarea dorintelor” si nu “dezlantuirea” lor, “dezlantuire” la care contraceptia contribuie cel mai mult?

Cand se analizeaza astazi avortul, ar trebui sa se vorbeasca si despre un mod sanatos, din punct de vedere moral si fizic, al omului de trai in aceasta lume. Unu, si nota cea mai tare, nu putem fi credinciosi numai pe jumatate, acceptand, in acelasi timp, si credinta crestina, si evolutia de la maimuta la om. Doi, vom fi impacati cu noi si cu ceilalti, daca nu le vom mai vorbi copiilor nostri despre “avantajele contraceptiei”, ci despre avantajele rezistentei morale si fizice, ale sportului (de ce nu?) si ale inceperii vietii sexuale, daca se poate, la casatorie.

Cu stima,
Larisa Iftime, august 2004

Scrisori si proteste © Asociatia Provita Media

http://www.provita.ro/detalii-scrisori-proteste.php?id=5

“Apropo despre microhimerism si avortarea fatului. Iata ce spune Victoria Thorn (SUA), care se ocupa inca de la sf. anilor ’70 de sprijinirea femeilor care au facut avort si sufera din aceasta cauza. (Proiectul sau este unul care se bazeaza pe spovedanie si sustinerea femeii care a avortat pe tot parcursul vindecarii, prin rugaciuni si integrarea sa treptata in viata Bisericii.)
Victoria Thorn, Despre microhimerism
Exista un fenomen stiintific cunoscut sub numele „microhimerism uman”. Aceasta inseamna ca femeile poarta cu ele celulele tuturor copiilor conceputi in decursul vietii. Aceste celule au fost descoperite la femei la 37 de ani de la conceptie si chiar mai tarziu si stim ca ele se reproduc. Se pare ca, in unele cazuri, cel putin, aceste celule ar putea ajuta la repararea organismului mamei. Totusi, este important sa stim ca aceste celule raman in organismul si creierul mamei, si astfel cred ca ea niciodata nu poate uita copiii pe care i-a conceput, indiferent de cum s-a terminat sarcina – prin pierdere de sarcina, avort sau nastere obisnuita.
La inceputul sarcinii, incepe dialogul chimic dintre mama si copil. De asemenea, tot in acele momente, are loc un schimb de celule intre mama si copil. Medici din diferite domenii ale stiintei medicale cunosc acest lucru. Dar exista si medici care trateaza femeile insarcinate si care nu stiu nimic despre asta. De cele mai multe ori, cu siguranta, femeile insarcinate, dar si parintii lor, sunt neinformati. Fenomenul se numeste „microhimerism fetal”, cand mama primeste celule de la copilul sau, si „microhimerism matern”, cand copilul primeste celule de la mama sa. Avand in vedere faptul ca mama comporta celulele oricarui copil pe care l-a conceput, este interesant sa ne gandim ca organismul unei femei comporta material genetic al barbatului care este tatal copiilor conceputi de ea. Organismul ei se schimbã prin aceasta experienta.  Cercetatori ca Bianchi, Nelson si Stevens au descoperit prezenta unor asemenea celule la femei dupã 27 si 30 de ani de la nasterea copilului. Nu exista nici un motiv sa credem ca aceste celule dispar pur si simplu dupa atatia ani.

Celulele emit si primesc neurotransmitatori. Dr. Bianchi, cercetãtor la Universitatea Tufts din Boston, a emis o ipoteza precum ca, in unele cazuri, aceste celule pot servi la repararea organismului mamei, fapt remarcat intr-un caz urmarit la o femeie care suferea o dereglare a tiroidei. Cand i-a fost indepartata glanda tiroida, s-a descoperit ca avea jumatate celule feminine si jumatate celule masculine, celule care apartineau fiului sau.

Prin motivul pe care il expun aici, doresc sa subliniez faptul ca avortul nu este niciodata „un eveniment lipsit de importanta”. Faptul ca faci un avort nu sterge schimbarile biologice incepute la conceptie. Femeile poarta in ele aceste celule pana la sfarsitul vietii si astfel nu uita copilul pe care l-au purtat in uter. Mai departe, prezenta celulelor de copii la mama pot fi responsabile de faptul ca o mama nu poate uita experienta avortului. Chiar si femeile foarte in varsta isi mai deplang copiii avortati sau pierduti chiar prin pierdere spontana de sarcina.

(Din interviul cu dna Thorn, publicat in Dosar Provita Media nr 129, ferbuarie 2007)

Dna Thorn va tine 2 conferinte, la sfarsitul lunii octombrie la Bucuresti. Voi reveni cu amanunte.

Doamne ajuta,
Larisa Iftime”

Provita Media, www.provita.ro.

http://www.romanial ibera.ro/ a133667/la- braila-o- multime-de- fetite-mame- video.html

Comentariu:

Observati tendentiozitatea acestui articol? “Fetitele-mame isi cresc singure copiii“, “medicii nu pot cere avortul decat cu acordul familiei” – toate aceste exprimari ii fac pe majoritatea oamenilor sa creada ca, vezi Doamne, daca o fata a ramas insarcinata (la o varsta frageda, indiferent de situatie) ea trebuie sa faca neaparat avort.

In Romania, nasc anual aproximativ 500 de minore si s-a dovedit ca sarcina nu prezinta, in general, nici un risc medical pentru ele. Cu o buna supraveghere medicala, sarcina poate fi dusa la bun sfarsit si copilul, si mama sa fie sanatosi.  Sa inteleg ca, in cazul in care solutia este avortul, li se cere si tinerelor fete parerea. Dar nu stiu cate din aceste fete  ar avea un cuvant de spus, adica, in majoritatea cazurilor se intampla exact asa cum doresc parintii.

Sarcina la minore, din cate inteleg eu, este o PROBLEMA SOCIALA, in asemenea cazuri. Lucratorii din asistenta sociala si mai ales FUNCTIONARII/

BIROCRATIA din acest domeniu, ca sa aiba cat mai putine asemenea sarcini-problema – care, bineinteles, au nevoie de asistenta medicala speciala, supra-veghere medicala atenta, ajutor social, desigur – vor sa scape de ele si fac presiuni pentru impunerea avortului la aceste copile, invocand astfel ca acestor tinere “le este furata copilaria sau invocand “drepturile copilului” si cate si mai cate… Si, aici, cred ca preotii au un mare rol… Ei trebuie sa le spuna, sa le aminteasca acestor functionari, in cazul in care mai vin sa se spovedeasca sau, daca nu, in alte imprejurari, despre gravitatea faptei lor.

De fapt, scenariul care se intampla la noi acum s-a petrecut intocmai si in tarile occidentale (din fericire, acestea s-au cam lamurit acum care sunt “beneficiile” revolutiei sexuale). In anii ’60, s-a introdus acest tip de “educatie” in aproape toate scolile occidentale, educatie care se bazeaza pe promovarea unei viziuni hedoniste asupra vietii, o viziune de tip liberalist-seculara, din care Dumnezeu lipseste cu desavarsire. Este un  tip de indoctrinare asemanator indoctrinarii 

comuniste. La fel cum comunistii au incercat sa creeze – apeland, desigur, la stiinta, cum altfel? – omul de tip nou, cu gandire socialista, promotorii revolutiei sexuale au incercat sa creeze un om nou, lipsit de temeri si inhibitii in ceea ce priveste sexul si comportamentul sexual etc., scotand in fata, in mod trunchiat, doar biologicul. Cititi si va cruciti, cum se fac astfel de ore in liceele din Mehedinti, iar cursurile sunt sustinute de cine altcineva decat de UNFPA ftp://ftp.unfpa.ro/UNFPA/PeerEdMehedinti.pdf . Retineti ca aceste ore sunt mascate sub denumirea de “viata de familie” …

Cu cat s-au relaxat normele moralitatii, cu atat a crescut numarul sarcinilor la tinerele fete si s-a venit cu noi si noi reglementari in domeniul avortului, pentru a se scapa de sarcinile-problema. A se vedea insistenta celor de la protectia copilului de a impune avortul la minorele sub 15 ani, pana la 24 de sapt.


Nu mai este nevoie sa amintesc aici pericolul avortului pentru sanatatea viitoarei mame si faptul ca, in primul rand, avortul omoara copilul. Toti cei care posteaza aici stiu acest lucru…

Consider ca, in primul rand, parintii trebuie sa se implice in acest tip de educatie. Ei trebuie sa-si spuna cu fermitate cuvantul cand sunt anuntati ca acest tip de educatie li se va preda copiilor lor la scoala. Ei, nu statul sau scoala, au dreptul, in primul rand, sa le vorbeasca copiilor lor despre sexualitate, despre importanta vietii sexuale, despre iubire.

De la parinti, copilul va primi informatii intr-un cadru firesc si potrivit cu varsta sa, cadru din care nu lipseste ideea de credinta si Dumnezeu. Nu ma refer aici la cazurile extreme, cand copilul provine dintr-o familie destabilizata sau nu a avut parte de caldura parinteasca. (Astfel de cazuri sunt mediatizate prea mult si se creeaza impresia ca parintii, in general, nu sunt in stare sa le ofere propriilor copii acest tip de informatii. Sau, uneori, aud: ei, ce sa le mai spui, daca ei stiu mai multe decat noi?…)  Ma refer la marea majoritate a familiilor , care nu doresc decat binele copiilor lor. Mai multe pe aceasta tema, cititi la http://www.provita.ro/index.php/scrisori-proteste/106-scrisoare-deschisa-directorilor-de-gradinite-educatorilor-si-parintilor-din-sibiu-


Doamne-ajuta,
Larisa Iftime, Provita Media,

www.provita.ro

Nota: Comentariu preluat de pe grupul Yahoo! provita, cu permisiunea autoarei pentru a-l posta pe situl nostru.

<< 1 Iunie- Ziua Copilului născut şi nenăscut

(textul scrisorii de mai jos a fost trimis la 37 de medici de specialitate din judet)

Doamnã doctor, domnule doctor,

Vã rugãm ca în aceastã zi frumoasã, de 1 Iunie, cunoscutã în toatã lumea ca o zi dedicatã copilului, sã nu faceţi vreun avort.

Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca sã-şi dea seama cã un copil din burta mamei este un copil care trãieşte, simte, se bucurã şi va deveni matur ca noi.Tehnologia modernã are posibilitatea sã arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucurã de viaţã un copil în burta mamei sale. El se bucurã într-un mod cu totul asemãnãtor ca noi, cei nãscuţi.
Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilã, cã, de la concepţie, un copil are toatã zestrea geneticã ce-i permite sã aibã o evoluţie fireascã de la concepţie, pânã la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar cãpãta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevãruri.
Desigur, cã, dacã avem un dram de credinţã, toate aceste date vin sã ne confirme sentimentul cu care ne-am nãscut, acela cã un om este om de la concepţie, din burta mamei.
Omul este un dar fãcut peste puterile noastre, fãcut de Dumnezeu nouã, dar pe care trebuie sã-l preţuim cu toatã iubirea de care dã dovadã sufletul nostru.
În România, mai ales dupã 1990, a fost vãrsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) aratã cã mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţã copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile aratã cã femeile au 3-4 avorturi în toatã perioada fertilã.
Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mãrturisirea, în primul rând, îl poate ajuta sã scape de povara din suflet.
Este momentul ca şi dvs. sã daţi o mânã de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnãtate pentru informarea celorlalţi, în legãturã cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este sã mãrturisiţi public şi sã nu mai faceţi avorturi. Ştim cã vã cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru cã veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol.
Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacã veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.
Noi, prin aceastã scrisoare, nu facem decât sã vã rugãm ca, cel puţin în aceastã zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui sã ne gândim atât la copiii nãscuţi, cât şi la cei nenãscuţi cu aceeaşi mãsurã a dragostei noastre, sã nu faceţi avorturi.

Sã vã ajute Dumnezeu!

Cu încredere,
Larisa Iftime,

Asociaţia Provita Media, Bucureşti >>

De pe site-ul ProVita Media: www.provita.ro.