Vezi continutul

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Arhiva

Tag: mami
Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”
001_NVI2253
002_NVI2402
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie.
003_NVI2421
004_NVI2267
Maine voi deschide, mult, mult prea devreme, cadoul pe care nu l-am cerut, nu acum. Mai e doar o noapte, poate cea mai lunga noapte din viata mea. Nimeni, niciun om nu are dreptul sa ma judece, oricine ai fi nu sta cu mine, sunt orele pe care trebuie sa le petrec doar eu cu Dumnezeu, sa-I vorbesc, sa-I explic, sa cer iertare.
Nimeni nu intelege ca la 16, 17 sau chiar 18 ani nu pot pastra un copil. As fi un copil…cu un altul in brate.
Nimeni nu intelege ca tatal lui nu va fi acolo, de fapt nu mai e demult aici, cu mine, cu noi.
Nimeni nu stie ca eu, fara tatal lui, fara parintii mei care au murit cand eram mica, nu am cum sa-l cresc. Nu va avea nici macar ce sa manance.
Doar Dumnezeu ma poate condamna sau ierta, doar El.
005_NVI2329
008_NVI2188
E aproape 6 dimineata….mai am 4 ore…aud apa cum pica undeva in baie….pica la fel ca lacrimile astea reci….adorm….visez…stiu ca visez. Sunt in camera mea, e vara. Un pusti blond imi intinde o scrisoare, imi saruta apasat ambele maini, isi ia mingea si o zbugheste afara…la joaca. Mainile-mi tremura, nu pot sa le controlez si totusi o deschid:
“ Mamica mea,
Mai tii minte tot ce ti-am povestit, zi de zi, de cand am ajuns la tine in burta? Iti spuneam ca imi pare rau pentru ca am plans asa de tare cand m-ai nascut, n-am vrut sa te sperii. Iti mai explicam, razand, fata pe care-ai facut-o cand m-ai vazut pasind pentru prima data. Mai stii? Ma tineam de masuta din sufragerie si ma leganam gata, gata sa cad. Iti povesteam ce am simtit dupa prima zi de scoala cand am iesit de la ore si ma asteptai in fata clasei emotionata. Stai linistita! Te rog, nu plange! Nu ai uitat nimic!
006_NVI2158
007_NVI2461
Lucrurile astea de fapt urmau sa se intample si mi s-a parut dragut sa ti le povestesc eu inainte, de acolo dinauntru. Nu ma supar sa stii daca nu le-ai auzit! Eu doar incercam sa te linistesc pentru ca nu intelegeam de ce ai tot plans de cand ai aflat ca sunt acolo, in tine.
Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…
De acolo nu mai stiu nimic, cred ca am adormit si m-am trezit aici, unde e mereu cald, soare si sunt si foarte multi copii fara mamici.
009_NVI2362
010_NVI2554
Imi pare rau ca nu am apucat sa te stiu, dar sunt sigur ca esti la fel de frumoasa pe dinafara la fel cum mi-ai aratat in acele cateva saptamani acolo la tine in burta.
Ma intorc la joaca acum!
Te iubesc!”
E dimineata…am ochii injectati…zambesc isteric. O sa plec acum. Trebuie sa ajung la doctor, am programare. Imi va strica “papusa” dar e bine, e bine pentru ca peste cativa ani o sa-i schimb bateriile si o sa mearga din nou. Trebuie sa mearga….
* Textul a fost scris de Alina Buleanu o persoana obisnuita care nu a trecut prin aceasta experienta. A incercat doar sa se transpuna si sa incerce niste sentimente imprumutate in speranta ca asta va ajuta unele fete, femei care sunt la un pas de a renunta la “papusa” lor.
* Fotografiile au fost realizate de mine in putinele momente in care am reusit sa-mi inving tremurul obsesiv al mainilor in fata unui astfel de subiect.

* Daca o viitoare mamica a fost influentata in vreun fel datorita acestui articol si a renuntat sa faca avort alegand sa pastreze copilul atunci trebuie sa stie ca si eu si Alina suntem interesati sa fim nasii de botez ai copilului.

Asociaţia PRO-VITA
– pentru născuţi şi nenăscuţi –
Filiala Craiova

Mami, inima lui bate!

Campanie de conştientizare
a consecinţelor negative ale avortului

Zâmbete din pantecele mamei

Fotografiile cercetătorului britanic Campbell au fost adunate într-un album intitulat  Uite cum cresc:

Viaţa începe din momentul concepţiei!
Copil sau un ghem de celule?

Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele „au auzit” că până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals!

După 8 săptămâni de sarcină, când se efectuează avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente. Inima bate, dar apoi se opreşte când fătul va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Avortul nu este o soluţie!  Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.  – Dr. Christa Todea-Gross
Femeia – a doua victimă a avortului
Avortul lasă urme …

în trupul tău:
> perforări uterine, hemoragii, infecţii , sterilitate, cancer ovarian şi de ficat, endometrite, toate acestea putând duce la deces;
în sufletul tău:
> părere de rău, vinovăţie, autoreproşuri, depresii, plâns nemotivat, anxietate şi coşmaruri.

Întreruperea de sarcină = întreruperea unei vieţi


Omul – o unitate între trup şi suflet

Viaţa umană şi viaţa veşnică încep din momentul concepţiei, ca act divin al Creaţiei.
Porunca lui Dumnezeu privind avortul şi ordinea stabilită de El, prin creaţie, sunt cuprinse în porunca „să nu ucizi!”.
De la fiecare din noi, bărbat sau femeie, ni se cere credinţă în Dumnezeu, ascultare de El şi responsabilitate, astfel încât să nu se ajungă la întreruperea brutală a vieţii unui embrion.
Acolo unde, din diverse motive, omul dă greş, mila lui Dumnezeu ne aşteaptă să-I cerem iertare, dovedindu-ne astfel nemărginita Sa dragoste!

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră,  nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Deci, nu duceţi grijă spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?”

( Evanghelia după Matei cap. VI, 26-29, 31)
Avortul este expresia împotrivirii faţă de Dumnezeu!
Răspunsuri la întrebări nepuse:

Embrionul uman nu este o grămadă de celule, ci un suflet viu …
Inima fătului bate de la 18 zile …
Două din trei femei îşi vor copilul avortat înapoi…
Dacă avortezi rişti să rămâi sterilă …
Opt din zece femei recurg la avort, împotriva voinţei lor, sub presiunea partenerului…
Dacă partenerul îţi cere să renunţi la copil, va împărţi cu tine urmările…

Acum rămâne ultima întrebare:

Eşti sigură că vrei să opreşti inima care bate în pântecul tău?

Dacă ai nevoie de sprijin sună la Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” Craiova, telefon 0251/419 336
sau scrie la adresa de e-mail sf-arh@m-ol.ro.

Mămicile împărtăşesc din experienţa lor :

„Sarcina nu e o boală. Vei avea mai multe griji şi îţi va fi mai greu acum, dar vei vedea că merită! Şi peste 10 ani cand vei vrea un copil, problemele vor fi aceleaşi – de timp, de bani etc! Chiar dacă vei face mai mulţi bani, vei avea mai multe cheltuieli şi pretenţii şi tot o să-ţi pară că nu-ţi ajung.”  (Manuela, 27 ani)

„Toţi mi-au spus: scapă de el! Nimeni nu mi-a spus că este copilul meu şi că odată cu el îmi voi pierde sufletul, bucuria, pacea şi sănătatea!”  (Ecaterina, 46 ani)

„Am renunţat la un copil şi mi-a părut mereu rău. Eram speriată rău de tot ce inseamnă sarcină si naştere. Acum sunt in luna a 7-a. Frica dispare pe parcursul sarcinii, iţi dai seama că in tine e CINEVA nu CEVA, începi să iubeşti copilul şi frica dispare. Acum aş fi avut un copil de vreo 7 ani dacă l-aş fi păstrat.” ( Ioana, 30 ani)
Dă o şansă copilului din tine!

„Mami, inima lui bate!”
O campanie organizată de

Asociaţia “Pro-Vita” – pentru născuţi şi nenăscuţi – Craiova
Tel: 0721-377094
www.provitacraiova.ro

Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi
ASCOR Craiova

Cu sprijinul financiar al:

S.C. Perchim SRL

Partener media:

Craiova 100 FM