Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: smerenie

 Se cuvine, dar, celui ce vrea sa faca milostenie sa nu caute a deosebi pe cel bun, de cel rau, pe cel drept sau pe cel nedrept, dupa trebuintele lor trupesti, ci, tuturor, la fel, sa le imparta cele de trebuinta. Si, daca tu te-ai saturat de multe bucate, hraneste, macar cu paine, si pe cel flamand. Sau de ai baut prea mult, da, si celui insetat, un pahar. Sau, daca te-ai incalzit prea mult, in haine scumpe si moi, apoi, imbraca si cel gol, ce tremura de frig, macar cu o haina mai proasta. Daca locuiesti in case frumoase si inalte, cheama-l si pe strainul, care se zbuciuma pe ulita, in casa ta. Ori, de te-ai veselit cu cineva, veseleste, cu a ta veselie, si pe cel necajit. Sau, de te-ai bucurat de ceva, bucura si pe cel intristat. Sau, de ai fost cinstit, ca un bogat, cinsteste si tu, pe cel sarac. Sa fie casa ta odihna slujitorilor Domnului, adica preotilor, si la toata tagma bisericeasca. Sa fii odihna, ca IOV, ochi al orbilor, picior schiopilor, celor goi, haina, acoperamant celor fara acoperamant. Picioarele tale sa umble, adeseori, la temnite, la bolnavi, la manastiri, la casele de batrani, de orfani, ca sa auzi pe Domnul, zicandu-ti: “Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua, de la inceputul lumii”. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(Titlul este: Intru aceasta zi, cuvant despre milostenie si despre smerenie.

Din Proloagele pe luna iulie, pagina 27).

Sfinti

Mar 4

Despre sfinţi

”Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc şi slăvesc pe cei ce Mă slăvesc”, zice Domnul (Pilde 8,17).
Dumnezeu e slăvit întru sfinţii Lui, iar sfinţii sunt slăviţi de Dumnezeu.
Slava pe care Domnul o dă sfinţilor e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt aşa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie şi de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cereşti.
Nu vă miraţi de aceasta. Domnul iubeşte făpturile Lui atât, încât i-a dat omului revărsarea Duhului Lui Sfânt şi în Duhul Sfânt omul se face asemenea lui Dumnezeu.
De ce însă iubeşte Dumnezeu atât de mult pe om? Pentru că El este Iubirea însăşi, şi această Iubire nu e cunoscută decât prin Duhul Sfânt.
       (Cuviosul Siluan Athonitul – Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei)