Vezi continutul

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Arhiva

Tag: spovedanie

http://www.culturavietii.ro/2014/10/06/un-adevarat-masacru-22-000-000-de-avorturi-romania-1958-2011/

anuar PV 2013

> Despre avorturi – Pr. Ilie Cleopa
>
http://www.youtube.com/watch?v=c3mDYUFKCa8&feature=related
>
> Oare mama sa mai fie
> Aceea ce-si omoara fiii?
> Care fiara vreodata
> Si-a omorât a sa fata?
>
> Nici o fiara, tu sa stii,
> Nu-si omoara ai sai fii,
> Numai mama cea crestina
> S-a facut ca o haina.
>
> Este mai rea ca o fiara,
> E de plâns si de ocara
> Ca ea îsi omoara fiii
> Si este vas al urgiei.
>
> A lui Dumnezeu urgie
> O va munci pe vecie
> Ca pe pruncii ei cei vii
> Ea i-a dat la casapii.
>
> Pe la doctori i-a ucis,
> Cu gheena ea s-a aprins
> Ca nevinovatii prunci
> I-a supus la grele munci
>
> Spre a fi taiati bucati
> Si aruncati prin galeti.
> Vai si-amar de-acele mame
> Ce si-au mâncat a lor carne.
>
> Nu carne de dobitoc
> Care se frige la foc,
> Ci carne de oameni vii,
> De nevinovati copii.
>
> Sa stiti voi, mame nebune,
> Ca altfel nu va pot spune,
> Care-avorturi ati comis,
> De doua ori ati ucis.
>
> Nevinovatilor prunci
> Le-ati dat îndoite munci;
> Trupul lor nevinovat
> În cutit l-ati aruncat.
>
> Sufletul lor chinuit
> De lumina l-ati lipsit,
> Ca botez n-au apucat
> Si-n lumina n-au intrat.
>
> Iar în ziua de apoi
> Ei va vor pârâ pe voi,
> Ca de viata i-ati lipsit
> Si raiul n-au mostenit.
>
> Iar când voi o sa muriti
> Iadul o sa-l mosteniti.
> Plângeti acum cu amar
> Ca sa scapati de tartar.
>
> Cat mai este vreme-acum
> Mergeti la duhovnic bun,
> Cu lacrimi sa va caiti
> Si sa va marturisiti,
>
> C-ati ucis pe-ai vostri fii
> Si i-ati omorât de vii,
> Cu moartea cea mai amara
> Voi i-ati scos din viata afara.
>
> Pruncii cei nevinovati
> Stau în bezna aruncati,
> Caci mamica lor haina
> N-a vrut sa le dea lumina.
>
> Dumnezeu la început,
> Pe Eva când a facut,
> Cu un nume tainuit
> „Viata” pe ea a numit.
>
> Si i-a spus copii sa nasca,
> Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
> În dureri sa nasca fii,
> Spre-a fi mama celor vii.
>
> Iar voi, mamelor nebune,
> Moarte semanati în lume,
> Din a dracilor povata
> Omorâti si nu dati viata.
>
> Diavolul usor va-nseala
> Si va prinde cu momeala,
> Caci acela la-nceput
> Omorâtor s-a facut.
>
> Iara voi lui ati urmat,
> Savârsind mare pacat,
> Omorând pruncii de vii,
> Ducându-i la casapii.
>
> N-ati fost voi izvor de viata,
> Ci spre moarte-ati fost povata.
> N-ati voit sa nasteti prunci
> Si veti primi grele munci.
>
> De aceea voi sa stiti:
> Nu puteti femei sa fiti,
> Nu sunteti femei de seama,
> De nu vreti sa fiti si mama.
>
> Ori paziti voi fecioria
> Si lasati casatoria,
> Spre a fi femei alese
> Si a Domnului mirese.
>
> De nu-ti place fecioria,
> Sa iubesti casatoria,
> Sa duci sarcina de mama,
> Sa fii femeie de seama.
>
> Sa nu te faci roaba placerii
> Si unealta desfrânarii,
> Ci a nasterii durere
> Sa o primesti cu placere.
>
> Ca pedeapsa vei avea
> Si de iad nu vei scapa
> Porunca de n-o pazesti
> Si de nasteri te feresti.
>
> A te mântui doresti,
> Durerea sa o primesti.
> Durerea-ti aduce tie
> Cereasca împaratie.
>
> De-ai ucis baiat sau fata
> Ce ar fi trait odata
> Poate ar fi fost un om vestit
> Ce pe multi ar fi izbavit.
>
> Poate-un împarat sau domn
> Sau vreun sfânt sau mare om,
> Care, de s-ar fi rugat,
> Suflete ar fi salvat,
>
> Pe multi ar fi mântuit,
> Chiar din focul cel cumplit,
> Pe multi ar fi ajutat
> Sa aiba sufletul curat,
>
> Iar de-ar fi fost el un sfânt
> Si om tare la cuvânt,
> Prin ale sale cuvinte
> Pe multi lumina la minte,
>
> Spre-a întoarce la lumina
> Si la vesnica odihna,
> Si a le fi spre lamurire
> Spre vesnica fericire.
>
> Mama, mama blestemata,
> Ai gândit tu vreodata,
> Când îti ucideai copiii,
> Ca acestia au sa-nvie
>
> În ziua cea de apoi,
> Când vom învia si noi,
> Si-au sa-ti ceara socoteala
> Pentru moartea lor amara?
>
> Pentru ca tu i-ai ucis
> Si-n întuneric i-ai trimis.
> Atunci ei te vor mustra
> Si-asa te vor întreba:
>
> „Cum ai îndraznit tu, mama,
> Mama cu inima de-arama,
> Ca sa ne ucizi pe noi
> Si sa ne dai la gunoi?
>
> N-ai gândit tu oare-atunci
> Ca în iad sunt grele munci
> Pentru cei rau ucigasi
> Care ucid copilasi?
>
> N-ai crezut ca vede Domnul
> Tot ceea ce face omul?”
> Vei da seama ce-ai facut
> Si câti copii ai crescut.
>
> Ai ales numai placerea
> Si ai ocolit durerea,
> Dar la judecata atunci
> O sa ai amare munci.
>
> Si pentru a ta placere
> Tu vei merge în durere
> Si-a lui Dumnezeu mânie
> Te va duce la pieire,
>
> În iad te vei osândi,
> Munca o vei dobândi,
> De nu te vei pocai
> Si nu te vei spovedi.

>

http://savatie.trei.ro/savatie/scrisoare_catre_un_prieten_cazut_in_ispita.htm

http://www.homosexualitate.ro/index.html#axzz2TQjFfZ6w

<< 1 Iunie- Ziua Copilului născut şi nenăscut

(textul scrisorii de mai jos a fost trimis la 37 de medici de specialitate din judet)

Doamnã doctor, domnule doctor,

Vã rugãm ca în aceastã zi frumoasã, de 1 Iunie, cunoscutã în toatã lumea ca o zi dedicatã copilului, sã nu faceţi vreun avort.

Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca sã-şi dea seama cã un copil din burta mamei este un copil care trãieşte, simte, se bucurã şi va deveni matur ca noi.Tehnologia modernã are posibilitatea sã arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucurã de viaţã un copil în burta mamei sale. El se bucurã într-un mod cu totul asemãnãtor ca noi, cei nãscuţi.
Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilã, cã, de la concepţie, un copil are toatã zestrea geneticã ce-i permite sã aibã o evoluţie fireascã de la concepţie, pânã la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar cãpãta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevãruri.
Desigur, cã, dacã avem un dram de credinţã, toate aceste date vin sã ne confirme sentimentul cu care ne-am nãscut, acela cã un om este om de la concepţie, din burta mamei.
Omul este un dar fãcut peste puterile noastre, fãcut de Dumnezeu nouã, dar pe care trebuie sã-l preţuim cu toatã iubirea de care dã dovadã sufletul nostru.
În România, mai ales dupã 1990, a fost vãrsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) aratã cã mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţã copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile aratã cã femeile au 3-4 avorturi în toatã perioada fertilã.
Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mãrturisirea, în primul rând, îl poate ajuta sã scape de povara din suflet.
Este momentul ca şi dvs. sã daţi o mânã de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnãtate pentru informarea celorlalţi, în legãturã cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este sã mãrturisiţi public şi sã nu mai faceţi avorturi. Ştim cã vã cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru cã veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol.
Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacã veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.
Noi, prin aceastã scrisoare, nu facem decât sã vã rugãm ca, cel puţin în aceastã zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui sã ne gândim atât la copiii nãscuţi, cât şi la cei nenãscuţi cu aceeaşi mãsurã a dragostei noastre, sã nu faceţi avorturi.

Sã vã ajute Dumnezeu!

Cu încredere,
Larisa Iftime,

Asociaţia Provita Media, Bucureşti >>

De pe site-ul ProVita Media: www.provita.ro.