Cuviosul Macarie cel Mare scrie: ‚‚Când iese din trup sufletul omenesc, atunci se săvârşeşte o mare taină. Dacă el va fi vinovat de păcat, se apropie de el cetele dracilor, îngerilor potrivnici, şi puterile întunericului, şi răpesc sufletul în stăpânirea lor – şi nu trebuie să ne mirăm de asta ca de ceva neobişnuit. Dacă omul li s-a supus şi s-a făcut robul lor în viaţa de acum, cu atât mai mult ajunge robul lor după ce iese din această lume. Aşijderea, dar dimpotrivă, trebuie înţelese lucrurile în privinţa stării celei bune: robilor sfinţi ai lui Dumnezeu şi acum le stau alături îngeri, şi duhurile sfinte îi păzesc – iar când vor ieşi din trupurile lor, cetele îngereşti, primindu-le sufletul, îl vor aduce pe tărâmul lor, în lumea sfinţeniei, şi îl vor duce la Domnul’’.
(Minuni ale vremii noastre – Editura Sofia 2002)

Si intamplarea precedenta este tot din cartea aceasta.