Hristos Se naste!

Asa cum Sfanta Fecioara Maria a nascut pe Mantuitorul nostru, tot asa si femeile sa-i urmeze exemplul.

Sa dea nastere tuturor pruncilor pe care Dumnezeu ii daruieste.

Sa nu se pazeasca in vreun fel de a zamisli!

Oare nu stie Dumnezeu mai bine cand sa ne daruiasca un copil sau cati sa ne daruiasca ?!

Care Dumnezeu ?, vor intreba unii. Dumnezeu nu exista.

Cat de amarnic se inseala!

Dumnezeu exista! Fie ca vrem, fie ca nu vrem! Fie ca acceptam existenta Sa, fie ca nu! Fie ca suntem indiferenti, fie ca suntem credinciosi!

OARE suntem noi mai intelepti, ca sa luam NOI aceste hotarari in locul Lui?

Cand sa ramanem insarcinate, cand sa nastem, pe care sa-l nastem…

Sa nu fim dusmanii vietii, sa nu ne ferim, sa-i nastem pe toti!

Sa nu privim copilul ca pe un dusman, caci cu el vine in viata noastra binecuvantarea lui Dumnezeu!

Copiii ne vor aduce bucurii, ne vor fi sprijin in nevoi, ne vor alina suferintele care fac parte din viata, ne vor sterge lacrimile, ne vor aduce lumina in suflete!

Sa-i nastem si pe cei cu un anumit handicap sau lipsa! Are Dumnezeu un plan cu fiecare om nascut pe acest pamant. Intelepciunea Sa e diferita de a noastra.

Stim noi oare daca nu tocmai acest copil nu va fi un om extraordinar, care va fi de folos multora in viata sa?

Sa lepadam comoditatea si necredinta!

Sa avem credinta in Dumnezeu, sa avem incredere in El!

Sa nu ne pazim de a zamisli prin diverse metode!

Sa nu ne omoram copiii in pantece prin fel de fel de mijloace: sterilet, pilule anticonceptionale, medicamente, avort chirurgical, etc !!!

Sa nu facem selectie in a-i naste doar pe unii!

Sa nu nastem pe unii, iar pe altii, din motive cu siguranta gresite, sa-i omoram!

Sa dam viata tuturor, stiind un lucru indispensabil:

Dumnezeu este Cel Ce da suflet acelui nou om, acelui prunc. Sa nu-i curmam viata, sa nu ne opunem fatis vointei lui Dumnezeu! Daca El i-a dat viata, ne va ajuta si sa-l hranim. Va avea sigur bucata lui de paine.

Daca Domnul a binevoit asa, SIGUR, SIGUR nu este un moment nepotrivit ca el sa se nasca (deci sa nu-l ucidem!) si sigur ne putem descurca cu cresterea lui. Daca ar fi fost altfel, Dumnezeu nu ni l-ar fi daruit!

Sa lepadam asadar pacatele ferelii de a face copii si al avortului, sub diverse forme.

Daca am facut asa ceva, sa ne caim, sa ne spovedim, sa ne facem canonul randuit de duhovnic, sa nu mai repetam pacatul, sa ne indreptam viata! Si ne va ierta Dumnezeu si va darui pace constiintei noastre mult prea chinuite! Atat de iubitor este Domnul, incat de abia asteapta intoarcerea noastra, de abia asteapta sa ne primeasca cu bratele deschise. Noi insa sa facem primul pas spre el. Nu exista pacat pe care Dumnezeu sa nu il poata ierta. Cel mai mare de ar fi, e cat un fir de nisip in comparatie cu oceanul Sau de iubire pentru aceasta faptura creata de El si numita Om. Sa nu deznadajduim!

Exista posibilitate de iertare, exista sansa noastra de a ne mantui, dar sa nu mai facem acest pacat groaznic care este avortul, nici sa nu folosim diverse metode pentru a ne feri de a lua in pantece (ex: metoda calendarului, etc) !!!

Sa fim mai buni, mai iubitori, mai milostivi, mai iertatori, mai darnici astazi si in tot restul vietii noastre!

Sa iubim pe Dumnezeu, pe semenul nostru, pe pruncii nostri nascuti si nenascuti!

Sa iubim VIATA!

Sa o aparam si sa o protejam de cei care se opun ei sau vor sa o curme in diverse feluri!

B.R.B.