Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Archive for September 7th, 2010

  • Eficienţa prezervativului: care să fie oare adevărul?

S-a stabilit posibilitatea infectării cu HIV şi prin folosirea prezervativelor. S-a constatat că prezervativul are microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu HIV infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul.

Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece nu prezintă de la început simptome. După infectarea cu virusul HIV, durează 2-6 luni pană apar anticorpii, omul fiind din acest moment seropozitiv, dar nu are incă boala definitivă – SIDA. De la infectie si pana la apariţia bolii SIDA dureaza luni de zile ( la sugari) sau ani de zile la adult (până la 10-15 ani). Dar nu este o regulă!

La fel cu virusul HIV, şi virusul uman papiloma (HPV) se transmite pe cale sexuală. Infecţia cu HPV este una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală din SUA. Câteva tipuri ale virusului papiloma (patru) generează 70% din cazurile de cancer cervical. Cancerul cervical este pe locul doi în ceea ce priveşte numărul deceselor de cancer în rândul femeilor din lumea întreagă. În fiecare an, aproape 5000 de femei din SUA mor de acest tip de cancer. (Consultanţi ştiinţifici: dr. med. Rudolf EhmannElveţia, dr. med. Antun Lisec – Croaţia)

ASOCIAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ
“PRO-VITA” pentru născuţi şi nenăscuţi

“Nu îti cladi fericirea pe mormântul copilasului tau!!!”

MARTURIA UNEI TINERE MAME CARE A REFUZAT SA FACA AVORT

Am scris aceste rânduri pentru toate fetele care, într-o zi poate vor avea decizia vietii în inima: „Sa pastrez copilul acesta sau nu?”

Se spune ca Dumnezeu ne vorbeste prin cai pe care nu le banuim, ca El, într-un mod indirect comunica spiritului, constiintei noastre. În mod sigur, indiferent de religia în care ne-am nascut sau la care am aderat, Dumnezeu este alauri de noi printr-o iubire parinteasca, pura, infinita.

E ceea ce am învatat singura, e ceea ce am descoperit în inima mea, e ceea ce m-a salvat nu doar pe mine ci pe cea mai minunata fiinta din viata mea, copilul meu.

Femeile care fac avorturi sunt si ele victime nedocumentate despre gravitatea acestor fapte oribile, sunt mintite ca nu exista nici un copil, ca totul este doar o adunatura de sânge sau mai grav nici nu vor sa stie ce se petrece cu adevarat în interiorul lor sperând ca aceasta le va ajuta sa nu se simta vinovate. Dar oare este indiferenta atât de puternica încât sa vindece o rana a sufletului?

Scopul acestei marturisiri nu este de a aprofunda rana celor care înainte de a face un avort, nu au stiut ce înseamna cu adevarat acest lucru. Rana lor ramâne oricum deschisa, poate pentru tot restul vietii. Nu le judecati, ajutati-le! Ele au nevoie de ajutor, pentru a putea întelege ce li s-a întâmplat, pentru a nu mai repeta asemenea acte disperate. Eu cred ca sunt în masura sa le înteleg pentru ca, marturisesc cu sinceritate, în încercarea mea de a repara o gresela ireparabila am fost într-adevar la un pas de cea mai mare greseala din viata mea, aceea de a-mi ucide copilul nenascut.

***
Am 22 de ani, nu peste mult timp 23. Parca doar ieri eram copil… Ma gândesc la mama întotdeauna cu drag. Desi atât de imperfecta în perfectiunea ei, pentru mine e cea mai minunata fiinta de pe pamânt. Nu as putea spune ca mi-a lipsit vreodata iubirea parinteasca, ba dimpotriva a fost mai mult decât meritam. Am fost un „copil” foarte iubit, cred ca mai sunt înca, desi în prea marea-mi curiozitate, am facut multe din greselile unui om care, vorba aceea, crede ca pielea lui e mai piele decât a celorlalti. Acum nu as mai lua asta în gluma. Nu e mai bine sa traiesti totul pe pielea ta, credeti-ma! Fiti destepte, învatati din greselile celorlalti ca altfel s-ar putea sa ramâneti fara voi însiva, fara ceea ce sunteti, acel ceva care va face sa sperati, sa credeti, sa existati, sa vreti sa traiti.

Se stie ca în zilele noastre, sexul nu mai este un subiect tabu, e relativ simplu sa-ti gasesti un „partener de joaca” si putini se vor simti ofensati de aflarea vreunui detaliu întâmplator despre cum, când si unde s-a întâmplat. Este evident ca societatea nostra a „progresat”. Totul e o masca, un monstru care se fardeaza excesiv, pentru a-si masca imperfectiunile atât de evidente. Si eu si voi avem destule prietene care, de la vârste fragede înca, au experimentat cele mai deocheate pozitii ori practici sexuale. Si ce?… Mare-i gradina ta Doamne… dar de ce mai nou, toti sar gardul… afara din ea?

„Stii as avea ceva sa-ti spun…am mai facut un avort…nu e mare lucru…as mai face-o înca o data doar pentru anestezie, ce faina senzatie a fost.”

E cea mai socanta dezvaluire pe care am auzit-o în viata mea. E marturisirea unei foste colege de liceu care la doar 16 ani avea deja doua avorturi la bord. „L-am facut si pe asta marinar, saracul” se confesa aprinzându-si tigara. Ce gluma proasta… ce inima împietrita! Comentariile sunt de prisos. Sa lasam judecata în mâinile lui Dumnezeu. Ce poate un copil sa înteleaga dintr-un avort? Avea în clasa mai multe colege care trecusera prin experienta ei si devenise deja un „secret” din acelea care se împartasesc în mare taina, tuturor care vor sa-l afle. Oribil, mie nu mi se va întâmpla!… si ma gândeam în sinea mea… daca eu as fi fost în locul ei, ce as fi facut.

Întotdeauna am iubit copiii, creaturile acelea micute, pline de viata, care te fac sa zâmbesti atât de des, mereu puri si veseli, atât de dragalasi si nevinovati. Îi iubeam atât de mult si de vizibil încât mama îmi spunea când în gluma când în serios: „Mai lasa-i încolo si pe copii, ca nu-i bine sa-ti fie asa de dragi. Se spune ca femeile care iubesc prea mult copiii nu-i pot avea.” Gândul acesta ma speria de moarte, pur si simplu nu puteam sa-mi închipui viata fara copii si îmi spuneam în sinea mea, …mai bine moarta decât stearpa!

Saraca mama…de unde era sa stie ea?

„…la urma urmei nu e decât un cheag de sânge…”, îmi spunea ea la câtiva ani dupa aceasta, încercând disperata sa ma faca sa renunt la ceea ce pentru mine era cel mai mare paradox. Cel mai frumos vis se împlinea în cel mai nepotrivit moment din viata mea si mi se parea ca traiesc un cosmar din care trebuia sa ies. Trebuia sa existe o modalitate… .

Aveam 21 de ani, eram anul 3 la facultate, o tânara cu sperante si o gramada de vise, iubeam ca un copil si ma distram nebuneste, uneori mai mergeam pe la biserica… simteam un gol…dar nu avea prea mare importanta. Am descoperit întâmplator ca eram gravida în prima luna. O sperietura prea mare, prea devreme. O prietena de-a mea, patita deja, a insistat sa fac un test de sarcina când i-am spus ca-mi întârziase ciclul câteva zile. „Niciodata nu am avut cicluri regulate nu cred ca am de ce sa ma sperii…”, i-am spus calma.

Dar atunci de ce simteam ca se întâmpla ceva în interiorul meu. Era un sentiment ciudat, era ceva acolo, ceva ce înca nu simteam dar care se chinuia sa transmita trupului meu semnale disperate. „Bine…hai sa fac testul, de dragul tau…”i-am spus râzând „…si dupa, o sa te cert ca m-ai speriat degeaba”. Se putea citi în ochii ei incertitudine, ea avea deja o fetita, se casatorise gravida si cu toate ca nu avea un sot perfect era atât de îndragostita de fetita ei încât restul erau detalii nesemnificative.

Testul care indica doua liniute rosii m-a lasat muta. Am cazut în baie si singurele cuvinte care îmi treceau prin minte erau: Nu e adevarat…nu poate fi adevarat! Curând a aflat si prietenul meu. Ma sustinea orice decizie as fi luat; eram un caz „norocos”. Pentru mine însa asta era prea putin semnificativ, conta cel mai mult reactia parintilor mei. Nu puteam sa-i pierd pe ei…pe ei care îsi pusesera toate sperantele, toata încrederea, toata iubirea în mine.

Mai am un frate. Parintii ne iubeau la fel de mult. De ce tocmai eu? Nu puteam sa-i dezamagesc. Erau atât de buni, atât de iertatori dar cu siguranta nu m-ar fi putut ierta pentru asa ceva, era peste putinta. Am repetat testul, tot pozitiv. Am fost la medic, sarcina era prea mica pentru a fi detectabila la ecograf de orice fel. Se punea problema unei sarcini extrauterine. În disperarea mea speram sa fie asa desi asta ar fi implicat o posibila operatie de extirpare a trompei în care era localizata sarcina dar atunci decizia nu mai era în totalitate a mea, eram oarecum obligata la o singura decizie…

I-am spus mamei. Soc… disperare, plâns… Ea a fost cea care m-a îndrumat sa merg la al doilea medic. Era convinsa ca voi face avort. Asa ceva nu trebuia sa se întâmple, aveam de terminat o scoala, eram necasatorita si „prea tânara ca sa ma leg la cap”. Eram speriata si aveam nevoie de cineva care sa ma ajute sa decid… când de fapt decizia era luata deja.

Prietena mea, se ruga de mine insistent sa nu renunt la copil, ea stia ce înseamna sa treci prin asta. Era disperata si se ruga pentru mine la Dumnezeu sa ma ajute sa nu fac avort. Mai aveam înca doua bune prietene care mi-au spus ca se vor ruga pentru mine si copilasul meu. La sugestia uneia dintre ele, am acceptat sa vorbesc cu un preot înainte de a merge la medic pentru ca duceam o lupta infernala cu mine însami, erau momente de cosmar.

Întotdeauna mi-am dorit copii si Dumnezeu tocmai îmi facuse unul cadou însa era ca o cârja data unui om sanatos.

Mi-am adus aminte atunci de una dintre rugaciunile facute la disperare: „Doamne, decât sa ma pierzi pentru totdeauna mai bine da-mi o palma!”. Fraza aceasta, tin minte, am scris-o si am sters-o de mai multe ori înainte sa o rescriu definitiv. Si azi mai tin caietul în care am scris-o. Mi se parea greu sa ma rog si de aceea o faceam de cele mai multe ori în scris. Asa reuseam sa ma apropii mai usor de Dumnezeu.

Am discutat cu preotul care desigur a protestat vehement împotriva avortului, ma asteptasem la asta desigur. M-a surprins însa si m-a marcat cel mai profund dintre îndemnuri si cred ca sunt datoare sa o spun tuturor femeilor:

Nu îti cladi fericirea pe mormântul copilasului tau!!! Desi e mic, are viata si simte durere. Spune întotdeauna DA pentru viata, pentru ca viata e numai de Dumnezeu data si doar El are dreptul sa o ia !!!” E ceea ce a înclinat balanta, ceea ce l-a salvat pe copilasul meu.

Am decis atunci ca nu voi consemna în mod voit la uciderea propriului meu copil, nu voi deveni o criminala, voi deveni mama.

Când am mers la medic, soarta copilului meu era deja hotarâta, nici mama, nici tata si nici fratele meu, nici nimeni, nu ar mai fi putut sa spuna ceva care sa ma faca sa renunt la copilasul meu. Desi au sperat pâna în ultimul moment când deja era prea târziu pentru vreo interventie. .. ce cuvânt simplu folosesc oamenii pentru o crima atât de monstruoasa, copilasul meu s-a nascut. Are 1 an si doua luni în prezent, e baietel si nu cred ca-i voi putea multumi vreodata suficient de mult lui Dumnezeu pentru „palma”aceasta atât de „dureros de dulce” pe care mi-a aplicat-o. Parintii, fratele meu, sotul, toata lumea îl adora de-a dreptul si pe buna dreptate; e un istet, un copil cum nu mi-as fi putut închipui ca voi avea. O minune de omulet, atât de disperat dupa mine, mama care i-a dat sansa de a trai. Acum realizez ca iubirea este nelimitata, infinita.

E minunat sa fii mama. Va doresc din tot sufletul meu sa fiti mame, atunci când Dumnezeu va hotarâ pentru voi. Un copilas nu va fi niciodata motiv de suparare, el nu poate aduce decât fericire.

Credeti pe cuvânt o mama fericita. Nu uitati îndemnul de mai sus !!! Mi-aduc si acum aminte de un vis pe care l-am avut cu mult timp în urma, un vis în care salvam un bebelus de la înec si Maica Domnului îmi punea pe mâna o bratara de aur. Am înteles visul doar dupa ce mi-am revenit din socul trait, dupa ce deja îmi salvasem propriul copil de la moarte. Dumnezeu ne vorbeste în inimile noastre, ne avertizeza, într-un fel sau altul, trebuie doar sa constientizam asta. Nu demult am vazut documentarul „Strigatul mut”. Îl gasiti usor pe GOOGLE. Nu va fie frica sa îl vizionati înainte sa luati o decizie. Daca nu va e frica sa va condamnati propriul copil la moarte nu ar trebui sa va fie frica sa vedeti cum va muri. NU VA UCIDETI COPIII!!! Cred ca restul cuvintelor sunt de prisos.

Daca nu va este indiferenta salvarea unor oameni de la moarte sau daca deja ati trecut printr-o asemenea experienta distrugatoare, constientizati si regretati cele facute trimiteti aceasta marturie tuturor femeilor pe care le cunosteti, prietenilor vostri, cunostintelor si chiar daca o singura viata nevinovata va fi salvata, daca o singura mama va decide pentru viata copilului ei, cu siguranta Dumnezeu îsi va aminti de noi.

Ancuta C.

Marturie de pe http://provitabucuresti.ro/

PRO-VITA Tîrgu-Jiu
E-mail: provitatj@gmail.com

Telefon: 0727.781.691
Web (filiala Tîrgu-Jiu): www.provitatargujiu.ro
(filiala Craiova): www.provitacraiova.ro
www.avort.ro

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc… Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica… Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Extras din cartea “Tineri, sexualitatea incotro?”,
Asociatia PRO-VITA pentru copii nascuti si nenascuti – Filiala Gorj
Editia a II-a, iulie 2003.

Sursa: http://www.orthodoxphotos.com/readings/avortul/jurnal.shtml.

ASOCIATIA CRESTIN-ORTODOXA PRO-VITA

Sãnãtatea ta este importantã pentru Tine si pentru cei dragi
***
Ai grijã de tine!
Afla mai multe despre efectele adverse ale mijloacelor contraceptive

Ce nu se spune despre pilulele anticonceptionale?
În occident, se vorbeste tot mai mult despre efectele negative, dezastruoase ale pilulei contraceptive. Existã cazuri în care adolescente, dupã doar câteva luni de
administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze si paralizii.
***
Orice femeie care ia pilula contraceptivã zilnicã, timp de ani de zile, va avea un stoc de hormoni în ficat care produce boli cronice:
* Cancer – de sân, de col, de piele, de ficat.
* Boli cardiovasculare: cardiopatie ischemica, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic;
* Hipercolesterolemie, diabet zaharat;

* Depresie nervoasa;
* Sterilitate, tulburari hormonale ;

(Consultanti stiintifici: dr. C. Todea-Gross – Oradea,
dr. med. Rudolf Ehmann – Elvetia, dr. med. Antun Lisec –
Croatia)

Trebuie stiut cã nu fiecare act intim din perioada fertilã a femeii duce la zãmislirea
de prunci. Dumnezeu ne dã exact numãrul de prunci de care avem nevoie.

Cresterea copiilor este dificilã, atât pentru pãrintii sãraci, cât si pentru cei bogati.
Dar este singura cale de a fi împreunã creatori cu Cel ce ne-a dat Viatã tuturor.
Societatea modernã a generat “sindromul” fricii de a da viatã, manifestat
prin folosirea metodelor anticonceptionale, a metodelor anti-viatã.

Sã nu uitãm, însã, cã EVA înseamnã VIATÃ. Tu, cine esti?

Stiati cã …
Steriletul are în primul rând efect abortiv?
În ciuda folosirii steriletului, conceptia are loc de câteva ori pe an. Prin producerea
intentionatã a unei congestii de iritatie în tesutul uterin, fixarea fãtului este
împiedicatã si acesta moare, de cele mai multe ori, dupã una sau douã sãptãmâni.

Steriletul ucide pruncul, cel mai adesea, înainte de menstruatia asteptatã, astfel încât
femeia nici nu stie cã a fost însãrcinatã.

Efecte secundare ale steriletului:
* infectia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
* perforatia uterinã, sângerãri, sarcina extrauterinã – una din cele mai mari
pericole pentru viata mamei.
***
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a
fost retras de pe piata în SUA.

Stiati cã …

Pilulele anticonceptionale zilnice provoacã avort ?

Ele sunt cunoscute ca o combinatie de hormoni artificiali care au rolul de a
împiedica ovulatia (eliberarea ovulului). Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul
cã, de multe ori ovulatia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Ovulul poate fi fecundat dar nu se poate implanta pentru cã pilula contraceptivã
subtiaza mucoasa uterina. Astfel, fetita sau baietelul conceput moare.

Avortul hormonal are loc fara ca femeia sa fie constienta de ceea ce se întâmpla. Ea
are un ciclu menstrual mai abundent. Dar, de fapt, copilul a fost conceput si apoi avortat.
Statistic, o femeie care ia pilula timp de 2-3 ani de zile are între 2 si 10 avorturi
hormonale.

Sindromul post-avort hormonal.

Desi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intra în
depresii nervoase cronice, cu aceleasi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.

Stiati cã …

Pilula de urgenta ( de a 2-a zi) :
– introduce în organism o cantitate de hormoni foarte mare (ca si cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticonceptionalã obisnuitã), ducând de multe ori la hemoragii.

Ea nu este contraceptiva, ci avorteaza copilul.

Eficienta prezervativului este relativã?
S-a stabilit posibilitatea infectarii cu HIV si prin folosirea prezervativelor, deoarece acestea au microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).
***
Un raport ONU din 2003 mentioneazã cã rata de esec a prezervativului în protejarea SIDA este de 10%. Deci, în unul din zece cazuri, prezervativul nu protejezã impotriva SIDA.