Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: cleopa

IERTARE mai este, parinte?
Parintele Cleopa: – ESTE IERTARE! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iarta Dumnezeu.

NU este nici un pacat neiertat. Numai pacatul nepocait si nemarturisit ramane in veci neiertat.

Mama

Dec 2

< S.D. : Prima, in orice caz…

Parintele Cleopa: Mama! Ea l-a purtat in pantece noua luni, ea l-a nascut cu durere, ea l-a purtat in brate doi ani, ei i-a supt pieptul. Ea este datoare sa-l hraneasca intai cu Cuvantul lui Dumnezeu, cand incepe a ganguri, a vorbi, sa-l invete Tatal nostru, nu altceva.

“Iar voi tata sa nu numiti pe pamant”, zice Hristos, “ca Unul este Tatal vostru din Ceruri…!” Cum intelegeti voi aceasta? N-ar mai trebui ca copiii sa zica “tata”. Dar cum intelegeti voi cuvantul acesta?

Auzi ce zice Grigorie Palama, care ia de la Prorocul Iezechiel: “Doamne, Tu zidesti duhul nostru intru zamislire.” Cand s-a impreunat sotul cu sotia, Duhul lui Dumnezeu trimite sufletul si cu puterea Lui se face zamislirea si sufletul omului. Si acela-i adevaratul Tata, care ne-a zamislit in pantecele mamei noastre, pe toti de pe fata pamantului. De aceea zice: “Voi, tata sa nu numiti pe pamant, pentru ca Unul e Tatal”, adevaratul Tata care ne-a zidit la zamislire, cand s-a amestecat samanta barbatului cu a femeii. El ne-a facut totul, caci altfel n-ar fi suflet, n-ar fi om, daca nu ar fi zamislirea lui Dumnezeu. Asa trebuie sa-L numim pe Dumnezeu “TATĂ” de cand ne-am zamislit. >

Din cartea “Ne vorbeste Parintele Cleopa” vol. 12.

> Despre avorturi – Pr. Ilie Cleopa
>
http://www.youtube.com/watch?v=c3mDYUFKCa8&feature=related
>
> Oare mama sa mai fie
> Aceea ce-si omoara fiii?
> Care fiara vreodata
> Si-a omorât a sa fata?
>
> Nici o fiara, tu sa stii,
> Nu-si omoara ai sai fii,
> Numai mama cea crestina
> S-a facut ca o haina.
>
> Este mai rea ca o fiara,
> E de plâns si de ocara
> Ca ea îsi omoara fiii
> Si este vas al urgiei.
>
> A lui Dumnezeu urgie
> O va munci pe vecie
> Ca pe pruncii ei cei vii
> Ea i-a dat la casapii.
>
> Pe la doctori i-a ucis,
> Cu gheena ea s-a aprins
> Ca nevinovatii prunci
> I-a supus la grele munci
>
> Spre a fi taiati bucati
> Si aruncati prin galeti.
> Vai si-amar de-acele mame
> Ce si-au mâncat a lor carne.
>
> Nu carne de dobitoc
> Care se frige la foc,
> Ci carne de oameni vii,
> De nevinovati copii.
>
> Sa stiti voi, mame nebune,
> Ca altfel nu va pot spune,
> Care-avorturi ati comis,
> De doua ori ati ucis.
>
> Nevinovatilor prunci
> Le-ati dat îndoite munci;
> Trupul lor nevinovat
> În cutit l-ati aruncat.
>
> Sufletul lor chinuit
> De lumina l-ati lipsit,
> Ca botez n-au apucat
> Si-n lumina n-au intrat.
>
> Iar în ziua de apoi
> Ei va vor pârâ pe voi,
> Ca de viata i-ati lipsit
> Si raiul n-au mostenit.
>
> Iar când voi o sa muriti
> Iadul o sa-l mosteniti.
> Plângeti acum cu amar
> Ca sa scapati de tartar.
>
> Cat mai este vreme-acum
> Mergeti la duhovnic bun,
> Cu lacrimi sa va caiti
> Si sa va marturisiti,
>
> C-ati ucis pe-ai vostri fii
> Si i-ati omorât de vii,
> Cu moartea cea mai amara
> Voi i-ati scos din viata afara.
>
> Pruncii cei nevinovati
> Stau în bezna aruncati,
> Caci mamica lor haina
> N-a vrut sa le dea lumina.
>
> Dumnezeu la început,
> Pe Eva când a facut,
> Cu un nume tainuit
> “Viata” pe ea a numit.
>
> Si i-a spus copii sa nasca,
> Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
> În dureri sa nasca fii,
> Spre-a fi mama celor vii.
>
> Iar voi, mamelor nebune,
> Moarte semanati în lume,
> Din a dracilor povata
> Omorâti si nu dati viata.
>
> Diavolul usor va-nseala
> Si va prinde cu momeala,
> Caci acela la-nceput
> Omorâtor s-a facut.
>
> Iara voi lui ati urmat,
> Savârsind mare pacat,
> Omorând pruncii de vii,
> Ducându-i la casapii.
>
> N-ati fost voi izvor de viata,
> Ci spre moarte-ati fost povata.
> N-ati voit sa nasteti prunci
> Si veti primi grele munci.
>
> De aceea voi sa stiti:
> Nu puteti femei sa fiti,
> Nu sunteti femei de seama,
> De nu vreti sa fiti si mama.
>
> Ori paziti voi fecioria
> Si lasati casatoria,
> Spre a fi femei alese
> Si a Domnului mirese.
>
> De nu-ti place fecioria,
> Sa iubesti casatoria,
> Sa duci sarcina de mama,
> Sa fii femeie de seama.
>
> Sa nu te faci roaba placerii
> Si unealta desfrânarii,
> Ci a nasterii durere
> Sa o primesti cu placere.
>
> Ca pedeapsa vei avea
> Si de iad nu vei scapa
> Porunca de n-o pazesti
> Si de nasteri te feresti.
>
> A te mântui doresti,
> Durerea sa o primesti.
> Durerea-ti aduce tie
> Cereasca împaratie.
>
> De-ai ucis baiat sau fata
> Ce ar fi trait odata
> Poate ar fi fost un om vestit
> Ce pe multi ar fi izbavit.
>
> Poate-un împarat sau domn
> Sau vreun sfânt sau mare om,
> Care, de s-ar fi rugat,
> Suflete ar fi salvat,
>
> Pe multi ar fi mântuit,
> Chiar din focul cel cumplit,
> Pe multi ar fi ajutat
> Sa aiba sufletul curat,
>
> Iar de-ar fi fost el un sfânt
> Si om tare la cuvânt,
> Prin ale sale cuvinte
> Pe multi lumina la minte,
>
> Spre-a întoarce la lumina
> Si la vesnica odihna,
> Si a le fi spre lamurire
> Spre vesnica fericire.
>
> Mama, mama blestemata,
> Ai gândit tu vreodata,
> Când îti ucideai copiii,
> Ca acestia au sa-nvie
>
> În ziua cea de apoi,
> Când vom învia si noi,
> Si-au sa-ti ceara socoteala
> Pentru moartea lor amara?
>
> Pentru ca tu i-ai ucis
> Si-n întuneric i-ai trimis.
> Atunci ei te vor mustra
> Si-asa te vor întreba:
>
> “Cum ai îndraznit tu, mama,
> Mama cu inima de-arama,
> Ca sa ne ucizi pe noi
> Si sa ne dai la gunoi?
>
> N-ai gândit tu oare-atunci
> Ca în iad sunt grele munci
> Pentru cei rau ucigasi
> Care ucid copilasi?
>
> N-ai crezut ca vede Domnul
> Tot ceea ce face omul?”
> Vei da seama ce-ai facut
> Si câti copii ai crescut.
>
> Ai ales numai placerea
> Si ai ocolit durerea,
> Dar la judecata atunci
> O sa ai amare munci.
>
> Si pentru a ta placere
> Tu vei merge în durere
> Si-a lui Dumnezeu mânie
> Te va duce la pieire,
>
> În iad te vei osândi,
> Munca o vei dobândi,
> De nu te vei pocai
> Si nu te vei spovedi.

>

http://www.dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-bioetica&rID=40&rType=ART&rOP=more

http://www.misiune-ortodoxa.ro/articole/marturii/o-istorioara-cu-femeile-care-fac-avorturi.html

IERTARE mai este, parinte?
Parintele Cleopa: – ESTE IERTARE! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iarta Dumnezeu.

NU este nici un pacat neiertat. Numai pacatul nepocait si nemarturisit ramane in veci neiertat.

” Daca ar fi viata noastra si numai un minut, nu putem sa nu gresim lui Dumnezeu, deoarece intru faradelegi ne-am zamislit si in pacate ne-am nascut, sau cum zice dumnezeiescul Iov: Cum se vor naste copii curati din stramosii cei necurati?

Toti am mostenit pacatul de la primul om, si tot ce se naste din trup, trup este, iar carne si sange nu pot sa mosteneasca Imparatia Cerului, daca n-am avea nasterea cea din apa si din Duh (Botezul – n. n.), de care ne-am invrednicit cei care auzim cuvantul” (…)

Din cartea: “Ne vorbeste Parintele Cleopa vol. 6”.

” Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”. (Iesire 20, 12).

La porunca a V-a gresesc:

– Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii lor.

– Cei care nu asculta de parintii lor duhovnicesti; de arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii.

– Toti supusii care nu asculta de stapanii si conducatorii tarii lor.

– Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se ingrijesc de fii lor trupesti si duhovnicesti.

– Barbatii care nu ingrijesc trupeste si sufleteste de femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor cand aceia le invata pe ele cele bune”.

Din volumul “Ne vorbeste Parintele Cleopa 11″.

Gasiti “Cele 14 pricini pentru care vor fi judecati parintii care nu-si cresc copiii in frica si certarea Domnului” in cartea “Ne vorbeste Parintele Cleopa 11“, Editura Episcopiei Romanului, 2001.

“Să nu ucizi!” (Iesire 20, 13).

Sursa:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32∩=20.

La porunca a VI-a gresesc:

– Toti care omoara pe altii cu mana lor sau prin alte mestesuguri, sau prin pâră si clevetire.

– Toti care omoara sufleteste pe altii, precum sunt ereticii si invatatorii cei mincinosi.

– Cei ciumati care molipsesc pe altii in vremea ciumei sau holerei sau a altor boli molipsitoare.

– Cei care se arunca pe sine in primejdie de moarte fara de socoteala si se omoara singuri in acest fel.

Femeile care omoara pe pruncii lor si cu cei ce le ajuta pe ele la acest mare pacat.

– Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei rele.

– Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor.

– Toti care zavistuiesc si se mahnesc pentru binele si sporirea aproapelui lor”.

Din volumul “Ne vorbeste Parintele Cleopa 11”.