Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: lege

http://ioanflorin.wordpress.com/2014/02/15/noapte-buna-copii-din-belgia/

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2013/12/poate-lasa-nelson-mandela-o-mostenire.html

Călcîndu-mi pe inimă, pentru prima oară am intrat miercuri, 18 aprilie 2012, în formidabila, vizitabil-profitabila și înțeleg că foarte util-confortabila pentru clasa politică actuală „Casă a poporului“. S-a întîmplat cu prilejul dezbaterii pe tema proiectului legislativ pe care parlamentarul PD-L-ist Marius Dugulescu și alți 51 de semnatari l-au inițiat referitor la consilierea femeilor însărcinate care merg să avorteze. Nu e momentul unei digresiuni pe teme arhitectonic-urbanistice despre mega construcția ceaușistă atît de bine asimilată, observ, de confrații și urmașii săi politici (și asasini, totodată, după arhaicile ritualuri cercetate cu mult folos în antropologie și folcloristică de G. Frazer făcute publice în volumele sale purtînd titlul Creanga de aur).
Cu mijloacele rudimentare pe care, ca adjuvante ale memoriei, le am mereu la îndemînă (un pix și un petec de hîrtie), vreau să fac un comentariu despre acest eveniment mărunt în vasta agitație politică a vremurilor noastre vajnic tulburate hedonist, dar esențial, aș scrie, pentru evoluția spirituală a umanității.
Nicicînd nu am fost mai stînjenit, mai indignat chiar de studiat-îngustatul cîmp terminologic juridic în materie de viață. Uimirii unui domn, participant și cuvîntător la dezbatere, de a se fi utilizat în textul inițiativei legistalive lanțul sinonimic embrion-făt-nou născut-copil nenăscut, fără acoperire juridică – îl cred pe cuvînt! –, îi opun propria-mi uimire! O mai mare cecitate frizînd absurdul nici nu-mi pot imagina! Ruptura dintre om și Dumnezeu a cauzat destule grozăvii, dar cea mai strigătoare la cer e aceea a nu considera copilul zămislit din chiar clipa concepției drept ființă-unicat de sine stătătoare, după chipul Creatorului, cu un ADN propriu, cu amprente unice, așa cum o atestă și oamenii de știință, ci o „aglomerare de celule“ oarecare, un „produs de concepție“ ce poate fi extirpat ca o măsea, la primul imbold estetico-monden!
Profesorul universitar doctor Vasile Astărăstoae, președintele Colegiului Medicilor din  România, prezent la eveniment, a spus cît se poate de clar: Ca medic și bioetician, în Comisia de Obstetrică și Ginecologie știu că s-au discutat drepturile pacienților la informare, conducînd la consimțămîntul informat. Medical, e perfect justificat avortul cu valențe terapeutice, doar atunci cînd viața femeii este în pericol… (Îmi permit să glosez că e discutabilă situația, ca și unanimele recomandări medicale de a nu se efectua mai mult de două operații cezariene asupra unei paciente. Presbitera parohului Nicolae, de la Letca Nouă, a născut prin această metodă patru copii, cu rugăciunile și postul de rigoare, după cum ne mărturisea cu glasul gîtuit de emoție însuși preotul, fost profesor de matematică, într-un cuvînt de învățătură ținut anume dinaintea celor care rămăsesem după miruitul acelora mai grăbiți dintre participanții la renumitele slujbe desfășurate în genunchi, vinerea, începînd de la orele 22 – mă refer anume la aceea din 30 martie 2012). Medicul mai afirma răspicat: Sarcina nu este o boală, iar nou-născutul nu este o potențialitate umană, așa cum s-a afirmat nu cu multă vreme în urmă. Există chiar o legislație de protecție a drepturilor embrionului. A consilia e un act medical, presupunînd deontologia, fără valențe terapeutice. S-a vorbit, la un moment dat, despre egalitatea de șanse, despre aspectele financiare: cine nu-și poate permite să plătească activitatea de consiliere cum mai poate beneficia de dreptul cu pricina etc. Dar cinci zile nu e un interval mare… Sexualitatea e corticalizată la om, există valori morale, valori axiologice, o responsabilitate față de sexualitate, față de sarcină…
Leonard Vancu, spre sfîrșitul precipitat de ora retragerii singurului parlamentar prezent în sală, a accentuat practica oneroasă a avortului, evocînd emoționant cazul unui copil născut și botezat de el (recomandarea medicului înainte de naștere fusese fără echivoc: fătul prezenta sindromul down! Trebuia deci avortat!!).
O doamnă cu vădită pregătire juridică a prezentat cîteva acte normative apărînd dreptul la viață al copilului nenăscut, evidențiind alunecările eufemistice, tendențioase actuale, menite adormirii vigilenței, anestezierii conștiințelor participante direct sau indirect la pruncucideri.
Dintr-o cu totul altă perspectivă, clar necreștină și înțepenită în logica juridic-ideologică modernistă, au venit „argumentele“ unor reprezentante feministe: Proiectul de lege trebuie retras, căci e un atentat asupra femeii și asupra familiei… Lipsa educației sexuale este pricina, soluția stînd în administrarea contraceptivelor… Consilierea nu poate fi obligatorie… Obligația de a fi consiliate femeile este o încălcare a drepturilor omului… Femeile au dreptul de a nu fi informate… (cu alte cuvinte, femeile au dreptul la ignoranță! Trăiască, așadar, ignoranța în secolul al XXI-lea!!). Din acceași direcție au venit însă și atenționări juste: Educația este realmente necesară… Consilierea ar trebui făcută nu numai femeilor, ci și bărbaților – parteneri/soți… (Eu aș adăuga nevoia de consiliere obligatorie și pentru familia femeii – părinți, rude etc. – și chiar a cercului prietenilor, cunoscuților care i-au sugerat ori    i-au impus o asemenea ieșire din „impas“ celei ajunse în situația de a solicita avortul!… E clar pentru mine că, în ultimă instanță, întregul conglomerat social în relație cu solicitanta unei intervenții de o asemenea natură ar trebui consiliat!… Parohul de care aparține familia în cauză ar putea fi cooptat, la rigoare, în toată această muncă enormă de lămurire, de educare sau de reeducare. Mai dur formulat, ar fi vorba și în acest aspect dureros al traiului nostru de nevoia de (re)încreștinare urgentă a societății românești).
S-a mai spus, în spirit occidental: Confuzia psihologului cu psihiatrul conduce la rețineri serioase din partea cetățenilor români de a apela la consilieri, cu specificul deontologic al acestei profesii… Nimic despre nevoia ca de aer de duhovnic din partea cuiva cu butonul microfonului la îndemînă!!…
Pornind de la o întrebare adresată participanților, la un moment dat, de către parlamentarul-moderator-inițiator al proiectului legislativ despre eventuala utilitate a unui set de pliante ori broșuri informative pe tema riscurilor avorturilor, s-a adus vorba despre inutilitatea acestui demers complementar, să zicem, consilierii propriu zise, invocîndu-se analfabetismul (!) multor femei care apelează astăzi la avort. Uimitor pentru mine a fost faptul că niciun participant n-a observat că tocmai această reală insuficientă educație și îndeosebi lipsa (parțială/totală) de informație din domeniul sanitar în România este argumentul forte al urgenței aprobării măcar a legii cu pricina! La acestea se adaugă și interesul pecuniar al ginecologilor care practică avortul, fundat pe bîlbîielile juridice din obstetrică-ginecologie.
Privitor la constatarea unei doamne psihoterapeut (pro avort!) care amintea o statistică la zi din județul Dolj vizînd zece cazuri de abandon în maternitate al nou-născuților în ultimul trimestru, abia în situații ca acestea, concrete, s-ar putea verifica așa-numitele „alternative“ (realmente arăt și în acest context că, făcînd corecția lexicală de rigoare, ar fi vorba despre soluții sau variante la avort!) propuse de legiuitor: adopția[1], plasamentul etc.
Concluzia mea este că am nimerit din nou într-o ambianță străină mie, căci s-au evitat nejustificat argumentele morale și mai ales cele conforme credinței creștine în toată această luptă pro viață și pro moarte. Astfel, nimeni n-a rostit creștinește, preluînd microfonul, în semn de salut, Hristos a înviat!, deși ne aflam la mijlocul Săptămînii luminate, de parcă dezbaterea s-ar fi desfășurat în ateismul oficial de-acum douăzeci și ceva de ani, caracteristic de altfel, zidurilor monstruosului edificiu! Ceva ostil, înverșunat, împietrit am putut simți în atmosfera încăperii, din primul pînă în ultimul minut al așa-zisei dezbateri publice, în pofida intervențiilor reprezentanților pro viață. Or, lipsind curajul afirmării directe, fără echivoc a adevărurilor de credință creștină, despre Dumnezeu cel creator, stăpînul absolut al vieții și al morții, punînd sub obroc Evanghelia, unde la unison cei chemați s-o scrie au menționat că Iisus e Calea, Adevărul și Viața, nu putem avea pretenția ca Dumnezeu să ne vină grabnic în ajutor!…
Mihai FLOAREA

[1] V. și „Evenimentul zilei“ de vineri, 06 Aprilie 2012: LEGEA ADOPŢIEI SE SCHIMBĂ DE MÂINE. Copiii vor fi repatizaţi de un soft care verifică compatibilitatea. Autoare: Cristiana Mazilu

,,Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania:

  • Aici problema tine de demnitatea fiintei umane. Astazi este ziua europeana privind apararea drepturilor pacientilor, iar printre cele 14 drepturi, dreptul cel mai important este dreptul la informare, deci consimtamantul informat cu privire la toate consecintele morale, fizice
  • Avortul este un act medical fara valente terapeutice; singurul moment cand are valente terapeutice este atunci cand sarcina pune in pericol viata femeii
  • Sarcina nu este o boala, de aceea pozitia noastra este aceea de echilibru; de aceea noi vedem acest proiect de lege nu ca pe unul care ar putea sa determine o scadere a numarului de avorturi, ci ca pe un proiect care reda demnitate fiintei
  • Se pune insa problema egalitatii de sanse, cine plateste aceasta consiliere? O persoana care nu poate sa plateasca consilierea nu va putea sa dispuna de dreptul la informare si va fi discriminata
  • Trebuie ca in lege sa se prevada accesul liber, nediscriminatoriu si egal pentru aceasta consiliere
  • Sexualitatea umana nu este o simpla reproducere, are valori morale, axiologice, e corticalizata, ceea ce diferentiaza specia umana de alte specii. Asta impune reguli morale si responsabilitatea fata de sarcina
  • A trata sarcina ca o aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane.”

Sursa:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/04/19/opozitie-vehementa-fata-de-proiectul-introducerii-consilierii-ante-avort/

Sursa: http://provitann.org/?page_id=19.

” Orice fiinţă umană înainte de a se naşte, indiferent dacă a fost zămislit în uterul sau în afara uterului mamei sale, are dreptul de a se naşte şi trăi.

1. O fiinţă umană este fiinţă umană începând cu concepţia sa.
2. Trăim acolo unde Dumnezeu a hotărât să ne naştem.
3. Copilul nenăscut are aceleaşi drepturi ca şi copilul care s-a născut.
4. A opri zămislirea este la fel de grav ca şi uciderea de prunci.
5. Este bine ceea ce este bine făcut.
6. Nicăieri nu este ca la mama acasă.
7. Orice copil nenăscut are dreptul la viaţa şi dezvoltarea intrauterină naturale şi la dreptul de a se naşte.
8. Începând cu Facerea lumii, Dumnezeu a înzestrat orice fiinţă umană cu demnitate proprie, şi aceasta încă din momentul concepţiei sale, indiferent dacă a fost zămislit în uterul sau în afara uterului mamei sale.
9. Orice copil nenăscut are drepturi, indiferent de rasă, culoarea pielii, sex, limbă, religie, opinii politice, punctele de vedere, mediul etnic sau social, bunurile materiale sau statutul social al părinţilor sau tutorilor săi.

Pentru protejarea copilului, trebuiesc luate măsuri eficiente împotriva oricăror măsuri ştiinţifice sau de altă natură care ar putea pune în pericol sănătatea, dezvoltarea şi binele copilului nenăscut.

Parintele Nicolae Tanase

Avem datoria de a asigura copilului nenăscut aceleaşi drepturi ca şi celorlate fiinţe umane, mai ales dreptul de a trăi şi de a fi ocrotit.

Avem datoria de a lupta pentru apărarea dreptului de viaţă a copilului nenăscut şi de a ne strădui să-l ajutăm să supravieţuiască şi să crească, după posibilităţile noastre.

Avem datoria de a lupta pentru încurajarea şi susţinerea oricărei legi care interzice agresiunile medicale sau nemedicale asupra fiinţei umane, înepând de la concepţia sa, cum sunt :
– clonajul
– transferarea pre-embrionului sau embrionului spre altceva decât o mamă umană
– alegerea sexului
– ectogeneza
– avortul voluntar
– utilizarea unui făt uman pentru transplante, în locul celor care au murit natural sau care au murit printr-un avort spontan
– orice altă intervenţie dăunătoare pre-embrionului, embrionului sau fătului uman.
Credem că un copil nenăscut care suferă de o boală congenitală sau de alt tip, nu trebuie să suporte inter-venţii care îi pot periclita dezvoltarea. Totuşi, avem datoria de a susţine orice cercetare ştiinţifică al cărei scop este binele copilului nenăscut şi aplicarea ei.

Am scris acest text potrivit următoarelor documente :

« Declaraţia drepturilor copilului nenăscut » propusă Congresului mondial pentru viaţă, la Oslo, între 10 şi 13 mai 1990

« Declaraţia Naţiunilor Unite »,

« Declaraţia drepturilor copilului nenăscut », Geneva, 1924,

« Convenţiile internaţionale ale drepturilor omului »,

« Declaraţia drepturilor copilului », 1959,

« Convenţia drepturilor copilului », 1988,

« Organizaţia medicală mondială » de Geneva, 1948,

Principiile şi legile asupra experienţelor pe fiinţele umane care au fost definite la Helsinki în 1964 şi 1975. “

<< Va trimit prezenta avand ca motivatie recenta depunere la Senat a proiectului de lege privind libertatea avorturilor. Daca o considerati demna de publicat, puneti-o in coloanele ziarului dumneavoastra.

Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poarta un nume rar si neobisnuit pentru un laic, ca de pilda Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevarat). Cu cateva saptamani mai inainte, fiind de fata si parintii lui si alte persoane, l-am intrebat din curiozitate cum de s-a intamplat sa-si ia un astfel de nume. Tatal lui, taran simplu si cu putina carte, s-a grabit sa-mi explice faptul, cu o minunata sinceritate.  Transcriu aproape cuvant cu cuvant povestirea sa fara nici un comentariu:

” Atunci cand femeia mea a ramas insarcinata cu Amfilohie, adica acum 33 de ani, incepuse ca moda avorturilor sa se transmita si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gandit sa nu-l mai tinem pe acesta. Am mers in oras (nota: a se intelege capitala judetului) si am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si dupa aceea mi-a spus: ‘Bre, Costica (nota: si acest nume este fictiv), daca vrei sa ai numai trei copii, caci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Daca il omoram pe acesta o bagam in primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine sa-l omoram mai degrab pe unul din cei trei copii pe care ii ai, de preferinta pe cel ami mic, si sa-l lasam pe acesta sa se nasca? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie’. (Nota: pericolul clevetirii pentru ucidere se poate preintampina usor, deoarece exista multe moduri de a prezenta uciderea pruncului ca accident). Cand am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam ca mi-a cazut un traznet in cap. Atunci am realizat ce voiam sa fac.

-Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Iti multumesc. Vom tine copilul.

– Si-l voi boteza eu, a raspuns medicul.

Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatalui sau, pe care s-a intamplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai gandim la avort! Astfel au venit in lume inca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat in cel mai bun mod. Cand au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa devenim crestini buni…”.

Arhim. Epifanie Teodoropulos >>

Fragment tot din brosura “Jertfa pentru viata”.