Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: psiholog

http://www.culturavietii.ro/2014/10/06/un-adevarat-masacru-22-000-000-de-avorturi-romania-1958-2011/

– povești și poezii pentru copii –

 http://scaraluimic.blogspot.ro/

Doamna Aurora Liiceanu,

Am citit cu mult interes articolul dvs., “Necivilizatia dorintelor”, publicat in revista “Tabu” nr.28/2004, si m-am bucurat ca o asemenea revista, destinata in special femeilor de cariera, cum se spune, a pus in dezbatere un asemenea subiect sensibil, precum avortul. Nu vreau sa discut felul cum a fost exploatata jurnalistic o asemenea tema, care se sprijina pe o realitate dramatica. Este adevarat ca acest subiect a fost dezbatut periodic in societatea romaneasca, insa discutiile nu au depasit semnificatiile ce tin de moda si, mai ales, aspectele mai baltate si mai la vedere. Si la acest capitol, dezbaterile pe scena romaneasca sunt in defazaj cu cele de pe piata ideilor din SUA sau Canada. Realitatea avortului este una foarte sensibila, ce tine de resorturile psihice si morale cele mai intime. Cred ca aceasta tema n-a fost abordata cu toata sinceritatea la noi pentru ca aproape fiecare familie din Romania a fost si este afectata de acest fenomen. Oamenii, obisnuiti cu dublul limbaj sau, mai direct spus, cu minciuna, prefera mai degraba sa taca si sa-si alimenteze vina ascunsa, psihicul impovarat, acceptand manifestari disperate, in centrul carora se afla sustinerea avortului.

Ca ne aflam in contratimp cu ceea ce se discuta si se practica in SUA, se poate vedea chiar din ce se scrie in revista dvs., nr.28, la pag.27, nu fara ironie: “Acum nu mai este cool sa ai cat mai multe cuceriri la activ si sa te pozeze paparazzi prin toate localurile de noapte, ci din contra: orice vedeta care se respecta a ajuns acum sa faca parada din dorintele de casnicie de lunga durata, departe de aceasta lume nebuna”.

Personal, consider ca problema avortului trebuie tratata, in primul rand, ca pe o problema morala, una dintre multele din aceasta categorie, pentru care cei iesiti din imperiul minciunii – comunismul – nu “risca” o solutie mai grea. Daca privim lucrurile strict din punct de vedere politic, ar trebui sa ne amintim, totusi, ca avortul a fost legalizat, pentru prima data in lume, de o tara cu un regim politic care excludea credinta crestina, de Rusia Sovietica, in 1920. Abia dupa aceea ideea ca “femeia ar trebui sa fie sloboda”, idee care concura la erodarea statutului de om liber, aflat intr-o relatie fericita cu o instanta generatoare de valori, cu Dumnezeu, s-a extins si spre tarile occidentale, unde valul feminismului a revenit cu putere intr-un moment – anii ”50-”60 -, in care lumea occidentala simpatiza cu regimurile comuniste. Dar acest curent bezmetic s-a dezumflat tot mai mult, dupa caderea comunismului. Valul modei feministe, asociat sexualitatii deschise, este mai bine receptat acum, pe fondul unei majoritati cu un psihic vulnerabil si al unei imaturitati morale, fiind imbratisat, in restul lumii, tot mai mult de tarile abia scapate de sub comunism. Intr-un fel, aici, oamenii redescopera libertatea, iar subrezeniile morale, in asemenea momente, ies la iveala in chip monstruos. O asemenea aratare se dovedeste a fi si deschiderea pentru avort.

In perioada comunista, in Romania, Ceausescu devenise o exceptie chiar pentru lumea lagarului comunist si, asa cum spuneti, pe atunci, “foetusul se considera proprietate socialista”. Nu din considerente morale a adoptat Ceausescu aceasta politica. Strategii cu totul politicianiste, care aveau drept tendinta sa individualizeze Romania, chiar in raport cu celelalte tari foste comuniste, miscau regimul dictatorial de la Bucuresti. Conceptiile, cate or fi fost, erau dominate de argumentul “stiintific”, care nu intarea fibra morala a societatii, ci o destrama. Pe de alta parte, ramanand la nivelul politic de a interpreta lucrurile, restrictionarea avortului ramane o problema nediscutata firesc in Romania. Exista si astazi tari, care au un nivel de civilizatie la cel mai ridicat standard european (Irlanda, Polonia), unde avortul este interzis si nu se intampla deloc acele tragedii de care a avut parte Romania in epoca ceausista, tragedii care sunt aduse acum piezis in dezbatere de sustinatorii avortului. Cei care promoveaza asemenea viziuni sa priveasca cu atentie la Polonia, o tara foarte aproape de noi, unde interzicerea avortului a fost inteleasa ca o rezistenta la comunism. Acolo, numarul avorturilor a inceput sa scada inainte de adoptarea legii antiavort. In acelasi timp, pentru ca nu se mai fac atat de multe avorturi ca pe vremea comunista, statisticile arata ca in prezent femeile sunt mult mai sanatoase.

Dupa 1990, in Romania, avortul a capatat proportii nemaiintalnite in lume (aproape un milion de avorturi intr-un an, la o tara de 22 de milioane de oameni). In acelasi timp, avem tot mai multe femei cu probleme, ca urmare a “libertatilor” acceptate in ultimii 14 ani.

Cred ca avortul trebuie privit ca pe o problema morala, care tine si de insanatosirea psihicului oamenilor. Violenta salbatica, indreptata asupra copiilor si asupra altor fiinte vulnerabile, violenta la care suntem martori in fiecare seara la televizor, este aceeasi violenta indreptata asupra copiilor nenascuti. Abuzul asupra copiilor deja nascuti va continua atata timp cat violenta asupra copiilor din pantecele mamelor va fi tolerata, mai mult, legalizata sau considerata “un rau necesar” etc. Abuzul asupra femeilor va continua cel putin atata timp cat vor exista forme de violenta extrema, precum abuzul asupra copiilor nenascuti. Avortul a devenit o crima cotidiana, la care participa nu numai mama, ci intreaga familie, tata, ceilalti copii, bunicii. Dvs., ca psiholog, aveti toate instrumentele necesare ca sa deconspirati toate minciunile ce acopera o asemenea tragedie.

Se spune foarte des, este mai bine sa faci un avort decat sa aduci pe lume un copil care sa se chinuie. Sa ne intrebam, mai degraba, la fel de des, daca acei copii, pe care ii vedem astazi pe strazi, amarati, infometati, nu sunt mai fericiti decat noi, care avem un minim confort. Mai mult, trebuie sa ne intrebam, ce drepturi, ce puteri avem noi, cei care vrem sa decidem soarta unui om?

Aduceti in discutie in articolul dvs. amanunte din care reiese ca unele curente feministe ba au imbratisat, ba au respins ideea maternitatii, ajungandu-se pana acolo incat, spuneti dvs., s-au iscat “suspiciuni privind manipularea si interesele comerciale ale producatorilor de produse lactate”. (Nu cred ca mormonismul ar mai putea fi adus in discutie astazi, mai ales in Romania, tara cu 87% din populatie declarata ortodoxa, unde, oricum, efectele sale sunt irelevante). Cei care gandesc asa de ce nu manifesta suspiciuni fata de interesele comerciale ale medicilor, care practica avortul si, mai mult, fata de interesele companiilor producatoare de contraceptive, daca luam in calcul lauda excesiva a contraceptiei hormonale, luada prezenta in toata presa? Pilulele contraceptive sunt cele mai vandute produse pe piata medicamentelor.

Sustineti ca planificarea familiala ar fi “un mare castig al umanitatii”… Dar aceasta retorica, bazata pe conceptul “planificare familiala”, oculteaza, s-ar spune cu politete, crimele planificate. Avortul, se intelege, a devenit un atribut al lumii “civilizate”. Pilula, in majoritatea cazurilor, nu inseamna decat acelasi lucru la scara mai mica, un avort care “nu se vede”, nu se simte. Teritoriul investigatiilor dvs. tine tocmai de lumea celor care nu se vad. Cei care lauda excesiv pilulele hormonale, in scop publicitar, care spun ceva in genul “te fac si mai frumoasa”, de ce nu fac precizari minimale si despre consecintele negative ale acestora, in special, asupra organismului adolescentelor, organisme aflate in formare? Privind cat de cat atent, cel putin realitatea romaneasca, se poate spune ca pilula hormonala nu a rezolvat inca probema avorturilor. Mai mult, industria infloritoare a contraceptivelor va face sa creasca si mai mult drama avorturilor si a raspandirii bolilor cu transmitere sexuala. Cum? Contraceptia nu face decat sa intensifice sexualitatea. Prin urmare, cu cat mai multe contraceptive vor fi distribuite populatiei, cu atat mai multe “esecuri” ale acestora vor fi inregistrate. Deci, mai multe avorturi, mai multe boli cu transmitere sexuala. E de ordinul evidentei ca aparitia contraceptivelor, hormonale sau de bariera, nu a dus la scaderea bolilor cu transmitere sexuala sau scaderea numarului avorturilor. Datele statistice contrazic acest lucru. Mai mult, daca luam in calcul viteza cu care se raspandeste SIDA in Europa (unde 80% dintre noile cazuri sunt tineri sub 30 de ani, spre deosebire de Europa Occidentala si America, unde 30% dintre noile cazuri sunt tineri de aceasta varsta), ne intrebam, unde este acel “castig al umanitatii” de care vorbiti?

Vorbiti de “un anumit tip de amoralitate”, legat de nivelul scazut de instructie al femeii. Dar, inainte de a lua in discutie amoralitatea pe care o implica necunoasterea pe domenii specifice, sa pornim de la imoralitatea celor informati, care promoveaza ideea “libertatii femeii” in presa. “Necivilizatia dorintei”, de care vorbiti, e generata de modul cum este inteleasa libertatea, ca pe un “produs” numai al “drepturilor”, nu si al infranarii. Cand vorbim de “drepturi”, deschidem pana la refuz baierile sufletului, ale psihicului. La capitolul “drepturi”, in acest fel, intra si libertatea de a fi cruzi cu cei inocenti. Geneticienii vorbesc astazi ca, potrivit datelor lor, inca de la fecundare poate fi constituita imaginea unui om: culoarea ochilor, a parului, sexul etc. Descoperiri si mai recente ni-l arata pe bebelus in burta mamei, la numai 12 saptamani de la conceptie, in imagini cvadridimensionale, comportandu-se ca un om mare. Nu cumva “civilizatia dorintelor”, care duce si la avort, ar trebui sa insemne “infranarea dorintelor” si nu “dezlantuirea” lor, “dezlantuire” la care contraceptia contribuie cel mai mult?

Cand se analizeaza astazi avortul, ar trebui sa se vorbeasca si despre un mod sanatos, din punct de vedere moral si fizic, al omului de trai in aceasta lume. Unu, si nota cea mai tare, nu putem fi credinciosi numai pe jumatate, acceptand, in acelasi timp, si credinta crestina, si evolutia de la maimuta la om. Doi, vom fi impacati cu noi si cu ceilalti, daca nu le vom mai vorbi copiilor nostri despre “avantajele contraceptiei”, ci despre avantajele rezistentei morale si fizice, ale sportului (de ce nu?) si ale inceperii vietii sexuale, daca se poate, la casatorie.

Cu stima,
Larisa Iftime, august 2004

Scrisori si proteste © Asociatia Provita Media

http://www.provita.ro/detalii-scrisori-proteste.php?id=5

Un grup de 35 de organizații non-guvernamentale au transmis, ieri, Parlamentului și Guvernului României o scrisoare de susținere (vezi mai jos) în favoarea inițiativei legislative privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină.
Semnatarii, printre care se află cele mai importante asociații pentru protecția familiei și a vieții, precum Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, Fundaţia Pro Vita Medica, Alianţa Familiilor din România, Asociația Familiilor Catolice, CARITAS București, Fundația Clinica Provita, Asociația Darul Vieții, dar și altele, precum Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni, solicită adoptarea legii.
„Apreciem că aplicarea corespunzătoare a acestui act normativ va fi o materializare a dreptului la informație, a dreptului la ocrotirea sănătății și a dreptului la integritatea fizică și psihică ale femeii aflate în criză de sarcină”, se afirmă în memoriu.
Semnatarii arată că adoptarea propunerii legislative nu întâmpină niciun impediment de natură juridică, dimpotrivă. Înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină respectă în totalitate cerințele europene cu privire la dreptul pacienților la informare, prin garantarea unui cadrul legal în care se acordă informații cu privire la situația femeii, prin prezentarea alternativelor și prin acordarea unui timp de gândire înainte de eventuala întrerupere de sarcină.
Femeia aflată în criză de sarcină se află de cele mai multe ori într-o situație vulnerabilă în care poate fi ușor constrânsă sau influențată, precum presiunea și amenințarea psihologică, materială sau chiar fizică din partea terților (partener, părinți etc.). De aceea, consilierea ei de către un specialist, într-o astfel de situație vulnerabilă, reprezintă o protecție a femeii împotriva informațiilor incorecte sau a lipsei de informație, precum și împotriva presiunilor exercitate din afară.
Multe femei regretă graba și lipsa prezentării unei opțiuni, așa cum dovedește proiectul de informare publică „RUPE TĂCEREA” (www.rupetacerea.ro) lansat de Asociația PRO VITA – filiala București.
Previzibil, propunerea legislativă a stârnit o controversă puternică. Susținătorii legii încurajează inițiatorii să nu se lase intimidați de presiunea mediatică și să promoveze această măsură. „A susţine libertatea de acţiune, dar a nega sau înfiera cunoaşterea premergătoare este o contradicție în termeni întrucât necunoaşterea înseamnă îngrădirea dreptului de a alege”, se arată în scrisoare, cu referire la atitudinea celor care solicită retragerea inițiativei legislative.
O astfel de lege nu ar fi o noutate absolută. Tot mai multe membre UE se aliniază la normele europene cu privire la dreptul pacientului de a fi informat și pentru acest caz particular al femeii aflate în criză de sarcină, adoptând legi interne care reglementează consilierea femeii și o perioada de aștepare-reflecție.
De altfel România, atrag atenția organizațiile semnatare, a fost chemată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de o femeie care reclamă faptul că a rămas sterilă în urma unui avort. Aceasta motivează tocmai că, prin omisiunea informării corecte asupra consecințelor avortului și asupra alternativelor la acesta, i s-au adus grave prejudicii, decizia sa nefiind luată în deplină cunoștință de cauză.
Susținătorii consideră că aplicarea corespunzătoare a legii poate duce la reducerea ratei avortului în România. „Din experiența anterioară, pe alocuri foarte bogată, a centrelor de consiliere deschise de organizațiile noastre, rezultă că activitatea de consiliere are efecte benefice, mai ales atunci când este însoțită de măsuri concrete de sprijin.”
____________________________________________________________________________________
Către:
Parlamentul României
Guvernul României (Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale)

Spre știință:
Colegiul Medicilor din România
Societatea Națională a Medicinei de Familie

MEMORIU

referitor la
Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină

Vă transmitem următorul punct de vedere referitor la Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, aflată în dezbaterea Parlamentului României.
Apreciem că adoptarea și aplicarea corespunzătoare a acestui act normativ:
  • Servește scopului propus, adică ocrotirea sănătății și a dreptului la integritatea fizică și psihică ale femeii aflate în criză de sarcină;
  • Poate contribui la reducerea ratei avortului în România;
  • Nu încalcă niciun tratat internațional la care România este parte.

Introducere

Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină este materializare a dreptului la informație, a dreptului la ocrotirea sănătății și a dreptului la integritatea fizică și psihică ale femeii aflate în criză de sarcină.
Propunerea legislativă ridică dreptul la informare al femeii la nivel de necesitate publică, sprijinind femeia aflată în criză de sarcină pentru a lua măsuri conştiente și informate. A susţine libertatea de acţiune, dar a nega sau înfiera cunoaşterea premergătoare este o contradicție în termeni întrucât necunoaşterea înseamnă îngrădirea dreptului de a alege.

Multe femei regretă graba și lipsa prezentării unei opțiuni, așa cum dovedește proiectul de informare publică „RUPE TĂCEREA” (www.rupetacerea.ro) inițiat de Asociația PRO VITA – filiala București.
Prezentăm în continuare principalele argumente care susţin necesitatea ridicării dreptului la informare al femeii în criză de sarcină la nivel de necesitate publică.
1. Consacrarea dreptului la informare la nivel constituţional şi supraconstituţional.
Garantat prin Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale[1] cât și prin Constituția României[2] dreptul la informare este prevăzut în mod special în legătură cu drepturile pacienților. Un pacient informat poate alege singur dintre alternativele ce i se prezintă și de aceea unul dintre cele mai importante drepturi recunoscut pacienţilor, ce se regăsește în reglementările europene[3] și interne[4], este cel la informare. Potrivit acestuia pacienții trebuie să primească informaţii, să le înţeleagă, să analizeze situaţia şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.
Propunerea legislativă privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină respectă în totalitate cerințele europene cu privire la dreptul pacienților la informare prin garantarea unui cadrul legal în care se acordă informații cu privire la situația femeii aflate în criză de sarcină, prin prezentarea alternativelor și prin acordarea unui timp de gândire în care să poată analiza situația sa în funcție de informațiile corecte și obiective primite de la un specialist.
2. Dreptul femeii în criză de sarcină este susţinut de necesitatea instituirii obligaţiei de respectare a libertăţii de opţiune a femeii.
Deși femeia are, prin actuala legislație, dreptul prezumat de a alege, în mod paradoxal ea nu are niciun drept la vreo informație consistentă în baza căreia să aleagă.
Femeia aflată în criză de sarcină se află de cele mai multe ori într-o situație vulnerabilă în care poate fi ușor constrânsă sau influențată, precum presiunea și amenințarea psihologică, materială sau chiar fizică din partea terților (partener, părinți etc.). Astfel de situații interferează cu decizia autonomă a femeii și adesea o obligă la decizii pe care de fapt ea nu le dorește și care nu pot rămâne fără urmări asupra sa.
Prin cercetarea, în cadrul consilierii, a cauzelor care au condus la criza de sarcină și a eventualelor presiuni din partea terților, pot fi identificate soluții, oferite de mediul non-guvernamental sau de stat, prin intermediul cărora femeia poate primi sprijinul necesar, dacă decide să continue sarcina. De asemenea, acordarea unui timp de răgaz diminuează presiunea și sprijină femeia pentru a lua decizia fără grabă.
Consilierea de către un specialist a femeii aflate într-o astfel de situație vulnerabilă reprezintă o protecție a acesteia împotriva informațiilor incorecte sau a lipsei de informație. Cabinetele de consiliere sunt o barieră împotriva exploatării femeii aflate în criză de sarcină de către partener, familie sau colectivitate.
Pe de altă parte, introducerea unei proceduri conforme propunerii legislative nu are decât un efect dilatoriu, nesuprimând libertatea de voinţă a femeii.
Menționăm că propunerea legislativă nu reduce perioada de timp în care se poate efectua legal avortul și prevede excepțiile necesare pentru situațiile de urgență.
3. Necesitatea rezolvării unor probleme sociale curente, care cel mai probabil vor atrage sancţionarea României de către Curtea de la Strasbourg.
În prezent, România este chemată în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului[5] într-o cauză în care reclamanta, care a rămas sterilă în urma unui avort, acuză că nu a fost informată înainte de a face avortul cu privire la riscuri și alternative. Parcurgerea unei etape de informare reprezintă o susţinere a drepturilor femeii pentru că, așa cum se întâmplă în foarte multe cazuri, și în cazul reclamantei din cazul menționat, aceasta a ajuns să regrete decizia, luată în lipsa unei informări despre riscuri pe care, dacă le-ar fi cunoscut, nu și le-ar fi asumat, și în lipsa a unor informații despre alternativele dintre care ar fi putut să aleagă.
Impunerea unor măsuri precum cele aduse în discuţie de propunerea legislativă este doar o chestiune de timp în condiţiile în care, cel mai probabil reclamanta va avea câștig de cauză, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului va sancționa Statul român, acesta fiind obligat să se conformeze cerințelor Curții şi să ia măsuri pentru a preveni repetarea încălcării drepturilor femeii.
4. Măsura nu este o noutate absolută, ci implementarea unor măsuri de succes din alte state ale Uniunii Europene.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România nu poate face abstracție de faptul că tot mai multe state europene[6] se aliniază la normele europene cu privire la dreptul pacientului de a fi informat și pentru acest caz particular al femeii aflate în criză de sarcină, adoptând legi interne care reglementează consilierea femeii și o perioada de aștepare-reflecție.
5. Apreciem că prevederile și însuși principiul legii sunt rezonabile în raport cu altele, aplicabile în situații care presupun decizii similare.

În baza aceluiași drept la informare, în toată Uniunea Europeană pe pachetele de țigări sunt afișate imagini ale unor bolnavi de cancer, însoțite de mesaje fără echivoc precum „fumatul poate ucide”. De asemenea, în situația unei intervenții medicale incomparabil mai puțin problematice decât decizia în criza de sarcină, precum chirurgia estetică, procesul de informare este unul complex.
6. Aplicarea corespunzătoare a legii poate duce la reducerea ratei avortului în România.

Remarcăm că toate statele UE care au în vigoare o legislație eficientă a „consimțământului informat” au rate ale avortului semnificativ mai reduse decât țările care nu au astfel de legislație. Deși o legătură clară între cele două este imposibil de stabilit, totuși aceste date sugerează că adoptarea și punerea în aplicare a unui act normativ de acest fel poate fi o bună modalitate de reducere a ratei avorturilor în România, în continuare foarte ridicată.
Din experiența anterioară, pe alocuri foarte bogată, a centrelor de consiliere deschise de unele din organizațiile semnatare ale acestui memoriu, rezultă că activitatea de consiliere are efecte benefice, mai ales atunci când este însoțită de măsuri concrete de sprijin.

Concluzie

Solicităm Guvernului României să avizeze favorabil și Parlamentului României să adopte această inițiativă legislativă, în forma înregistrată pentru dezbateri.
SEMNATARI
  • Asociația Darul Vieții (Timișoara)
  • Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (13 ONG-uri)
  • Fundaţia Pro Vita Medica (Timişoara)
  • Alianţa Familiilor din România
  • Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
  • CARITAS București
  • Centrul de Consiliere şi Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls” (Oradea)
  • Asociaţia Familia şi Viaţa (Roman)
  • Asociaţia Centrul Iochebed (Alba Iulia)
  • Fundaţia Clinica Pro-vita (Cluj-Napoca)
  • Asociaţia Clinica Provita Internaţional (Bucureşti)
  • Centrul Noua Speranţă (Deva)
  • Fundaţia Arsenie Boca (Bucureşti)
  • Asociaţia Provita Media (Bucureşti)
  • Mercy’s Action Mission, Inc. (Arad)
  • Asociația „Filotheia” pentru ocrotirea culturală a copiilor (Bucureşti)
  • Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni
  • Asociația pentru Cultură și Educație „Sf. Daniil Sihastrul” (Bucureşti)
  • Asociația MetamorfosisLiga de Utilitate Publică (Bucureşti)
  • Fundația „Sfinții închisorilor” (Bucureşti)
  • Asociația „Rost” (Bucureşti)
  • Comunitatea „Magnificat” a Reînnorii Carismatice Catolice (Bucureşti)

_______________________________________________
[1] Art. 10 din C.E.D.O.

[2] Art. 31 din Constituția României.
[3] Spre exemplu, Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor sau Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale.
[4] Spre exemplu, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sau Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.
[5] Cauza Csoma împotriva României, no. 8759/05.

[6] Spre exemplu: Belgia, Franța, Germania, Olanda, Slovacia, Portugalia

http://www.familiaortodoxa.ro/2012/04/01/despre-rivalitate-si-spiritul-de-competitie-dintre-frati/