Vezi continutul

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Arhiva

Tag: tanar

„Îmi pare rău pentru fiecare clipă petrecută departe de Hristos” – mărturia unui fost rocker

http://www.familiaortodoxa.ro/2010/08/07/%E2%80%9Eimi-pare-rau-pentru-fiecare-clipa-petrecuta-departe-de-hristos%E2%80%9D-marturia-unui-fost-rocker/#more-2168

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/relatii-intime-inaintea-casatoriei/17556-mii-de-tineri-isi-pastreaza-fecioria-pana-la-casatorie.html

Ne-a spus o dată cum a văzut pe Domnul Hristos în Gară la Ploieşti. Plângea Părintele când îşi amintea şi plângea şi lumea din sală. Spunea că l-a văzut pe Domnul Hristos plin de bube, amărât şi fără căciulă. S-a uitat la el şi s-a gândit să-i dea căciula lui de călugăr:

”M-am întors să i-o dau dar nu l-am mai văzut”.
Ne spunea cât de amărât a ajuns Domnul Hristos din cauza păcatelor noastre (atunci era şi comunismul în floare) şi ne sfătuia: ” Faceţi milostenie, daţi la săraci, daţi la neputincioşi, la orbi, la şchiopi. Cercetaţi bolnavii, daţi-le de mâncare, daţi-le apă… Dacă voi nu faceţi bine, cum de aşteptaţi binele!?
La ţiganii tineri să nu le daţi că e păcat.
Toţi tinerii pot munci”. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Despre Sfântul Lavrentie de Cernigov se spune că, pe când era în viaţă, nu participa la cununia celor ce veneau să o facă în Mânăstirea Cernigovului. Şi aceasta, pentru că, fiind înzestrat cu darul înainte vederii, cunoştea dinainte când cei ce se cununau mai erau sau nu feciori.
Totuşi o dată a rămas şi s-a rugat mult pentru cei doi tineri, iar la sfârşit a spus că: ”această pereche într-adevăr a fost o pereche de feciori, fată şi băiat, pentru că am văzut Duhul Sfânt trecând de la unul la altul.”
Iată o mărturie din care se vede clar cât de importantă este pentru suflet starea de curăţie, trupească şi sufletească, a celor ce se căsătoresc şi cât de plăcută este înaintea lui Dumnezeu.
Întrebarea serioasă ce trebuie să şi-o pună tânărul sau tânăra este: până unde trebuie să meargă în relaţia de prietenie ce precede căsătoria? Până la relaţia trupească? Filmele erotice pe care le vede pe toate canalele, site-urile provocatoare de pe internet, revistele porno ce stau pe toate tarabele vor îndemna să se facă aceasta. Se aduc şi argumente ”medicale” şi ”ştiinţifice” care ar demonstra că abstinenţa până la căsătorie nu-i sănătoasă.
Poate fi cuprins şi de un complex de inferioritate. Colegii lui, prietenii lui, au făcut-o. De ce să nu o facă şi el?
Şi totuşi învăţătura cuminte a Bisericii îi spune să n-o facă. Va veni şi vremea sexului. Mai sunt şi tineri integri care nu o fac până la căsătorie. Dacă tânărul este cu adevărat curajos, poate spune şi nu. Mulţi adolescenţi îi respectă tocmai pe cei ce au curajul să fie ei înşişi, să nu le pese de ce le spun alţii, chiar cu riscul de a fi luaţi în batjocură.
Voim să facem referire acum la cei care se gândesc că, după o tinereţe zbuciumată şi pătimaşă, se vor aşeza la casele lor şi vor duce o viaţă creştină. Ei nu ţin cont de faptul că sufletul nostru e ca o ceară în care se imprimă toate faptele noastre, bune sau rele, că după ani de zile trăiţi în desfrâu, sufletul va fi bolnav şi că vindecarea se va obţine cu multă greutate.

Poate aţi auzit de deviza ”Make love, not sex!” Am văzut că în ultima vreme această deviză e slogan al unor tineri din Occident care, conştienţi de faptul că sexul a devenit miezul oricărei poveşti de iubire, protestează faţă de înţelegerea greşită a sexualităţii. Ei observă câtă publicitate se face pentru amorul în lift, pe plajă sau în alte locuri publice şi îşi dau seama că s-a ajuns la o pervertire totală a dragostei.
Ce este interesant la aceşti tineri protestatari? Că sunt conştienţi că exacerbarea sexualităţii la care s-a ajuns în ziua de astăzi nu a adus şi un plus de dragoste.
Totuşi, ei nu înţeleg că viaţa sexuală a tinerilor necăsătoriţi poartă pecetea păcatului, ci au înţeles doar că plăcerea sexuală nu poate fi centrul unei relaţii. Ei sunt susţinătorii unei sexualităţi copleşite de iubire. Numai că o astfel de poziţie este utopică. Spunem că nu noi stabilim ce e bine şi ce e rău. Că, dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci am fi de acord cu modul în care înţeleg ei deviza de mai sus.
Dar, pentru că Dumnezeu există, noi înţelegem deviza tocmai ca pe un imbold pentru căsătorie: cei care se iubesc să caute să primească binecuvântarea dumnezeiască pentru dragostea lor.
Aşa e în viaţă. Faptele noastre sunt judecate de Dumnezeu, nu de noi. Dar faptele noastre sunt paşaportul nostru spre Rai sau spre Iad.
Pentru că ne dăm seama că nu de ameninţări cu chinurile veşnice aveţi nevoie, vă repetăm că cei care au încercat să-şi întemeieze o familie fără să ţină cont de voia lui Dumnezeu au eşuat. Chiar aceste suferinţe şi singurătatea pe care le implică aceste eşecuri sunt o pregustare pământească a iadului.

(P.S. Andrei Andreicuţ – ”Mai putem trăi frumos?”; Danion Vasile – ”Cartea Nunţii”)

Ma gaseam intr-o zi in sala de asteptare a unei sectii de ginecologie. Voiam sa dau domnului doctor un dvd cu materiale provita despre avort. Stand eu degeaba, asteptand sa intru sa vorbesc cu dumnealui, am inceput sa ma uit pe pereti.

Spre marea mea bucurie, vad ca pe peretele de rasarit, cred, se afla o icoana. Nu am recunoscut cine era, dar m-am bucurat. Mai incolo vad ca se afla pusa si Sfanta Cruce. Ce minunat!

Dar uitandu-ma imprejur, am vazut ca erau si doua sau mai multe reclame, postere care promovau folosirea anti-conceptionalelor. Erau prezentate atat de frumos, ca ajungeai sa te intrebi ca femeie, cum ai putea fara ele? Dar cata viclenie!

Va intreb oare: cate dintre dumneavoastra, doamnelor, stiti ca ele sunt de fapt contragestive si va omoara fatul la cateva ore sau zile de la formarea lui? Cat de mic ar fi, ramane o fiinta unica, irepetabila, nu il veti putea inlocui cu nimic, dupa ce il omorati!!! Oare o crima credeti ca vă va rezolva problemele? Dimpotriva! Le va inrautati.

Revenind la peretele respectiv si la ce era pe acolo, m-am intristat.

De atunci, o intrebare ma framanta. Nu i-am gasit inca raspuns.

Cum poate sa fie pe acelasi perete si VIATA si moartea?

Si Crucea lui Hristos, alaturi de o icoana Si reclama la „anti-conceptionale” ( impropriu numite asa ) ?

Si CRUCEA prin care ni s-a dat sansa la bucurie si fericire vesnica, la VIATA Si reclama care promoveaza intr-un mod perfid si josnic Moartea?

Nu va mai spun care era acolo si ceva de genul ca au gasit un dispozitiv care sa-ti aminteasca zilnic de pilula, nu cumva sa uiti!!!

Un fel de memento: Ai grija azi nu cumva sa uiti sa ucizi viata din tine, sa nu-i permiti sa se dezvolte! Sa nu uiti sa-ti lepezi pruncul ca pe o carpa murdara la gunoi!!!

Niciodata nu mi-au placut astfel de locuri, unde lipsesc bunii crestini ( bineinteles, nu pretutindeni ) : unde in loc sa se apere si sa se salveze vieti, ele se omoara!

Si tocmai o minunatie de baietel sau de fetita, care si-ar fi facut parintii foarte fericiti!

Stiti, in final, ce e avortul?

Spunea doamna doctor Christa de la Cluj: vin la medic doua fiinte sanatoase – mama si pruncul inca nenascut, dar tot prunc. Dupa aceea, unul pleaca bolnav – mama, caci dupa operatie pleaca ravasita, cu nervii zdruncinati, intr-o stare mai rea decat cand a venit sa faca avort. Cealalta fiinta moare – Pruncul!

Asta presupune un avort! Vin doi sanatosi: unul pleaca bolnav, celalalt MOARE!

Oare asa vrem sa fie?

Daca nu, hai sa facem ceva, sa NU ne mai omoram pruncii nenascuti! ( prin avort hormonal, mecanic sau chirurgical sau alte metode de a savarsi aceasta crima cu sange rece ).

SA SPUNEM NU AVORTULUI!

Si mai important SA SPUNEM DA VIETII!

Marturia unui tanar de 22 de ani.