Skip to content

Asociaţia Provita filiala Gorj

membră a Federaţiei Provita. "Cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt."

Archive

Tag: zamislire

Mama

Dec 2

< S.D. : Prima, in orice caz…

Parintele Cleopa: Mama! Ea l-a purtat in pantece noua luni, ea l-a nascut cu durere, ea l-a purtat in brate doi ani, ei i-a supt pieptul. Ea este datoare sa-l hraneasca intai cu Cuvantul lui Dumnezeu, cand incepe a ganguri, a vorbi, sa-l invete Tatal nostru, nu altceva.

“Iar voi tata sa nu numiti pe pamant”, zice Hristos, “ca Unul este Tatal vostru din Ceruri…!” Cum intelegeti voi aceasta? N-ar mai trebui ca copiii sa zica “tata”. Dar cum intelegeti voi cuvantul acesta?

Auzi ce zice Grigorie Palama, care ia de la Prorocul Iezechiel: “Doamne, Tu zidesti duhul nostru intru zamislire.” Cand s-a impreunat sotul cu sotia, Duhul lui Dumnezeu trimite sufletul si cu puterea Lui se face zamislirea si sufletul omului. Si acela-i adevaratul Tata, care ne-a zamislit in pantecele mamei noastre, pe toti de pe fata pamantului. De aceea zice: “Voi, tata sa nu numiti pe pamant, pentru ca Unul e Tatal”, adevaratul Tata care ne-a zidit la zamislire, cand s-a amestecat samanta barbatului cu a femeii. El ne-a facut totul, caci altfel n-ar fi suflet, n-ar fi om, daca nu ar fi zamislirea lui Dumnezeu. Asa trebuie sa-L numim pe Dumnezeu “TATĂ” de cand ne-am zamislit. >

Din cartea “Ne vorbeste Parintele Cleopa” vol. 12.

Foto: Cezar Machidon

Doamna Corina Ştefănescu din Bacău ne roagă să precizăm mai bine rolul credinţei şi a vieţii religioase a părinţilor pentru sănătatea mintală şi sufletească a viitorului copil.

După cum am subliniat în ultimele două numere ale revistei noastre, credinţa joacă un rol esenţial în zămislirea şi viaţa copilului, încât multe dintre problemele de sănătate generate de anumite cauze obiective pot fi depăşite numai prin lucrarea şi harul lui Dumnezeu. Aceasta, însă, în condiţiile în care credinţa ar fi una profundă şi lucrătoare în viaţa omului, nu doar o concepţie sterilă privind existenţa lui Dumnezeu.
Din păcate, în societatea actuală, din cauza influenţelor negative din jur, se întâmplă ca oamenii care îşi declară credinţa şi consideră că au o viaţă creştină se conduc, de fapt, după concepţiile evoluţioniste la modă. În mod paradoxal, se ajunge ca manifestările noastre, prin care ne considerăm credincioşi, să fie cu mult mai deviate de la normalitate decât erau atitudinile păgânilor într-o societate tradiţională.
De exemplu, întreaga aşa-zisă planificare familială este extrem de nocivă, nu numai anticreştină dar şi antiumană. Acest lucru este observat chiar şi de către oamenii de ştiinţă. Astfel, renumitul pediatru francez Françoise Dolto considera că unul dintre pericolele majore cu care se confruntă părinţii zilelor noastre este acela că pot să-şi trateze copilul ca pe un obiect şi nu ca pe o fiinţă, chiar dinainte de zămislirea acestuia:
„Pe vremuri, erau mai numeroase familiile cu copii mulţi decât acum. Astăzi avem tendinţa să hotărâm dacă copilul trebuie sau nu să vină pe lume; într-un fel, îl «programăm». Într-adevăr, aceasta este una din consecinţele liberalizării măsurilor anticoncepţionale. Mulţi părinţi au ajuns să-şi «programeze» copiii aşa cum îşi programează să cumpere o maşină de spălat sau un televizor; din nefericire, aceştia se numesc copii doriţi. Dar, de fapt, copilul dorit este cel ce vine pe lume dincolo de dorinţa unui cuplu care-i foarte fericit şi aşa, fără copii. Apoi, deodată, cei doi devin, pe neaşteptate, părinţi”.

Dacă la nivel psihologic consecinţele acestei atitudini sunt grave, la nivel duhovnicesc rana este cu mult mai profundă. Părintele Paisie Aghioritul atrage atenţia că o familie care îşi face lumeşte socotelile iese astfel de sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
„Unii încearcă mai întâi să le aranjeze pe toate celelalte şi după aceea se gândesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: «Astăzi viaţa este grea. Ajunge un singur copil, cu toate că şi pe acesta îl creşti cu destulă greutate!» şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama cât de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea în Dumnezeu…”
În mod paradoxal, o grijă prea mare pentru sine şi pentru o viaţă cât mai liniştită – în care fiecare eveniment, fiind scos de sub oblăduirea Proniei dumnezeieşti, ajunge să fie programat matematic – duce la autodistrugere atât fizică, cât şi sufletească. Astfel, Părintele Paisie spune: „Pentru mulţi care trăiesc lumeşte, astăzi familia nu mai are sens. De aceea, tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie îşi omoară copiii prin avorturi, şi astfel ei singuri îşi stârpesc neamul lor. Adică ei singuri se distrug, nu Dumnezeu îi distruge”.
În acelaşi timp, familiile creştine cred Evangheliei şi simt grija Tatălui ca pe o promisiune împlinită, după cum tot Părintele Paisie Aghioritul o întăreşte: „Oamenii credincioşi, care ţin poruncile lui Dumnezeu, primesc harul dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este obligat oarecum să-i ajute în aceşti ani grei prin care trecem. Şi vedem creştini familişti aducând la viaţă pe toţi copiii dăruiţi de Dumnezeu şi crescându-i în frica Lui. Iar toţi aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi, şi sporesc în toate, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Aceasta ar fi, în câteva cuvinte, concepţia care ar trebui să stea la baza naşterii de copii. Copilul din pântece trebuie considerat dintru început ca un dar al lui Dumnezeu, ca o persoană care vine pe lume cu un întreg univers de aşteptări, un subiect unic şi irepetabil. Dacă ne vom raporta la el ca la un compus organic, un „ghemotoc de carne” care capătă un profil uman pe măsură ce creşte în pântecul mamei sale, atunci cu siguranţă atitudinea noastră faţă de pruncul care se va naşte este total greşită. Să nu ne mire atunci diversele dezechilibre şi neîmpliniri care apar în viaţa copilului încă din primii anişori – şi, desigur, în viaţa familiei care n-a ajuns să înţeleagă că dragostea este înainte de toate jertfă şi viaţă personală, nu iubire egoistă de plăceri.
Din fericire, Dumnezeu lucrează, aşa încât mulţi îşi dau seama la timp de greşeala făcută şi încearcă să se regăsească pe sine, după multă zbatere şi suferinţă.

Silvia Criveanu

Articol aparut in nr. 9 al revistei “Familia Ortodoxa”

ASOCIATIA CRESTIN-ORTODOXA PRO-VITA

Sãnãtatea ta este importantã pentru Tine si pentru cei dragi
***
Ai grijã de tine!
Afla mai multe despre efectele adverse ale mijloacelor contraceptive

Ce nu se spune despre pilulele anticonceptionale?
În occident, se vorbeste tot mai mult despre efectele negative, dezastruoase ale pilulei contraceptive. Existã cazuri în care adolescente, dupã doar câteva luni de
administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze si paralizii.
***
Orice femeie care ia pilula contraceptivã zilnicã, timp de ani de zile, va avea un stoc de hormoni în ficat care produce boli cronice:
* Cancer – de sân, de col, de piele, de ficat.
* Boli cardiovasculare: cardiopatie ischemica, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic;
* Hipercolesterolemie, diabet zaharat;

* Depresie nervoasa;
* Sterilitate, tulburari hormonale ;

(Consultanti stiintifici: dr. C. Todea-Gross – Oradea,
dr. med. Rudolf Ehmann – Elvetia, dr. med. Antun Lisec –
Croatia)

Trebuie stiut cã nu fiecare act intim din perioada fertilã a femeii duce la zãmislirea
de prunci. Dumnezeu ne dã exact numãrul de prunci de care avem nevoie.

Cresterea copiilor este dificilã, atât pentru pãrintii sãraci, cât si pentru cei bogati.
Dar este singura cale de a fi împreunã creatori cu Cel ce ne-a dat Viatã tuturor.
Societatea modernã a generat “sindromul” fricii de a da viatã, manifestat
prin folosirea metodelor anticonceptionale, a metodelor anti-viatã.

Sã nu uitãm, însã, cã EVA înseamnã VIATÃ. Tu, cine esti?

Stiati cã …
Steriletul are în primul rând efect abortiv?
În ciuda folosirii steriletului, conceptia are loc de câteva ori pe an. Prin producerea
intentionatã a unei congestii de iritatie în tesutul uterin, fixarea fãtului este
împiedicatã si acesta moare, de cele mai multe ori, dupã una sau douã sãptãmâni.

Steriletul ucide pruncul, cel mai adesea, înainte de menstruatia asteptatã, astfel încât
femeia nici nu stie cã a fost însãrcinatã.

Efecte secundare ale steriletului:
* infectia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
* perforatia uterinã, sângerãri, sarcina extrauterinã – una din cele mai mari
pericole pentru viata mamei.
***
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a
fost retras de pe piata în SUA.

Stiati cã …

Pilulele anticonceptionale zilnice provoacã avort ?

Ele sunt cunoscute ca o combinatie de hormoni artificiali care au rolul de a
împiedica ovulatia (eliberarea ovulului). Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul
cã, de multe ori ovulatia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Ovulul poate fi fecundat dar nu se poate implanta pentru cã pilula contraceptivã
subtiaza mucoasa uterina. Astfel, fetita sau baietelul conceput moare.

Avortul hormonal are loc fara ca femeia sa fie constienta de ceea ce se întâmpla. Ea
are un ciclu menstrual mai abundent. Dar, de fapt, copilul a fost conceput si apoi avortat.
Statistic, o femeie care ia pilula timp de 2-3 ani de zile are între 2 si 10 avorturi
hormonale.

Sindromul post-avort hormonal.

Desi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intra în
depresii nervoase cronice, cu aceleasi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.

Stiati cã …

Pilula de urgenta ( de a 2-a zi) :
– introduce în organism o cantitate de hormoni foarte mare (ca si cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticonceptionalã obisnuitã), ducând de multe ori la hemoragii.

Ea nu este contraceptiva, ci avorteaza copilul.

Eficienta prezervativului este relativã?
S-a stabilit posibilitatea infectarii cu HIV si prin folosirea prezervativelor, deoarece acestea au microfisuri cu diametrul între 5-50 microni, iar virusul HIV este mult mai mic (doar 0,1 microni).
***
Un raport ONU din 2003 mentioneazã cã rata de esec a prezervativului în protejarea SIDA este de 10%. Deci, în unul din zece cazuri, prezervativul nu protejezã impotriva SIDA.

<< Iar acum sa argumentam corectitudinea afirmatiilor noastre. Vom analiza un fragment relativ mic al vietii omenesti: de la zamislire pana la nastere. Premisele dezvoltarii sistemelor de organe si a personalitatii sunt create intrauterin. Tocmai in aceasta perioada sanatatea copilului depinde in cel mai inalt grad de purtarea parintilor lui.

Copilasul e ca aluatul: ce-ai framantat, aceea creste”, spune zicatoarea ruseasca, iar alta chinezeasca, o intareste: Ai sadit par? Nu astepta piersici”.

K. V. Zorin >>

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/Sanatatea_copiilor_si_faptele_parintilor-53-23784.html

Aţi auzit de legea atracţiei universale? Este acea putere cosmică ce face să se garanteze şi să se menţină ordinea lumii.
Şi în sufletele omeneşti Dumnezeu a rânduit o forţă asemănătoare, de atracţie: este legea iubirii.
Împlinirea acestei legi universale omeneşti, a atracţiei prin iubire, se face prin căsătorie, când omul lasă pe tatăl său şi pe mama sa şi se uneşte cu femeia sa pentru viaţa întreagă, alcătuind un singur trup, o singură voinţă, acelaşi destin. După ce a zidit Domnul Dumnezeu pe primii oameni şi i-a aşezat în raiul pământesc, după ce i-a binecuvântat, le-a zis: ”Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!”

Este cea dintâi poruncă pe care a impus-o Ziditorul omului, chipul Său pământesc, cea dintâi îndatorire rostită către Adam şi Eva şi prin ei tuturor urmaşilor lor: rodnicia vieţii, înmulţirea.
Dacă privim cu atenţie firea omului, vedem că însăşi întocmirea ei ne arată scopul naşterii de copii. Constituţia fizică şi morală a bărbatului şi a femeii sunt indicaţii în acest sens.

Bărbatul reprezintă forţa, spiritul de iniţiativă, curajul. Destoinicia lui în lupta aspră pentru câştigarea existenţei, spiritul său întreprinzător şi neobosit, toate sunt daruri ale lui Dumnezeu, pentru a oferi scut şi siguranţă celor pe care îi va aduce la viaţă, celor mici şi neputincioşi.
La rândul său, femeia reprezintă gingăşia, răbdarea, sensibilitatea, spiritul de jertfă, calităţi admirabile, necesare pentru ocrotirea şi creşterea tinerelor vlăstare. Trupul soţiei este o dovadă a chemării ei de a fi mamă, de a naşte şi alăpta. Sensibilitatea femeii pare că este o pregătire pentru ceasurile de veghe lângă leagănul celor sosiţi pe lume. Răbdarea ei este o garanţie pentru dificultăţile pe care le presupun îngrijirea şi educarea unui copil.
Iar dacă se împlineşte scopul primordial al căsătoriei, naşterea de prunci, cât de mult şi de frumos se desăvârşeşte viaţa soţilor… Dacă avem două pietre pe care le legăm cu mortar sau ciment, ele nu se mai rup din legătura lor ci formează o unitate de nezdruncinat. Pe când, dacă le aşezăm una lângă alta şi nu le legăm cu mortar la o simplă atingere ele se desfac, se despart.

Aşa e şi cu viaţa în căsătorie. Soţii fără copii nu sunt uniţi perfect. ”Cimentul” puternic al vieţii conjugale este copilul. El asigură măreţia iubirii, trăinicia casei, el face să se întemeieze pe stâncă de granit nădejdile de mâine ale celor doi. Cine împlineşte porunca ”Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi”, se împărtăşeşte de o mulţime de binefaceri, după cuvântul Scripturii care zice: ”De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, toate binecuvântările vor veni asupra ta şi se vor împlini cu tine”. Cu venirea copilului tot harul lui Dumnezeu intră în căminul conjugal. Când Ana, mama prorocului Samuil, a zămislit şi se pregătea să nască, sufletul ei s-a umplut de bucurie. Biblia ne înfăţişează starea ei de fericire cu aceste cuvinte: ”Dumnezeu şi-a adus aminte de ea”. Ce frumoase cuvinte!…

Nerodirea este o stare de blestem, un fel de uitare, de îndepărtare de la comuniunea cu izvorul vieţii. Pe când zămislirea şi naşterea de prunci sunt o binecuvântare dumnezeiască. O grijă, o providenţă specială o învăluie pe femeie şi o susţine sub aripile ei ocrotitoare, scutind-o de teamă, de grijă: ”Nu te teme, Marie, iată vei naşte fiu…” Ceea ce s-a zis Maicii Domnului Iisus în chip supranatural, se înfăptuieşte în chip firesc cu fiecare mamă. Mai facem o comparaţie: după cum lângă Agar din Canaan, refugiată cu un copil în pustie, a fost îngerul lui Dumnezeu care o ocrotea, aşa puterile cereşti veghează lângă mame şi le întăresc pentru măreaţa lor misiune.
Trupul mamei, din care pruncul se desprinde ca un fruct copt, primeşte noi puteri prin naştere. Acest trup începe să înflorească pare că într-o înnoită tinereţe. Sănătatea viguroasă a mamelor cu multe sarcini şi naşteri este un adevăr verificat de multă vreme. Am cunoscut personal mame cu 15 şi chiar mai multe naşteri care, la vârstă înaintată îşi păstrau vioiciunea şi frumuseţea în toată strălucirea lor. Şi, iarăşi, am cunoscut neveste tinere după numărul anilor, dar îmbătrânite şi secătuite de vlagă înainte de vreme din cauză că au refuzat darul lui Dumnezeu de a rodi viaţă din trupurile lor.

În zilele noastre ştiinţa medicală a constatat că fătul care se dezvoltă vreme de luni de zile în sânul femeii nu este atât o ”sarcină”, ci un binefăcător, un oaspete care întăreşte şi desăvârşeşte frumuseţea trupească şi sufletească a mamei. Copilul se prezintă ca o oază în pustie, vine ca un izvor într-un parc veştejit de lipsa apei. Mai mult: tot ştiinţa a arătat că prezenţa fătului în trupul matern este ca o doctorie minunată pentru vindecarea multor boli şi neputinţe ale genului feminin.
În sfârşit, copilul este o binefacere, fiindcă izbăveşte sufletele din păcat, din primejdii de moarte. Se zice că o corabie care îl purta pe regele Ludovic al XIV-lea al Franţei fu cuprinsă pe mare de o furtună. Primejdia era ca vasul să se scufunde. Corăbierii şi călătorii îşi vedeau cu groază sfârşitul în învolburarea apelor. Atunci regele luă în braţe un copil care se afla pe corabie , îl ridică spre ceruri şi zise: ”Doamne, îndură-te şi ne scapă de la înec. Iar dacă noi cei mari, pentru păcatele noastre nu suntem vrednici să ne ajuţi, ai milă măcar de acest nevinovat copilaş!” La acea rugă se zice că vântul s-a potolit, valurile s-au liniştit, furtuna a încetat, de parcă Iisus însuşi şi-ar fi întins mâinile spre valurile înfuriate, ca pe vremuri pe marea Galileii.
Deci, cunoaştem că, prin nevinovăţia lor, copiii sunt ca nişte îngeri care salvează pe oameni de înfricoşata moarte. În preajma unui leagăn de copil se poate vorbi de un paradis pământesc. Surâsul unui prunc este o floare culeasă din rai, o oglindire a luminii de sus. Mai ales din ziua când Mântuitorul a luat copiii în braţele Sale divine şi a zis plin de iubire: ”Lăsaţi copiii să vină la Mine căci a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”, mai cu seamă de când a declarat că cine primeşte un prunc în numele Lui, pe El însuşi îl primeşte.
Preot Ştefan Slevoacă